CRISTIAN AGALOPOL, AMCHAM: "Acum începe adevărata competiţie cu pieţele emergente"

Reporter: Piaţa noastră de capital va fi promovată de către FTSE Russell în categoria celor emergente secundare începând cu toamna anului viitor. Ce reprezintă acest lucru din punctul dumneavoastră de vedere şi ce perspective ni se deschid de aici?

Cristian Agalopol: Avansarea pieţei noastre la statutul de emergentă secundară de către agenţia de evaluare FTSE Russell este o recunoaştere a faptului că prin tot ceea ce s-a făcut în ultimii ani în piaţa de capital s-a mers pe drumul bun, ceea ce este important.

Dar această promovare trebuie să fie doar un început şi nicidecum o des-tinaţie, pentru că de acum încolo începe adevărata competiţie cu pieţele emergente. Cu Ungaria, cu Cehia, chiar şi cu Polonia, care este piaţă dezvoltată doar sub FTSE Russell, conform MSCI este emergentă.

Iar investitorii internaţionali, cei care vor cumpăra acţiuni ale companiilor listate în pieţe emergente din Europa Centrală şi de Est, o vor face acolo unde riscurile sunt mai mici şi randamentele mai mari. Aşa se cons-truiesc acum portofoliile.

Scopul nostru nu trebuie să fie goana după insigne, ci reformarea pieţei. Iar dacă vom merge în mod continuu pe drumul reformei pieţei, vor veni şi insignele, dar nu vor mai conta atât de mult.

Îmi aduc aminte că, atunci când reprezentanţii FTSE Russell au venit în România, au spus că reversul procesului de upgrade este cel de downgrade.

Este adevărat că au precizat că ei nu cred că ţara noastră va ajunge acolo, dar este un proces reversibil şi au existat astfel de situaţii. Mi se pare un semnal extrem de important pentru piaţă.

Un lucru mai puţin cunoscut este că, în prima parte a acestui an, AmCham a coordonat o scrisoare comună, care a fost semnată de toate asociaţiile din piaţa de capital, cu paşii pe care i-a făcut România pentru dezvoltarea pieţei şi pe care am trimis-o ca un consens naţional către FTSE Russell şi MSCI.

Acea scrisoare a fost extrem de importantă, pentru că agenţiile internaţionale au nevoie să vadă că există un consens, care dă energia de a merge înainte.

La scurt timp după acea scrisoare, în iunie, MSCI a upgradat România în ceea ce priveşte partea "Assets Transferability" iar FTSE Russell ne-a scos de pe "watchlist" şi ne-a inclus în categoria pieţele emergente secundare.

Cred că noi ca piaţă, pe lângă alte lucruri pe care trebuie să le facem, trebuie să învăţăm să comunicăm. Să ştim ce comunicăm, cum comunicăm, cui comunicăm şi de ce comunicăm.

Reporter: Bursa de Valori Bucureşti a demarat proiectul Contrapărţii Centrale (CCP) locale, la care s-au alăturat şi alţi jucători din piaţa de capital, din sectorul energiei şi cel bancar. Cum vedeţi acest proiect?

Cristian Agalopol: Contrapartea Centrală locală este un proiect care, din punct de vedere strategic, poate să fie foarte important pentru România, dar pe termen scurt şi mediu va fi foarte greu de implementat. Avem experienţa Croaţiei care a fost întoarsă de Banca Centrală (n.r. a Croaţiei) şi de ESMA (n.r. Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe de Capital) de trei - patru ori, pe motive legate de modul de calcul al riscului. Nu este un proiect uşor şi care, din punctul nostru de vedere, la ora actuală are foarte multe necunoscute.

Cred că Bursa de Valori Bucureşti şi Depozitarul Central trebuie să vină rapid cu o viziune, cu un plan de implementare în piaţă a Contrapărţii Centrale.

