DESPRE "ELECTROPUTERE" Scenariile foarte optimiste sau foarte pesimiste nu sunt cele mai reale

Referitor la cele două materiale publicate de mine despre "Electroputere", la redacţie s-au primit două semnale. Unul vine de la un investitor care îşi dă numai iniţialele (LI) şi altul de la un domn Florin Drăgan. Trec peste aprecierile referitoare la calitatea mea de ziarist analist şi merg direct la problemele ridicate.

Domnul LI este de mult acţionar la EPT şi spune că a investit destul de mult pentru posibilităţile sale, crezând în această societate. Aminteşte că printre acţionari se află investitori serioşi, circa 6% acţionari pe linia Citibank (probabil un SSIF al Citibank ce îşi reprezintă clienţii) şi Lindsell -6 %. Faptul că zilnic se tranzacţionează peste 1% din acţiuni, în mod normal trebuie să aibă o semnificaţie, după opinia sa. Întreabă, în acelaşi timp, dacă aceste tranzacţii au fost reale sau au fost în fapt transferuri de pe un cont pe altul, aflate în comunitate de interese, pentru manipularea preţurilor? Referitor la acest ultim aspect, numai comisia de supraveghere de la BVB ar putea da un răspuns. Cert este că în multele zile de creştere la limita maximă, au fost foarte multe tranzacţii făcute în scop speculativ.

Desigur, potenţialul societăţii "Electroputere" nu este cel arătat de cifrele contabile. Chiar azi (n.r.- vineri, 6 iulie) cineva de regulă foarte bine informat mi-a spus că acolo o societate a şefilor a căpuşat ani în şir societatea, servind drept intermediar între societate şi clienţii externi, dar nu numai, după care s-a autodizolvat cînd figura nu a mai ţinut.

Răspunsul la întrebările mai mult indirecte ale lui LI trebuie coroborate cu cele adresate de către domnul Florin Drăgan. Acesta vrea să luăm în calcul şi scenariul unei valorificări în imobiliar, prin scoaterea în afara oraşului a societăţii şi valorificarea terenului care ar valora circa 120 milioane dolari. Trebuie să ştie toată lumea că valoarea unui teren depinde de multe elemente. Printre altele, un prim aspect este valoarea lucrărilor pentru eliberarea terenului (demolări, evacuări, ecologizare, etc.) Aceste cos­turi se scad automat din valoarea terenului. Apoi este vorba despre zonă şi vecinătăţi. Îmi este greu să cred că actuala fabrică "Electroputere" se află într-o zonă înconjurată de blocuri şi spaţii comerciale sau dotări sociale şi nu se află pe o aşa-zisă platformă indus­trială, adică înconjurată de alte societăţi aflate în diverse stadii de funcţionare. Un astfel de teren nu este niciodată preferat pentru o zonă rezidenţială selectă, care să justifice un cost foarte ridicat al terenului. Este o axiomă faptul că un teren gol este de multe ori mai valoros decât unul ocupat. Excepţiile sunt foarte rare şi nu cred că este cazul cu "Electroputere".

În altă ordine de idei, relocarea se va face numai dacă aceasta va fi obligatorie, nu prea curând şi cu costuri mari de investiţii. Suma foarte importantă pe care noii proprietari au plătit-o nu se datorează în niciun caz valorii terenului, ci obiectului de activitate, dotării actuale şi nu în ultimul rând calităţii (calificării) personalului. În acelaşi timp, pentru atingerea obiectivelor strategice ale noilor acţionari majoritari, este nevoie de un volum însemnat de învestiţii. Aceste fonduri se pot obţine în primul rând din subscrierea la care au dreptul acţionarii minoritari de a-şi prezerva cotele de participare, iar în lipsa acestora, de investiţii ale noului acţionar majoritar, care automat îi măresc cota de participare. După capitalizarea creanţelor (echivalentul datoriilor asumate de către cumpărători), cota sa la capital va creşte substanţial.

Când am apreciat că valoarea "Electroputere", acum cu valoare contabilă negativă, va deveni între 460 - 500 milioa­ne dolari, am avut în vedere atât aportul adus prin subscrieri, cât şi o reevaluare parţială a patrimoniului, care s-a făcut ultima dată în 2002, dar care a fost mâncată efectiv de pierderile cumulate înregis­trate până în prezent, şi care vor continua încă o perioadă de timp, speranţa fiind ca aces­te pierderi să sufere un proces de diminuare drastic, în primul rând datorită achitării datoriilor restante, dar şi ca urmare a unei restructurări manageriale şi organizatorice, aşa cum este de dorit. Căci un investitor privat, dacă nu este tembel din naştere, totdeauna este un mai bun administrator decât statul, mai ales decât cel român, prin reprezentanţii săi cei mai deştepţi. Cam asta este situaţia adevărată despre "Electroputere". Restul este speculaţie.