"Doar 15 bănci sunt cu adevărat prezente în piaţă"

Reporter: Cum a evoluat activitatea OTP Bank România în primul semestru al acestui an?

Laszlo Diosi: Vestea bună este că suntem foarte activi în ceea ce priveşte procesul de creditare. Primele luni au fost mai lente, cum se întâmplă în fiecare an, însă apoi procesul s-a accelerat, iar, în prezent, ne aflăm la viteză maximă pe toate cele trei categorii de clienţi pe care le abordăm, respectiv persoane fizice, întreprinderi mici şi mijlocii (IMM) şi companii mari. Potrivit datelor noastre, ne aflăm deasupra mediei din piaţă din punct de vedere al creditării. Şi la capitolul de atragere de depozite ne situăm peste medie.

Un aspect mai puţin plăcut îl reprezintă creşterea nivelului creditelor neperformante (NPL), care la nivelul total al pieţei bancare a depăşit 20% din totalul împrumuturilor. Acest lucru reprezintă o catastrofă pentru atât pentru sistemul bancar, cât şi pentru economie. NPL-urile pun presiune pe bănci, care pierd venituri şi au nevoie de capital suplimentar. Dacă nivelul lor nu se stabilizează, întreaga economie este ameninţată, pentru că proprietarii băncilor se vor gândi de două ori dacă este o idee bună să mai facă afaceri în România.

Sistemul legislativ nu este unul favorabil creditării persoanelor juridice, în clipa de faţă, din cauza legii insolvenţei, care este prea permisivă. Există clienţi bancari care nu folosesc această legislaţie cu cele mai bune intenţii. Băncile sunt ultimele dintr-o serie lungă de actori care suferă. Statul este afectat, din cauză că aceste firme nu plătesc taxe şi impozite, iar furnizorii, la rândul lor, au de suferit, pentru că nu sunt plătiţi. Băncile au colateral la multe dintre credite, în timp ce furnizorii nu au aşa ceva.

Reporter: Primul trimestru din acest an a fost profitabil pentru sistemul bancar. Vă aşteptaţi ca şi următoarele semestre să fie la fel?

Laszlo Diosi: Este dificil de spus. Mă aştept mai degrabă să genereze pierderi mai mici decât trimestrele corespunzătoare ale anului trecut. Cu o rată a creditelor neperformante de 20% este greu pentru sectorul bancar să fie profitabil, dacă acestea sunt bine provizionate.

Băncile trebuie să îşi reducă puternic cheltuielile operaţionale, pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele în acest an. Bilanţul unei bănci la sfârşitul unui an reflectă, în proporţie de 90%, vânzările din anii anteriori şi doar în proporţie de 10% pe cele din anul respectiv. Nu suntem precum companiile din alte sectoare, care trăiesc din ce vând la un anumit moment. Noi trăim din ce am vândut anterior. Dacă pierdem 20% din valoarea acestor vânzări, profitabilitatea este dificil de obţinut. Din acest motiv, trebuie reduse costurile şi crescute veniturile, prin acordarea de noi împrumuturi, pentru că băncile nu pot tăia suficiente costuri pentru a compensa lipsa de venituri noi.

Reporter: Ce ar trebui să experimentăm mai întâi, o creştere economică mai solidă sau reluarea creditării, în condiţiile în care companiile se plâng de lipsa de interes pentru creditare din partea băncilor, în timp ce băncile afirmă că nu găsesc suficienţi clienţi eligibili?

Laszlo Diosi: Această întrebare este similară celei privind oul şi găina. Pentru a crea o imagine mai clară, trebuie să privim cum a evoluat situaţia în ultimii ani. În ultimul trimestru din 2008, economia României s-a confruntat cu o criză de lichiditate, al cărei efect asupra economiei reale s-a văzut în 2009. În 2010, au apărut şi urmările în plan social. Din 2011, economia a început să îşi revină, iar acum ne aflăm într-o situaţie în care există din nou lichiditate, care începe să fie direcţionată tot mai mult către solicitanţi. Procesul se află, încă, abia la început. Dacă ar să facem o comparaţie cu perioade din trecut, putem spune că ne aflăm într-o poziţie similară celei din anul 2000, când economia a început să crească, după perioada anilor '90.