Reporter: Conducerea BVB a prezentat un plan, care a fost aprobat de acţionari în luna ianuarie a acestui an.

Cristian Agalopol: Acela este un business plan pentru acţionari, dar eu vreau să văd cum va fi înşurubat acest plan de afaceri la structura existentă a pieţei. Pentru că, prin Contrapartea Centrală, nu se va produce doar o schimbare, ci este vorba despre o transformare structurală a pieţei, care nu va fi uşoară.

O transformare în urma căreia, cel mai probabil, foarte mulţi brokeri mici vor trebui, fie să îşi înceteze activitatea, fie să fuzioneze între ei pentru a avea o putere financiară mai mare.

Din punctul de vedere al ajustării sistemelor participanţilor la CCP, cred că foarte mulţi vor avea nevoie de cel puţin un an de zile. În opinia mea, cu excepţia Băncii Transilvania, care are şi societate de brokeraj, nu cred că va mai exista vreun alt broker care să fie General Clearing Member (GCM). În general, băncile mari din piaţă vor fi cele care vor deveni General Clearing Member. Iar acestea trebuie să îşi modifice sistemele, în condiţiile în care multe bănci din Româ-nia au sisteme regionalizate în hub--uri, de tipul Viena, Dublin. În condiţiile în care există o listă de aşteptare pentru toate ţările din Europa, pentru că astfel de schimbări la nivel de post-trading au loc pe tot continentul.

Există un număr mare de iniţiative de îmbunătăţire a activităţii de post-tranzacţionare. Vorbim de MiFID, de CSDR (Central Securities Depositories Regulation), de Shareholder Rights Directive şi toate aceste directive europene îşi pun amprenta într-un fel sau altul asupra modului în care lucrează participanţii în piaţă. Şi toate sistemele lor trebuie calibrate cu aceste directive. Iar dacă vine cineva dintr-o ţară, de pildă România, care îşi face Contraparte Centrală, există ris-cul să nu existe resurse pentru ajustarea sis-temelor într--un timp atât de scurt, pentru că modul de planificare al resurselor în băncile multinaţionale este foarte riguros.

Reporter: Credeţi că proiectul pe care l-a prezentat BVB este nerealist?

Cristian Agalopol: Cred că este un proiect foarte ambiţios şi foarte optimist. În opinia mea, nu va fi implementat mai devreme de 2022, asta într-un scenariu optimist. Iar din perspectiva profitului operaţional, cred că este foarte greu ca CCP-ul să ajungă la un break-even (n.r. prag de rentabilitate) în primii trei, patru poate chiar cinci ani de func-ţionare.

Reporter: Cum se poate dezvolta piaţa noastră de capital? Puteţi detalia?

Cristian Agalopol: În general, pieţele din regiunea noastră care avansează foarte repede, cum sunt cele din Polonia sau Ungaria, sunt pieţe care au susţinerea statului. Iniţial şi noi am avut susţinerea statului şi, din punctul meu de vedere am mai beneficiat de aşa ceva acum vreo cinci ani când la Bursa de Valori Bucureşti a fost un lanţ de privatizări, care cred că a contat foarte mult pentru piaţa noastră.

Pe de altă parte, una dintre marile probleme pe care le au pieţele din Europa Centrală şi de Est, inclusiv piaţa din România, este legată de lichiditate şi de free-float, elemente care, din punctul meu de vedere, sunt foarte asemănătoare, însă pentru a le dezvolta sunt necesare iniţiative diferite.

În ceea ce priveşte creşterea free-float-ului companiilor de la BVB, noi la AmCham am promovat intens împrumutul de acţiuni. La ora actuală, în termeni nominali, investitorii care nu sunt rezidenţi în România au plasamente la bursa noastră şi în titluri de stat de peste zece, poate chiar douăsprezece miliarde de dolari. Iar din această sumă, la bursă sunt undeva între 3 - 3,5 miliarde de dolari. Sunt portofolii deţinute de custozii globali, care au în spate fonduri de investiţii mari de afară, cum sunt de exemplu fondurile suverane, care cumpără acţiuni şi le ţin pe termen lung. Şi una dintre iniţiativele noastre la AmCham a fost legată de modul în care putem întoarce aceste acţiuni în piaţă.

