DUPĂ CE 50 DE ECONOMIŞTI AU CERUT RETRAGEREA OUG 114 BERD şi IFC ne critică pentru "taxa pe lăcomie"

Două bănci internaţionale de investiţii importante, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi International Finance Corporation (IFC), s-au plâns în mod oficial Guvernului României din cauza noii taxe pentru bănci, prin intermediul unei scrisori, transmite Reuters.

Într-o iniţiativă comună BERD şi IFC au trimis guvernului o scrisoare, pe 1 februarie, în care şi-au exprimat îngrijorarea provocată de aceste planuri.

Recent, 50 de profesori de economie din cadrul facultăţilor de profil din Cluj, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti au solicitat Guvernului retragerea Ordonanţei 114. Aceştia arată: "Sectorul bancar din România nu este lipsit de probleme. Băncile, ca orice operator din piaţă, au problemele lor în relaţiile cu clienţii care solicită credite sau care economisesc resurse prin intermediul lor. Însă, considerăm că toate aceste aspecte nu îşi găsesc sub nicio formă rezolvarea prin această măsură de taxare a activelor bancare în funcţie de nivelul trimestrial al ROBOR. Dimpotrivă, sistemul financiar-bancar se va deteriora şi mai mult în perioada următoare, impactul fiind unul complex şi de durată".

Documentul citat precizează: "Vorbim de un sector financiar-bancar care nu înregistrează o profitabilitate excesivă, care şi-a revenit destul de greu după criza financiară, fără ajutor direct din partea statului, care participă într-o măsură relativ redusă la finanţarea sectorului privat. Instituţiile bancare fac eforturi substanţiale de incluziune financiară ce necesită investiţii importante şi care, în continuare, se află mult sub sistemul financiar-bancar al ţării cu relevanţă cea mai mare din regiune - Polonia".

Semantarii scrisorii subliniază, conform Hotnews că printre efectele nocive ale OUG 114 sunt:

- "Această taxă pleacă de la o premiză greşită şi nesusţinută de datele de observaţie cu privire la existenţa unui potenţial comportament lacom al băncilor în relaţia cu clienţii acestora. Dimpotrivă, încrederea în băncile din România este în creştere semnificativă, fapt dovedit de numărul în creştere al celor care apelează la servicii bancare pentru economisire sau finanţare.

- Această taxă pe active financiare este legată de un element pe care băncile nu îl pot controla şi nu îl pot influenţa, direct sau indirect, prin strategii proprii.

- Costul de finanţare a statului va creşte odată cu creşterea ROBOR şi a costului finanţării interne (va creşte şi costul cu finanţarea externă a statului datorită sentimentului negativ pe care îl vor prelua pieţele externe), ceea ce va amplifica deficitul bugetar şi va crea o nevoie crescândă de majorare permanentă a impozitelor şi taxelor sau de diminuare a cheltuielilor publice

- Costurile cu taxarea activelor se vor repercuta asupra clienţilor băncilor, atât deponenţi (vor primi dobânzi mai mici la depozite), cât şi a debitori (dobânzi mai mari la credite şi restricţii la creditare). Băncile vor trebui să recupereze cumva aceste costuri, prin diminuarea altora şi/sau creşterea comisioanelor şi dobânzilor. De asemenea, această taxă va distorsiona preţul riscului din sistem prin majorarea costurilor de gestionare a sa.

- Pentru a reduce impactul acestei taxe, băncile vor reduce volumul creditelor şi al celorlale plasamente bancare (efecte publice, obligaţiuni, acţiuni etc.), inclusiv prin externalizare către băncile mamă. În aceste condiţii, băncile româneşti (cu capital de stat şi privat, deopotrivă) sunt mai expuse decât băncile care fac parte dintr-un grup bancar internaţional. Cu alte cuvinte, această măsură loveşte în băncile cu capital românesc mai mult decât în cele cu capital străin.

