CORESPONDENŢĂ DIN MELBOURNE  The happy slam, între butoiul cu miere şi... critici

Ediţia 2024 a celui mai important eveniment sportiv de început de an, turneul de tenis Australian Open, a fost supanumită The happy slam. De ce aşa? Simplu - denumirea se referea la atmosfera de carnaval, facilităţile excelente pentru spectatori, clima plăcută de la Melbourne în această perioadă.

Puţina ploaie căzută nu a cauzat multe inconveniente, mai ales că turneul s-a prelungit cu o zi. Celebrul John McEnroe a comentat că această prelungire poate fi asociată cu goana după bani a organizatorilor, în contextul în care anul trecut s-au introdus bilete si pentru calificări, costul fiind de zece dolari australieni.

Adevărul este că Australian Open a început anul cu o datorie de aproximativ 60 milioane de dolari australieni, generată din perioada epidemiei de covid. Organizatorii au apelat la un împrumut de la guvern. Împrumut care, în cele din urmă, a devenit nerambursabil, guvernul afirmând că are alte metode de a recupera aceşti bani (până acum, nu există vreo explicaţie oficială despre cum se va atinge acest obiectiv).

• "Inovaţii", cu bune şi rele

Directorul turneului, Craig Tally, a anunţat că va continua cu "inovaţiile", după ce anul acesta a permis intrarea spectatorilor în arenă după fiecare punct, până acum accesul fiind îngăduit numai după jucarea unui ghem. O măsură discutabilă însă, de multe ori această forfotă nemulţumind atât jucătorii, cât si spectatorii, care erau deranjati mai des.

Între noutăţile plănuite pentru viitor se numără şi posibilitatea ca spectatorii să poată comanda mâncare si băuturi ce vor fi livrate de drone. Totodată, s-a anunţat un sistem de preţuri dinamice la bilete. Ce înseamnă acest lucru? Probabil, cerinţa va guverna preţurile.

Anul acesta, cele mai scumpe bilete au fost de SA 6.000 pentru finala masculină. Îmi inchipui că s-au găsit cumpărători, desi înainte de marea dispută m-am uitat pe internet şi existau încă oferte - cel mai scump bilet era de 1.900 dolari australieni. Spre comparaţie, acum doi ani s-au vândut bilete şi cu 20.000 de dolari australieni - însemnând aducerea la arenă cu o limuzină, masa la restaurantele cele mai scumpe - cu caviar şi şampanie franţuzească - locurile cele mai bune şi, desigur, servicii de mâncare si băutură în timpul meciurilor, plus transportul spre casă cu limuzina.

• Mai mult respect publicului local!

Comentatori reputaţi au afirmat că AO trebuie să înţeleagă că are un contract social cu cei din ale căror taxe s-a făcut posibil acest turneu gigantic, pentru care s-au pus la dispozitie 40 de hectare de pământ în centrul oraşului şi s-a plătit pentru majoritatea facilităţilor. Tennis Australia are, astfel, obligaţia morală de a face posibil, prin preţuri rezonabile, accesul publicului local la acest eveniment.

Au fost şi critici în privinţa programărilor, apărând cazuri când spectatorul plătitor a trebuit să stea în arenă până la trei dimineaţa pentru a afla deznodământul unui meci. De asemenea, cei care au cumpărat bilete pentru meciurile de seară a trebuit să aştepte chiar şi două ore până la terminarea meciurilor din sesiunea de zi, când arena a fost golită şi li s-a permis accesul. Să nu uităm că în majoritatea cazurilor biletele au costat peste 200 de dolari australieni...

Întorcându-mă la denumirea de happy slam, o putem explica şi prin... butoiul plin de miere care i-a aşteptat pe jucători. Primele de participare au crescut substanţial faţă de ani trecuţi. Astfel, un jucător cu un clasament în jur de 250 care a pierdut în turul unu de calificări a fost răsplătit cu 32.000 de dolari australieni, iar pe tablou pierzătorul din turul unu a primit 130.000. Nota bene: leafa minimă în Australia este de aproximativ 50.000 pe an!

Îmi inchipui că nici un jucător, atât timp cât va figura în clasamentul mondial în jur de 250-260, nu ar putea refuza să bată drumul până la Antipozi pentru a-şi primi porţia din butoiul cu miere...