O echipă de cercetători de la Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB) din Cluj-Napoca a realizat o descoperire remarcabilă în Carpaţii Orientali, identificând o plantă deosebit de rară, Andryala laevitomentosa, care ar putea fi cea mai veche plantă de pe Terra, cu o vârstă estimată de peste 60.000 de ani. Această specie endemică a supravieţuit unor condiţii climatice extreme, inclusiv glaciaţiunilor din Pleistocen, prin metode de adaptare remarcabile şi capacitatea de reproducere vegetativă.
Andryala laevitomentosa este una dintre cele mai rare plante din lume, având doar cinci populaţii izolate pe o suprafaţă limitată de aproximativ 1,8 km în Munţii Bistriţei. Spre deosebire de majoritatea plantelor care se înmulţesc prin seminţe, această specie îşi asigură continuitatea prin reproducere vegetativă, adică prin lăstari, ceea ce a permis formarea unor clone care au supravieţuit milenii întregi. Analizele genetice realizate asupra acestor populaţii au relevat o diversitate genetică foarte scăzută, dar au identificat diferenţieri genetice marcate, o adaptare esenţială pentru longevitatea speciei. Pentru a determina vârsta acestor clone, echipa de cercetători a folosit tehnici avansate de analiză genetică. S-au identificat doar 11 indivizi genetic distincţi, ceea ce reflectă o diversitate redusă, dar fiecare clonă în sine este o relicvă vie care a rezistat de-a lungul mileniilor. Profesorul Mihai Puşcaş, membru al echipei de cercetare, de la Facultatea de Biologie şi Geologie din cadrul UBB, a subliniat că această longevitate remarcabilă demonstrează o capacitate unică de adaptare şi rezistenţă la schimbările climatice drastice: "Au fost identificaţi doar 11 indivizi distincţi genetic, dar longevitatea şi persistenţa acestor clone sunt incredibile. Astfel, cea mai «bătrână clonă» ar reprezenta unul dintre cei mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi individ cunoscut în lumea plantelor, demonstrând astfel o capacitate remarcabilă de adaptare şi supravieţuire a acestor organisme în faţa schimbărilor de mediu". Această descoperire evidenţiază nu doar longevitatea speciei Andryala laevitomentosa, ci şi necesitatea stringentă de a proteja habitatul său unic din Carpaţi. Pierderea unei singure clone ar însemna dispariţia unui organism care a supravieţuit încă din timpul ultimei glaciaţiuni. În plus, studiul contribuie la o mai bună înţelegere a modului în care plantele pot rezista schimbărilor climatice extreme, oferind indicii valoroase pentru conservarea biodiversităţii într-un context de schimbări climatice actuale.
Opinia Cititorului