BIS (Bank for International Settlements) a publicat săptămâna trecută ultima evaluare a implementării noului acord de capital la nivelul celor nouă state europene membre ale Comitetului Basel (n.a. Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania, Suedia şi Marea Britanie).
Obiectivul evaluării a fost determinarea "consistenţei standardelor adoptate ale jurisdicţiei şi a deviaţiilor de la cadrul general de reglementare", după cum se arată în comunicatul de presă de pe site-ul instituţiei (n.a. la nivelul UE cerinţele de capital sunt stabilite conform directivei CRR/CRD IV, care este elaborată pe baza normelor publicate de Comitetul Basel).
Având în vedere înaltele standarde pe care le promovează UE, indiferent de domeniu, rezultatul evaluării ar fi trebuit să fie unul singur, "extra-excelent", mai ales că este vorba de sectorul financiar, care a trimis în faliment, sau pe aproape, destui membri ai zonei euro.
Realitatea este, din păcate, alta. Dintre cele 14 standarde de capital utilizate în evaluare (n.a. Anexa 2 din documentul publicat de BIS, "Assessment of Basel III regulations - European Union", la adresa http://www.bis.org/bcbs/publ/d300.pdf), doar opt componente au trecut de pragul minim, iar patru au fost caracterizate drept "conforme în sens larg".
Cele două componente rămase, tratamentul expunerilor bancare faţă de IMM-uri, corporaţii şi state suverane şi cadrul de evaluare a riscului de contrapartidă pentru expunerile pe derivate, au primit calificative de "lipsa conformităţii pentru aspecte semnificative" sau, în cazul ultimei, de "neconformitate".
În cazul expunerilor suverane este vorba de acordarea unor ponderi de risc zero pentru obligaţiunile guvernamentale care au fost emise în moneda naţională şi se găsesc în portofoliile băncilor. De asemenea, reglementările UE includ condiţii mult mai relaxate faţă de prevederile Basel III şi în ceea ce priveşte necesarul de capital pentru creditele acordate IMM-urilor şi corporaţiilor.
Despre verdictul BIS, Financial Times scrie că "Uniunea Europeană nu implementează reglementările de capital destinate consolidării sistemului bancar", iar răspunsul "ţâfnos" al autorităţilor europene a reprezentat un atac direct la adresa "legitimităţii comitetului".
Roberto Gualtieri, preşedintele Comitetului Economic şi Monetar al Parlamentului European, a atacat evaluarea Comitetului Basel, considerând că acesta "funcţionează fără legitimitate şi transparenţă". "O mare majoritate a membrilor PE nu pot accepta punerea sub semnul întrebării a instrumentelor de finanţare a economiei de către Comitetul Basel", a mai declarat Gualtieri, membru al Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, după cum scrie FT.
Ce uşor găsesc socialiştii soluţii şi cât de bine îi atacă pe duşmanii de clasă! Dar oare sunt la fel de fermi şi când trebuie să plătească, nu din banii altora, pentru susţinerea băncilor care "ajută" economia fără a ţine cont de riscuri? Faptul că un socialist, care este şi profesor de istorie şi ar trebui să ştie mai bine, ajunge să "conducă" un comitet de maximă importanţă al Parlamentului European, spune multe despre perspectivele găsirii soluţiilor pentru ieşirea Europei din criză.
Ca răspuns la raportul Comitetului Basel, Comisia Europeană a precizat, într-un comunicat de presă, că "băncile din UE sunt bine capitalizate", conform unui articol de la Bloomberg.
Nu mai contează că "stabilitatea financiară globală este în pericol, deoarece nu există o metodologie consistentă de evaluare a activelor bancare". Declaraţia îi aparţine lui David Tweedie, preşedintele Consiliului Internaţional al Standardelor de Evaluare, care apreciază că "modalităţile prin care investitorii, auditorii şi autorităţile de reglementare măsoară sănătatea băncilor sunt subminate de lipsa comparabilităţii între valorile instrumentelor financiare din portofoliile băncilor", după cum arată FT.
Evaluările Comitetului Basel arată că reglementările bancare din Statele Unite respectă, în general, principiile Acordului Basel III, dar există două categorii unde există deviaţii semnificative de conformitate: securitizarea şi implementarea abordării standardizate.
Realitatea din teren pare să fie, însă, cu totul diferită. Site-ul Huffington Post a publicat recent o ştire privind încercările lobby-ului bancar de a introduce în legislaţie, pe uşa din dos, garantarea de către contribuabili a tranzacţiilor cu instrumente derivate.
Conform unor surse din Partidul Democrat, proiectul legislativ va permite băncilor să tranzacţioneze derivatele financiare prin intermediul subsidiarelor ale căror depozite sunt garantate de FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation), după cum scrie Huffington Post, în condiţiile în care pachetul de reforme adoptat în 2010, cunoscut sub numele de Legea Dodd-Frank, cerea băncilor de pe Wall Street să-şi mute tranzacţiile cu derivate în afara ariei de garantare. De ce ar fi nevoie de o astfel de "acoperire", dacă băncile americane sunt bine capitalizate?
Proiectul legislativ în care lobby-ul bancar american încearcă să "strecoare" noile garanţii nu este altul decât cel destinat alocării de resurse suplimentare guvernului federal, în absenţa cărora instituţiile şi organizaţiile federale riscă o închidere parţială după 11 decembrie 2014. Ce ar mai fi de spus?
O ştire recentă din Financial Times ne face să credem că, de fapt, toate reglementările internaţionale privind administrarea riscurilor din sistemul bancar sunt irelevante pentru marile bănci de pe Wall Street. Se pare că în 2008, pe vremea fazei acute a crizei financiare, Goldman Sachs a elaborat două comunicate de presă, prin care se anunţa obţinerea licenţei de bancă comercială. Unul dintre ele a fost transmis direct Fed-ului din New York, pentru a fi inclus în propriul său comunicat, deoarece "banca de investiţii dorea să se asigure că transformarea este văzută ca un aspect pozitiv pentru Goldman şi nu ca rezultat al fragilităţii financiare", după cum mai scrie FT. Oare "indicaţiile" transmise de Goldman Sachs către Federal Reserve s-au limitat doar la conţinutul şi structura unor comunicate de presă? Bineînţeles că nu, iar Carmen Segarra ar putea oferi şi dovezi, dacă ar fi ascultată de "justiţie" sau Congres.
În condiţiile în care situaţia sistemelor bancare internaţionale nu ar fi aşa de serioasă, toate aceste "jocuri de putere" dintre bănci şi autorităţile de reglementare ar părea scoase din jocurile puerile ale unor retardaţi. De ce este ignorat Acordul de Capital Basel III de către Uniunea Europeană?
Răspunsul este unul singur: pentru că altfel, toată şarada "stabilităţii financiare" din Europa ar fi demascată, inclusiv testele de stres ale BCE şi European Banking Authority.
Singura necunoscută mai rămâne doar timpul care poate fi câştigat până la instaurarea efectelor realităţii economice, o realitate însoţită, negreşit, de bail-in-ul depozitelor bancare.
1. fără titlu
(mesaj trimis de Plaiasul în data de 10.12.2014, 15:57)
Bite, Herr Bestea!.