Iar soluţia, care s-a şi implementat, a fost împrumutul de acţiuni. La vremea respectivă, spuneam că împrumuturile de acţiuni sunt bune în proporţie de 99% doar pentru investitorii instituţionali străini. Asta pentru că fondurile de pensii nu au voie să îşi împrumute acţiunile prin lege, SIF-urile nu îşi împrumută acţiunile prin lege, iar brokerii locali nu au niciun interes să împrumute acţiuni în condiţiile în care nu există derivate, nu se face short - selling etc.

În schimb, brokerii-dealeri şi, în general, brokerii instituţionali de afară, au nevoie de portofolii de acţiuni pentru a construi titluri sintetice. Or, pentru a avea astfel de portofolii, trebuie fie să cumpere titlurile, dar astfel îşi blochează capitalurile, fie să le împrumute. Este mult mai uşor să le împrumute, lucru pe care-l fac de la custozii globali. Aceştia vor să le împrumute, pentru că astfel îşi reduc costurile etc. Iar brokerii instituţionali construiesc aceste titluri sintetice, le vând clienţilor lor care, când vor să-şi facă exit-ul, vând titlurile în piaţă. În acest mod, indirect, o parte din aceste acţiuni se întorc practic în piaţă.

Iar partea de legislaţie pentru împrumutul de acţiuni a fost recunoscută, atât de FTSE Russell, cât şi de MSCI, ca fiind un criteriu îndeplinit de piaţa noastră de capital. Este îndeplinit, dar nu este foarte bine testat. Au fost făcute câteva tranzacţii de împrumuturi de acţiuni între nerezidenţi, dar nu foarte multe. Totuşi, trebuie menţionat că, de la momentul în care noi avem implementată în piaţă o iniţiativă şi până când se derulează tranzacţii ca urmare a introducerii acelei iniţiative pot să treacă şi doi ani de zile. Pentru că, atunci când un instituţional de afară intră în piaţa noastră are nevoie de o mulţime de aprobări, face due-diligence, face un calcul de risc, cere informaţii etc. Lucrurile nu sunt simple şi abia după ce se parcurg toate etapele se începe cu tranzacţii mici, tranzacţii test. Iar pe măsură ce îşi dau seama de riscuri, investitorii încep să crească volumele.

Legat de problema lichidităţii, cred că s-a răspândit o idee greşită în piaţă, anume că bursa ar fi răspunzătoare de listări. Bursa nu este responsabilă cu listările. Brokerii sunt. Bursa este responsabilă de partea de comunicare. Este un operator de sistem şi trebuie să convingă, prin dialogul pe care-l are cu brokerii, cu emitenţii, că sistemul de tranzacţionare pe care-l păstoreşte respectă toate standardele, creează vizibilitate etc. Bursa are, poate, o responsabilitate uşor mai mare decât brokerii, dar nu cu mult mai mare, de a dialoga cu statul în ceea ce priveşte privatizările.

Iar legat de mediul privat, există un număr nu foarte mare, dar important, de companii româneşti, care au o cifră de afaceri de peste un miliard de dolari şi pe care mi-aş dori să le vad listate la Bursa de Valori Bucureşti. Vorbim de Bitdefender, Uipath, Dedeman. Ştiu că bursa a avut discuţii cu astfel de companii, în special în mandatul lui Adrian Tănase, pentru a încerca măcar o listare duală.