- La costurile directe induse de taxa in sine, se vor adăuga cele cu reducerea creditării şi cele cu creşterea gradului de concentrare al pieţei - înrăutăţirea concurenţei pe piaţă (unele bănci se vor retrage, vor restrânge activitatea la retail sau la corporate etc.), ceea ce va scumpi rapid produsele şi serviciile bancare (inversul economiilor de scală).

- Capacitatea Băncii Naţionale de a elabora şi implementa politica monetară este diminuată, deoarece canalul dobânzii de politică monetară este practic distorsionat de legarea de ROBOR a acestei taxe. De asemenea, va apare un inevitabil conflict între obiectivul stabilităţii preţurilor şi cel al stabilităţii financiare.

- Unele bănci se vor retrage de pe piaţa din România, alte bănci vor fuziona, altele vor fi achiziţionate la preţuri reduse. Acest proces va duce la un grad de concentrare şi mai mare al pieţei bancare cu efecte negative asupra calităţii serviciilor financiare, costurilor de operare, accesibilităţii pieţei. În plus, se vor pierde multe locuri de muncă bine plătite, precum şi impozitele şi taxele plătite de aceste instituţii financiare şi de aceşti angajaţi către bugetul de stat.

- Mai multe bănci sunt listate pe bursa de valori din România. Prăbuşirea preţului acţiunilor acestor bănci va decredibiliza piaţa de capital, va genera retrageri importante de capital investit. Pe scurt, va destabiliza şi mai mult economia românească.

- Fiind o taxă pe activele financiare bancare, măsura va modifica structura acestor active. Băncile vor reduce activele fixe (sucursalele, reprezentarea în teritoriu cu impact asupra apropierii de client şi accesibilitatea la serviciile bancare), vor automatiza semnificativ serviciile financiare (pentru clienţii mai puţin educaţi acest lucru va fi un factor stres în plus), vor reduce durata activelor (activele pe termen lung şi foarte lung vor fi evitate pentru că ele vor fi taxate succesiv mai mulţi ani). Finanţarea pe termen lung este afectată mai mult prin comparaţie cu cea pe termen scurt. Măsura este, aşadar, şi o măsură împotriva investiţiilor şi dezvoltării prin investiţii.

- Mediul de afaceri activ în România diferă semnificativ faţă de situaţia generală din UE, în mai multe privinţe: gradul foarte ridicat de îndatorare (respectiv 75%, maximul din UE), capitalul de lucru negativ (companiile nu se pot autofinanţa pe termen scurt), nivelul de polarizare foarte ridicat (primele 1% din companiile active concentrează 67% din veniturile înregistrate de întregul mediu de afaceri) şi vechimea foarte mică (durata medie de viaţă a unei firme active în România este de aproape 10 ani), termenul de încasare al creanţelor este foarte lung (Sursa: Iancu Guda, Coface România).

- Măsura se suprapune peste alte măsuri ce vizează sectorul financiar-bancar din România care, combinate, vor avea impact devastator asupra sectorului financiar-bancar: darea în plată, plafonarea dobânzilor la creditele ipotecare şi creditele de consum etc.

- Măsura determină şi mai mult băncile să aibă aversiune în creştere faţă de risc şi să accepte între activele lor doar acele active care au un profil risc-câştig maxim. Acest lucru înseamnă exigenţă mai mare din partea băncilor în selectarea proiectelor economice pe care le finanţează şi excluderea proiectelor cu risc mai mare, cele mai multe dintre acestea fiind investiţii ale sectorului privat. Odată în plus, măsura se dovedeşte a fi în contradicţie cu motivaţia din preambulul ordonanţei: dezvoltarea sustenabilă, inteligentă şi incluzivă.

- Prin această măsură care încalcă clar independenţa băncii centrale şi statutul acestei instituţii fundamentale, România riscă imediat declanşarea unei proceduri de "infringement" din partea Comisiei Europene şi a Băncii Centrale Europene".