CSALB: Judecătorii sunt sfătuiţi să recomande concilierea dintre consumatori şi bănci la începutul proceselor din instanţe

Judecătorii sunt sfătuiţi să recomande consumatorilor şi băncilor soluţionarea pe cale amiabilă a disputelor din instanţă. Aproximativ 60 de judecători din tribunale, judecătorii şi Curţi de Apel din mai multe judeţe ale ţării au participat la Conferinţa organizată de Institutul Naţional al Magistraturii (INM) şi Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor din domeniul Bancar (CSALB): "Protecţia consumatorilor: cum alegem între soluţionarea alternativă a litigiilor şi procedurile judiciare?"

Judecătorii pot recomanda părţilor rezolvarea amiabilă chiar de la primul termen de judecată, fapt care ar degreva instanţele de judecată de procese lungi şi costisitoare pentru toate părţile implicate. În ultimii trei ani au fost soluţionate amiabil aproape 600 de litigii aflate pe rolul a 20 de instanţe din ţară, iar cele mai multe au venit din Cluj, Bucureşti şi Mureş.

Alexandru Păunescu, director juridic al BNR, Preşedintele Colegiului de Coordonare al CSALB: "În multe cazuri soluţionate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asistăm la menţionarea procedurilor alternative, un motiv în plus ca instanţele naţionale să facă acelaşi lucru. De exemplu, într-o sentinţă dată anul trecut (n.n. C-35/22 - alin. 7 şi 8 - proces pe clauze abuzive, început în 2022 între o bancă şi doi consumatori din Spania, Malaga), instanţa europeană emite o serie de argumente pentru soluţionarea extrajudiciară a litigiilor. Acestea ar putea fi modele de bună-practică ce pot fi preluate şi de instanţele naţionale. Astfel, CJUE susţine că instanţele naţionale trebuie să-şi orienteze resursele către litigiile pentru care nu există modalităţi amiabile de rezolvare. "Astfel, dosarele care pot fi soluţionate pe cale extrajudiciară nu vor consuma nici timpul, nici resursele care se impun a fi alocate altor dosare în care intervenţia justiţiei este esenţială", se menţionează în hotărârea CJUE. Curtea Europeană subliniază că această abordare este orientată în primul rând în beneficiul consumatorului, de vreme ce "soluţionarea în instanţă a litigiilor în care sunt implicaţi consumatori este un proces deopotrivă lent şi costisitor, care nu este nici lipsit de riscuri (ratarea termenelor, limitarea procedurilor etc.)".

Recomandarea noastră către judecătorii din România este să aducă în atenţia consumatorilor şi băncilor, aflate în proces sau la momentul declanşării unui litigiu, posibilitatea soluţionării respectivului litigiu pe cale amiabilă, în cadrul CSALB. În instanţele din ţară există deja această practică. A început în 2021 la iniţiativa a 2-3 bănci, iar în acest moment ne apropiem de 600 de procese care s-au încheiat pe care extrajudiciară, în cadrul concilierilor."

Viorel Badea, director adjunct Institutul Naţional al Magistraturii: "În condiţiile în care instanţele sunt uneori copleşite de numărul mare de dosare, creşterea eficienţei sistemului judiciar presupune eforturi concertate, precum modificarea schemelor de personal, mecanisme pentru soluţionarea cauzelor repetitive, folosirea eficientă a tehnologiei. Pe de altă parte, însă, pentru reducerea volumului de dosare ar trebui să ne bazăm şi pe soluţionarea alternativă a litigiilor. Din această perspectivă, în domeniul litigiilor bancare, CSALB oferă un cadru specializat pentru rezolvarea disputelor, caracterizat prin celeritate şi eficientă, mai ales din perspectiva costurilor. Prin susţinerea şi promovarea soluţionării alternative a litigiilor se poate reduce volumul litigiilor aflate pe rolul instanţelor şi poate creşte încrederea publicului în această modalitate mai eficientă de soluţionare. Noi, ca instituţie de formare profesională a judecătorilor, ne-am asumat în limita competenţelor legale să contribuim la eficientizarea actului de justiţie prin organizarea unor programe de formare, dedicate unificării practicii judiciare şi dezvoltării cunoştinţelor/abilităţilor judecătorilor."

Valeriu Stoica, profesor, avocat şi formator al INM: "Pot face judecătorii ceva în privinţa alegerii între procedurile judiciare şi cele de soluţionare alternativă? Eu cred că da, judecătorii pot face pedagogie judiciară! Rostul ei este de a deschide ochii justiţiabililor către o cale de conciliere, în afara instanţei de judecată. Este firesc să existe diversitate de opinii, iar de aici să se ajungă şi la dispute, însă diversitatea implică şi compromisul. Armonia socială trebuie restabilită cu mecanisme diverse. Cu cât există mai multe supape de dezamorsare a tensiunilor dintre oameni, cu atât mai repede se restabileşte armonia socială. Dacă singura supapă este justiţia, există riscul ca aceasta să explodeze. În acest context compromisul însuşi devine un contract între părţi. Din acest motiv, nu orice litigiu trebuie să ajungă direct în faţa instanţei de judecată, acolo unde nu mai este loc de compromis, iar sentinţa este dată de judecător. Trebuie să avem mereu la dispoziţie proceduri de exercitare a compromisului, prealabile judecăţii. Rolul important al CSALB pentru degrevarea instanţelor năpădite de litigiile dintre consumatori şi bănci nu trebuie să rămână singurul exemplu. Ar trebui ca în fiecare domeniu economic să existe astfel de Centre, iar rezultatul ar fi benefic atât pentru consumatori, cât şi pentru profesionişti sau sistemul judiciar."