În prezent, există o concurenţă puternică între bănci pentru clienţii eligibili. Pe segmentul personelor fizice, lucrurile stau mai bine, pentru că oamenii au învăţat mai multe despre creditare şi au devenit mai responsabili.

În privinţa persoanelor juridice, însă, există o serie de probleme, pe una dintre ele, respectiv cea privind legea insolvenţei, menţionând-o deja. Ne aşteptam la o revenire mai rapidă a companiilor după debutul crizei, însă vedem că numărul celor care înregistrează probleme creşte. Situaţiile financiare ale multor firme arată mai rău ca anul trecut. De asemenea, calitatea colateralului s-a deteriorat. Dacă vedem că nu putem să valorificăm colateralul oferit, acest lucru afectează în mod negativ creditarea. Înainte de criză, se acordau multe împrumuturi având la bază colateral de tipul stocurilor, inventariilor sau rulajelor, pe care băncile s-au dovedit lipsite de succes în a le recupera. Trebuie să fii foarte norocos pentru a recupera stocuri, pentru că au existat multe cazuri în care apăreau facturi predatate care aduceau băncile în situaţia de a pierde dreptul de proprietate asupra acestora. Acum, băncile analizează mai atent colateralul oferit, în timp ce multe companii nu prea au ce colateral să prezinte, ceea ce se reflectă şi în evoluţia creditării.

Ne aflăm într-un cerc vicios. Până când sistemul juridic nu va garanta mai bine garanţiile, băncile vor manifesta mai multă prudenţă în acordarea de împrumuturi. Problemele din prezent nu sunt doar economice, ci şi de natură juridică.

De asemenea, am aprecia dacă Guvernul ar face mai mult pentru sprijinirea companiilor, în special a IMM-urilor, prin oferirea de garanţii.

Reporter: Relaţiile dintre băncile mamă ale instituţiilor de credit din România şi subsidiarele locale s-au schimbat, dinspre acordarea de linii de finanţare către returnarea acestora. Ce impact are această schimbare asupra creditării şi a intermedierii financiare, per ansamblu?

Laszlo Diosi: În perioada de euforie, care a urmat accederii României la Uniunea Europeană, băncile aveau un alt model de afaceri, bazat pe o finanţare ieftină primită de la instituţiile mamă, majoritatea din Europa Occidentală. Criza a adus, însă, mai multe aspecte de care trebuie ţinut seama. În primul rând, la o rată a creditelor neperformante de 20%, o marjă de dobândă de 8% este nesemnificativă. Apoi, reglementatorii naţionali au ajuns la concluzia că a avea expuneri mari pe alte ţări reprezintă un risc major pentru sistemele bancare pe care le supraveghează, motiv pentru care au recomandat instituţiilor de credit să îşi reducă expunerile transfrontaliere şi să se finanţeze mai mult de pe plan local şi să implice mai multă expertiză locală în procesul de administrare. Desigur că anumite decizii se iau în continuare la nivel de grup, dar rolul expertizei locale a crescut.

Sucursalele manifestă şi o flexibilitate mai redusă decât băncile încorporate local. Cazul cipriot este un bun exemplu, când depozite deschise la Bank of Cyprus România, o sucursală a unei bănci străine, au fost transferate la Marfin Bank, a cărei bancă mamă este într-o situaţie foarte dificilă, dar care are personalitate juridică română, se finanţează de pe plan local, gradul său de adecvare a capitalului fiind foarte bun, şi este condusă de aici.

Dezintermedierea reprezintă, într-adevăr, o problemă. Dacă ne uităm la primele zece bănci, din punct de vedere al mărimii, observăm, pe baza cifrelor publicate, că patru sau cinci dintre acestea au înregistrat un proces accelerat de dezintermediere în ultimii doi ani. Evoluţia acestuia în perioada următoare depinde de mai mulţi factori, printre care structura de finanţare a băncilor şi evenimentele care au loc la nivel internaţional.

Reporter: Potrivit mai multor opinii, sectorul bancar românesc suferă de lipsă de specializare, având prea multe instituţii de credit universale şi prea puţine cu expertiză în câteva domenii. Cum vedeţi o posibilă schimbare de model bancar pentru România?

