DE UNDE VIN SURSELE FINANCIARE PENTRU SUSŢINEREA VALULUI DE IMIGRANŢI DIN NORDUL EUROPEI? Finlanda majorează taxele şi aşteaptă "miracolul" redresării economice

Economia Finlandei, considerată un etalon al competitivităţii înainte de declanşarea crizei financiare globale, se zbate să lase în urmă recesiunea din ultimii trei ani.

Ultimele prognoze oficiale arată prelungirea contracţiei şi în acest an, conform unei declaraţii a ministrului de finanţe Alexander Stubb, care a subliniat "eşecul în construirea unei pieţe competitive a muncii", după cum se arată într-un articol de la Bloomberg.

Contracţia masivă din 2009 a determinat guvernul să lanseze un larg program de stimulare fiscală, a cărui "eficienţă" a durat până în 2012, când avansul anual al Produsului Intern Brut a intrat în teritoriu negativ şi a rămas acolo până astăzi (n.a. în T4 2013 s-a înregistrat o creştere anuală nesemnificativă de 0,1%).

Nivelul indicelui producţiei industriale a fost, în iulie 2015, cu 32,7% sub maximul înregistrat în noiembrie 2007, după 31 de luni de scăderi anuale consecutive, iar războiul sancţiunilor dintre UE şi Rusia a condus la apariţia unor pierderi masive şi în agricultură, acestea depăşind recent 400 de milioane de euro, conform datelor din presa finlandeză.

Declinul economic a condus, după cum era de aşteptat, la creşterea semnificativă a şomajului, care a ajuns la 8,4% în iulie 2015. Tot datele oficiale arată că numărul persoanelor aflate în şomaj mascat a crescut cu o rată anuală de 14,4% în iulie 2015, până la 144 de mii. După cumularea acestui număr cu cel oficial al şomerilor, de 232 de mii, şi raportarea la populaţia activă, se ajunge la o rată a şomajului de 13%.

Singurul rezultat persistent al programului fiscal a fost, în absenţa încurajării schimbărilor structurale din economie, creşterea accelerată a datoriei publice. Datele de la FMI arată că Finlanda avea o datorie publică de 32,5% din PIB în 2008 şi de 59,8% din PIB în 2014. În T1 2015, datoria publică a crescut cu 2 miliarde de euro faţă de trimestrul precedent, ajungând la 123,8 miliarde, o valoare dublă faţă de cea înregistrată la sfârşitul anului 2008.

După cum arată datele de la Biroul de Statistică şi de la Banca Finlandei, economia ţării a crescut, în termeni reali, cu 24,5% de la intrarea în zona euro până la sfârşitul anului trecut. În preţuri curente, PIB-ul a crescut cu 61,7%, pe fondul unei creşteri de 3,5 ori a creditului neguvernamental (vezi grafic).

Se poate spune, deci, că şi economia Finlandei a fost lăsată în urmă de explozia creditării, iar acum are nevoie de schimbări structurale importante pentru redresare, pe fondul unui grad ridicat de îndatorare al sectorului privat. Un comunicat de presă al Băncii Finlandei, din luna mai 2015, arată că "datoriile gospodăriilor şi concentrarea sistemului bancar reprezintă riscuri semnificative pentru sistemul financiar".

Schimbările structurale au ocupat un loc important în agenda lui Jyrki Katainen, care a condus un guvern de coaliţie în perioada 2011-2014. Totul a rămas doar la stadiul de proiect, iar Katainen şi-a abandonat postul şi promisiunile pentru a deveni, din noiembrie 2014, comisar european pentru locuri de muncă, investiţii, creştere şi competitivitate.

Adică va reuşi la nivel european ce nu a reuşit într-o ţară cu cinci milioane de locuitori? Oare ce fel de ironie macabră a istoriei este aceasta?

După demisia lui Jyrki Katainen, Alexander Stubb a preluat temporar postul de prim-ministru, până la alegerile din această primăvară. Speranţele erau mari pentru o schimbare radicală.

Juha Sipilä, un om de afaceri de succes, a devenit prim-ministru în fruntea unui guvern de centru-dreapta, iar după câteva luni au început să apară şi primele măsuri.

În condiţiile unor costuri ridicate ale forţei de muncă, cu circa 20% peste media UE, conform unor date de la Eurostat preluate de Bloomberg, Sipilä a anunţat "convertirea" a două sărbători religioase în zile lucrătoare. Acesta este primul pas către reducerea costurilor muncii cu 5% până în 2019.