Nela Petrişor, conciliator CSALB, fost judecător ÎCCJ, avocat: "Într-o procedură alternativă la procedura judiciară, negocierea şi compromisul sunt medicamentele cu ajutorul cărora încercăm să tratăm riscul de neplată a unui credit. Discreţia procedurii derulate în cadrul CSALB îl face pe consumator să se simtă mai sigur şi mai confortabil în faţa conciliatorului decât în faţa judecătorului. Deşi, strict formal, produsul final - hotărârea pronunţată de conciliator - are aceeaşi putere ca şi sentinţa judecătorului. Această siguranţă vine din faptul că procedura de conciliere asigură supravieţuirea contractului, în timp ce sentinţa pronunţată de instanţă anunţă divorţul iremediabil al părţilor aflate în litigiu.

Cel mai mare avantaj este timpul de soluţionare, incomparabil mai scurt într-o procedură de conciliere decât cel petrecut într-un proces. Am avut dosare soluţionate într-o săptămână sau chiar într-o zi, în cadrul CSALB. În instanţă, chiar dacă avem parte de dreptate, o dreptate care vine târziu echivalează, de cele mai multe ori, cu o nedreptate. În conciliere nu putem vorbi de o jurisprudenţă unitară. Şi nici nu ar fi posibil. Soluţiile pe care noi le dăm sunt unicat, nu sunt "produse de serie". Deşi hotărârea redactată în cadrul CSALB are aceeaşi putere ca şi cea pronunţată de o instanţă, ca redactare ea nu se întinde pe zeci de pagini, nu descrie faptele, pentru că păstrează confidenţialitatea negocierii. Iar după ce este redactată, hotărârea este imediat pusă în aplicare, pentru că ea nu este niciodată atacată. Nu avem recurs sau apel. Soluţia conciliatorului, spre deosebire de sentinţa judecătorului, mulţumeşte ambele părţi şi este acceptată atât de consumator, cât şi de bancă. Altfel spus, prin negociere şi compromis devine preferabilă strâmba împărţeală a părţilor, dreptei judecăţi ale magistratului."

Amelia Onişor, judecător Curtea de Apel Bucureşti, formator INM: "Soluţionarea alternativă a litigiilor bancare prin conciliere conferă avantaje indiscutabile pentru consumatori şi pentru instanţele de judecată. Pe de o parte, părţile pot soluţiona un diferend cu mai puţine costuri şi cu resurse de timp mult diminuate faţă de procedurile judiciare. Stresul generat de incertitudinea unui proces judiciar, de termenele lungi şi de cheltuielile aferente poate fi considerabil. Prin conciliere, părţile ajung la un acord mutual avantajos, reducând stresul asociat conflictului. Pe de altă parte, pentru sistemul judiciar concilierea contribuie la creşterea eficienţei şi calităţii actului de justiţie prin reducerea volumului de dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Aceasta în sine demonstrează că soluţia pe care CSALB o oferă pentru stingerea conflictelor bancare este viabilă şi benefică."

Radu Rizoiu, conciliator onorific CSALB, profesor universitar: "În ţările nordice sau în Germania există o practică în care judecătorul sugerează părţilor să se împace înainte de a se confrunta în instanţă, mai ales în cazurile în care litigiile nu sunt de viaţă şi de moarte. În Norvegia judecătorul chiar le indică părţilor care sunt aspectele ce pot fi rezolvate fără intervenţia lui şi fără ca acest lucru să fie interpretat drept antepronunţare. Este doar o formă de sprijin pe care acesta o dă părţilor pentru ajungerea la un consens. În Germania am întâlnit cazuri în care judecătorul, care ştia deja dosarul la primul termen de judecată, le dădea un răgaz părţilor să se împace. Cred că instanţele au pârghiile necesare să facă mai mult decât să aplice legea, mai ales atunci când numărul litigiilor, raportat la populaţie, este foarte mare. În România, de exemplu, avem peste 6 litigii la 100.000 de consumatori, de 3 ori mai mult decât media europeană. Mecanismele concilierii şi instanţelor pot funcţiona foarte bine împreună, nu se autoexclud. Până la urmă, omul nu îşi doreşte să vadă cum se aplică legea, ci vrea să-şi vadă problema rezolvată. Astfel, dacă este mulţumit nici nu mai contează pe ce cale a ajuns la soluţie. De aceea, judecătorii pot pune o întrebare simplă chiar la primul termen de judecată: dar să mergeţi în conciliere aţi încercat? Dacă nu, să le recomande această cale alternativă şi doar dacă ea nu are rezultatul dorit să se întoarcă în faţa judecătorului."