Laszlo Diosi: Ideea potrivit căreia sunt prea multe bănci universale în România este vehiculată de ceva timp. În 2008, toată lumea se aştepta ca prosperitatea să dureze la nesfârşit. Oamenii au tendinţa să gândească la fel în anumite privinţe. Dacă am fi adunat aşteptările privind cota de piaţă ale tuturor băncilor în perioada aceea, am fi ajuns la un total de peste 300%.

Noi ne specializăm, deja, de câţiva ani. Noul model bancar este, de fapt, destul de simplu. Este un model cu costuri reduse şi orientat către clienţi, bazat pe acordarea de sfaturi acestora.

Acum cinci ani, clientul intra într-o bancă şi solicita un credit, pe care îl primea apoi. Nu era nevoie de un grad ridicat de specializare pentru a face acest lucru. Dar asta nu reprezintă decât o parte a serviciilor bancare. Să acorzi servicii bancare presupune să vorbeşti cu clienţii şi să le înţelegi nevoile. Bancherul trebuie să fie un partener al clienţilor săi.

Din acest motiv, am dezvoltat un nou model în urmă cu câţiva ani.

Orientam clienţii din ce în ce mai mult către Internet Banking şi Mobile Banking. De asemenea, am dezvoltat programul OTP Mentor şi website-ul www.dresoruldelei.ro, prin care încercăm să contribuim la educaţia bancară a clienţilor. Prin programul OTP Mentor, oferim sfaturi financiare tuturor celor care intră în unităţile noastre bancare din ţară.

Încercăm să găsim cele mai bune soluţii care să se adreseze profilului fiecărui client. Asta, în opinia mea, reprezintă o abordare nouă în serviciile bancare.

Desigur că marile bănci universale încearcă să descurajeze concurenţa din partea unor bănci mai mici. Şi noi am face la fel dacă am fi în locul lor. O astfel de concurenţă nu este în favoarea lor, dar este în cea a clienţilor. Nu cred că un nivel ridicat de concentrare a activităţii reprezintă un element pozitiv pentru clienţi. Într-o ţară în care patru sau cinci bănci deţin 90% din cota de piaţă nu putem vorbi despre o competiţie reală, pentru că acestea vor găsi un mod prin care să îşi împartă piaţa res­pectivă. În schimb, dacă există jucători mici, inovatori, care doresc să câştige cotă de piaţă, chiar şi cu economii de scară mai mici, clienţii au de câştigat.

Reporter: Nu consideraţi că există prea multe bănci în România?

Laszlo Diosi: Dintre cele 41 de bănci româneşti şi sucursale ale unor bănci străine, cel mult 15 sunt cu adevărat prezente în piaţă. Noi ne aflăm în concurenţă directă cu şase sau şapte bănci, în prezent.

Reporter: Care sunt sectoarele din economie cele mai atrăgătoare pentru bănci?

Laszlo Diosi: Mă tem de cele mai atrăgătoare sectoare, pentru că dacă toată lumea face acelaşi lucru, înseamnă că ceva nu este bine. Un exemplu în acest sens este domeniul construcţiilor, care, în urmă cu cinci ani, atrăgea cea mai multă finanţare. Acum toată lumea pare să se orienteze către construcţiile de maşini şi energie. Sunt unele companii care se descurcă bine, dar există multe care consideră că înţeleg piaţa, când de fapt nu este aşa. Nu au nici experienţa, nici tehnologia, nici expertiza necesare.

Suntem şi noi prezenţi în aceste două sectoare, dar ne selectăm atent clienţii, pentru a lucra cu cei mai buni. Există companii bune în toate sectoarele economice, chiar şi în cele aflate într-o situaţie mai dificilă, precum cel siderurgic sau cel al construcţiilor. Nu doar domeniul de activitate este important, ci şi managementul.

Dacă ar fi să menţionez câteva sectoare în care avem încredere, acestea ar fi cel agricol şi cel al producţiei orientate către export.

Reporter: Cât de eligibile sunt companiile din agricultură, având în vedere că o parte importantă a activităţii din acest sector o reprezintă cea de subzistenţă?

Laszlo Diosi: Ne îndreptăm cu precădere către fermierii de dimensiune medie sau mare, care administrează un lanţ integrat de recoltare, procesare şi distribuţie. Ultimele două activităţi sunt cele pe care băncile le finanţează cu precădere.

Reporter: Vă mulţumesc!