De altfel, actualul director general al BVB mi se pare unul dintre cei mai buni conducători executivi pe care i-a avut bursa noastră în ultimii zece ani de zile. Vine din piaţă, din zona fondurilor de pensii, înţelege mecanismele, ştie să vorbească cu investitorii, iar în discuţiile pe care le-am avut cu cei de la FTSE Russell, de fiecare dată au fost foarte apreciativi când au vorbit de mandatul lui Adrian Tănase.

Reporter: Cât de importante sunt fondurile de pensii pentru piaţa noastră?

Cristian Agalopol: Susţinerea fondurilor de pensii este una dintre iniţiativele pe care le avem la AmCham. Acestea sunt un pilon foarte important pentru piaţa de capital din România şi pot deveni o contraparte serioasă în tranzacţii pentru clienţii nerezidenţi. Pentru că, la un moment dat, aceştia au nevoie de o contraparte pe măsură. Iar din acest punct de vedere, una dintre marile provocări ale investitorilor în piaţa noastră nu este să cumpere ci să îşi facă exit-ul. În aceste condiţii, este foarte important ca expunerea fondurilor de pensii la Bursa de Valori Bucureşti să crească, iar aici mă refer atât la Pilonul II, cât şi la Pilonul III. Acestea au acumulări de cash care, din punctul meu de vedere, trebuie investit. La ora actuală, circa patru - cinci miliarde de euro sunt investiţi în diverse companii din Europa. De ce să finanţezi creşterea acelor companii, când le poţi finanţa pe ale tale, din România? Din punctul meu de vedere, fără fondurile de pensii nu se poate dezvolta cererea locală a investitorilor pentru acţiuni listate la BVB.

Reporter: Vă întâlniţi cu mulţi investitori din străinătate. Ce au în vedere aceştia atunci când evaluează posibilitatea intrării în piaţa noastră?

Cristian Agalopol: În prezent, nu mai există investitori internaţionali mari, de tipul brokerilor - dealerilor de anvergură mondială, care să spună că nu vin în România pentru că nu au ce să cumpere. Când un astfel de investitor vrea să tranzacţioneze într-o piaţă precum este a nostră, trebuie să parcurgă mai multe etape, să facă o propunere care să-i fie aprobată de organismele interne de risc, se întreabă dacă există sau nu Contraparte Centrală, Fond de Garantare, care este legislaţia, care sunt riscurile post - trading etc. În momentul în care un mare investitor intră în România, de genul brokerilor - dealerilor importanţi, există un chestionar care poate avea chiar 600 - 700 de întrebări, în care nu se găseşte nicio întrebare legată de ce se poate cumpăra.

Practic, în prezent, partea de cerere a unei pieţe este foarte mult legată de modul în care aceasta abordează managementul riscului. Noi spunem că piaţa noastră are printre cele mai mari randamente (n.r. din lume), dar vedem că investitorii nu vin şi nu înţelegem de ce. Pentru că, la ora actuală, modul de administrare a riscului este mult mai important decât randamentul.

Reporter: Ce alte iniţiative aţi mai avut la AmCham pentru dezvoltarea pieţei de capital?

Cristian Agalopol: În ultimii cinci ani de zile, toate demersurile AmCham au reprezentat iniţiative care au susţinut dezvoltarea pieţei. Iar un lucru foarte important, dar care a trecut aproape neobservat în piaţă este "Legea privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă", care este o iniţiativă ce a plecat din AmCham. Înainte de această lege, custozii aveau mare dificultate în a reprezenta clienţii nerezidenţi în adunările generale ale acţionarilor. Erau foarte multe bariere legate de documentaţie etc. Dar legea a clarificat multe probleme. Foarte puţină lume ştie că, înainte de implementarea sa, rata de participare a investitorilor nerezidenţi la adunările generale era de sub 10%, iar astăzi, după ce s-au clarificat elementele legate de băncile custode, participarea nerezidenţilor la adunările generale ale acţionarilor este de peste 95%, aproape cea mai mare din Europa Centrală şi de Est.

Reporter: Vă mulţumesc!