Supravegherea de către Uniunea Europeană a ajutoarelor de stat acordate băncilor are nevoie de o verificare a adecvării, se arată într-un comunicat al Curţii Europene de Conturi, ce are la bază raportul special intitulat "Controlul ajutoarelor de stat în favoarea instituţiilor financiare în UE: o verificare a adecvării se impune", al Curţii.
Conform raportului, Comisia Europeană dispune de competenţele juridice şi de resursele necesare pentru a efectua controlul ajutoarelor de stat în favoarea instituţiilor financiare, dar nu a fost însă întotdeauna în măsură să le exploateze la maxim.
Între 2013 şi 2018, au existat deficienţe în ceea ce priveşte atât evaluarea compatibilităţii, cât şi monitorizarea performanţei. În plus, deşi clare şi simple în general, normele privind ajutoarele de stat nu mai fuseseră modificate din 2013, în pofida schimbării semnificative a contextului între timp, condiţii în care, Curtea pledează pentru o reevaluare a normelor actuale, se arată în document.
În general, legislaţia UE interzice acordarea de sprijin financiar public. Dar, în urma crizei financiare din 2007-2008, ajutoarele de stat în favoarea instituţiilor financiare au înregistrat un avânt fără precedent, fiind considerate necesare pentru a se limita ameninţarea pe care o reprezentau băncile pentru stabilitatea financiară.
Între timp, UE a procedat la reforme majore ale cadrului său pentru sectorul financiar, astfel încât să nu mai fie necesare în viitor acţiuni de salvare a băncilor. Cu toate acestea, există în continuare cazuri în care băncile primesc bani publici, iar Comisiei îi revine sarcina de a evalua compatibilitatea acestor măsuri cu piaţa internă a UE, se punctează în materialul de presă.
Curtea a examinat dacă, între august 2013, când a fost adoptată noua comunicare privind sectorul bancar, şi sfârşitul anului 2018, Comisia a exercitat un control adecvat pentru a asigura că ajutoarele de stat au avut un caracter excepţional şi au fost limitate la minimul necesar, aşa cum se prevede în tratatele UE.
Mihails Kozlovs, membrul Curţii de Conturi Europene responsabil de raport, a declarat: "Circumstanţele s-au schimbat în mod clar faţă de situaţia de după criza financiară din anii 2007-2008, chiar şi luând în calcul criza actuală provocată de pandemia de COVID-19. Cadrul normativ a fost consolidat semnificativ, ceea ce a permis băncilor să devină mai rezistente şi să necesite într-o măsură mai mică sprijin financiar din banii contribuabililor. În acelaşi timp, există un obiectiv recunoscut de a se urmări integrarea în mai mare măsură a sectorului bancar din UE. Aşadar, Curtea invită Comisia să aibă în vedere optimizarea atât a normelor, cât şi a practicilor în materie de ajutoare de stat care se acordă sectorului financiar."
În ansamblu, Curtea recunoaşte că UE s-a dotat cu mijloace şi competenţe adecvate pentru a asigura controlul eficient al ajutoarelor de stat în favoarea băncilor. Comisia a alocat resursele şi expertiza necesare şi a instituit un cadru etic solid, au fost instituite procese adecvate şi activităţile de tratare a cazurilor erau în general conforme. Cu toate acestea, procedurile durau uneori prea mult timp şi nu erau întotdeauna pe deplin transparente, în principal din cauza recurgerii pe scară largă la contacte informale prealabile notificării, se arată în notificare.
În opinia Curţii, normele pentru controlul ajutoarelor de stat în favoarea sectorului financiar erau, în general, bine concepute şi clare. Tratatele UE permit acordarea de sprijin public în favoarea băncilor cu titlu excepţional, pentru a remedia perturbări grave ale economiei unui stat membru.
Curtea atrage însă atenţia că normele UE nu explică suficient de bine acest aspect şi nu definesc ce anume constituie o perturbare gravă. De asemenea, Curtea a observat că Comisia nu a contestat afirmaţiile statelor membre că, în fiecare caz, exista o ameninţare la adresa stabilităţii financiare. În plus, deşi Comisia a solicitat măsuri menite să limiteze denaturarea concurenţei, ea nu a analizat impactul efectiv al fiecărei măsuri asupra concurenţei.
Nici indicatorii de performanţă utilizaţi de Comisie nu erau pe deplin adecvaţi scopului, deoarece nu reflectau întotdeauna activităţile sale, ci înglobau factori externi care nu se aflau sub controlul său, se mai arată în comunicat.
De asemenea, Curtea îşi exprimă regretul că normele pentru perioada de criză nu au mai fost evaluate în mod adecvat de Comisie din 2013. În consecinţă, ele au rămas neschimbate în ciuda revizuirii cadrului normativ (inclusiv după ce Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare a restricţionat posibilităţile de a acorda ajutoare băncilor fără ca aceasta să antreneze proceduri de insolvenţă) şi în pofida unui climat economic şi financiar îmbunătăţit considerabil (înainte de pandemia de COVID-19). Prin urmare, Curtea avertizează că există riscul ca actualele norme ale UE să nu mai fie aliniate la realităţile pieţei.
Având în vedere consideraţiile prezentate şi pentru a optimiza controlul desfăşurat de UE cu privire la ajutoarele de stat în favoarea sectorului financiar, Curtea invită Comisia Europeană:
- să evalueze, până în 2023, măsura în care normele actuale continuă să fie adecvate şi să le modifice acolo unde este necesar;
- să amelioreze respectarea proceselor interne şi a bunelor practici;
- să îşi îmbunătăţească modul în care măsoară performanţa.
De menţionat că, tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene interzice, în general, ajutoarele de stat, cu excepţia cazului în care ele sunt justificate din motive de dezvoltare economică generală sau în situaţii excepţionale bine definite. Comisia Europeană deţine competenţa exclusivă pentru controlul ajutoarelor de stat. Ea vizează să menţină integritatea pieţei interne prin protejarea împotriva denaturărilor pieţei cauzate de statele membre.