O glumă nereuşită? Nicidecum. Ştirea a apărut în presa financiară internaţională, fiind urmată, la scurt timp, de informaţiile privind protestele sindicale din ţară, pe fondul eşecului negocierilor dintre guvern şi sindicate.

Dacă aşa a înţeles natura problemei un om de afaceri, că productivitatea muncii şi competitivitatea Finlandei vor fi îmbunătăţite prin eliminarea unor sărbători religioase, atunci perspectivele ţării sunt mai întunecate decât noaptea polară.

În condiţiile în care eliminarea unor zile de sărbătoare a fost anunţată odată cu propuneri pentru reducerea plăţilor aferente orelor suplimentare şi concediilor medicale, Confederaţia Sindicatelor din Finlanda a anunţat că respinge "măsurile coercitive" ale guvernului, după cum scrie Financial Times, şi a cerut verificarea caracterului constituţional al acestora, iar liderul unui partid din opoziţie a declarat că pachetul măsurilor guvernamentale are un caracter "dictatorial".

Protestele nu se vor limita, probabil, doar la nivelul clasei muncitoare. O ştire Bloomberg de la începutul lunii arată că Ministerul Economiei a propus reducerea subvenţiilor pentru producătorii de energie eoliană şi limitarea investiţiilor. "Sistemul actual nu mai poate fi considera eficient din punct de vedere al costurilor", se arată într-un comunicat oficial.

Dar "ideile progresiste" pentru reluarea creşterii nu se opresc aici. Guvernul de la Helsinki a mai anunţat şi creşterea taxelor, necesară pentru acoperirea costurilor aferente noului val al refugiaţilor.

Bloomberg scrie că impozitele pentru câştigurile de capital, precum şi cele aplicate persoanelor cu venituri ridicate, vor fi majorate, în condiţiile în care autorităţile se aşteaptă la o creştere de 10 ori a numărului refugiaţilor în acest an faţă de anul precedent, până la circa 30.000.

Impozitul pentru câştigurile de capital este de 30%, conform datelor de la Wikipedia, şi de 33% pentru sumele care depăşesc 30.000 de euro. Creşterea de un punct procentual va fi aplicată doar cotei de 33%.

Totodată, guvernul a schimbat şi definiţia conceptului de "bogat", adică a persoanelor care trebuie să plătească "taxa de solidaritate". Pragul "bogăţiei" a fost coborât până la venituri anuale de 72.300 de euro, de la 90.000 de euro anterior. Dacă tendinţa va continua, într-un viitor nu foarte îndepărtat toţi cetăţenii Finlandei vor fi "bogaţi", iar cei care vor avea după ce să bea apă seara vor fi consideraţi duşmani ai poporului.

Dar niciun sacrificiu nu este prea mare pentru o cauză dreaptă. Conform deciziei recente a Comisiei Europene, Finlanda trebuie să primească un număr total de 2.398 de refugiaţi din Siria, Irak şi Eritreea, aflaţi în prezent în Italia, Grecia şi Ungaria.

Din păcate, dincolo de lumea unicornilor roz există ceva numit realitate. Aici costurile de finanţare cresc, pentru că investitorii nu mai cred în miracole. Într-un articol recent de la Bloomberg se arată că "moartea prematură a creşterii economice din Finlanda loveşte în piaţa obligaţiunilor guvernamentale", iar Financial Times scrie despre "noul bolnav al Europei". Randamentul mediu al obligaţiunilor de 10 ani a depăşit, în iunie 2015, pragul de 1,1%, după ce în luna aprilie a acestui an a înregistrat un minim istoric de 0,2%.

Inversarea abruptă a tendinţei a fost determinată de creşterea aversiunii faţă de risc a investitorilor, care au uitat că alergau după obligaţiunile Finlandei în perioada acută a crizei din zona euro. Conform datelor de la Bloomberg, investitorii străini deţin 90% din obligaţiunile guvernamentale emise de guvernul de la Helsinki.

Acum ei ar trebui să creadă că Juha Sipilä a găsit "elixirul" creşterii, însă milionarul finlandez nu a reuşit decât să submineze mitul omului de afaceri care poate să crească eficienţa guvernului şi să ia decizii bune pentru dezvoltarea economică.

Când va veni vremea lor, ţapii ispăşitori din Finlanda nu vor mai fi sacrificaţi conform normelor europene.