Emitenţi în cătuşa pieţei

La regulamentul actual (1/2006) ar urma să se adauge condiţiile reproduse, care ar determina ca o decizie a acţionarilor de retragere a societăţii lor de la Cota Bursei să nu poa­tă fi aplicată, dacă, în ultimul an, s-au făcut mai mult de cincizeci de tranzacţii cu acţiunile ei sau dacă au fost tranzacţionate acţiuni în proporţie de mai mult de 1% din cele emise.

La prima vedere, condiţiile sunt arbitrare. La o a doua vedere, se dezvăluie că ele sunt puse acolo, nu în interesul acţionarilor, nu în interesul investitorilor (unii ar zice că investitor este acelaşi lucru cu acţionar), nu în slujba întreprinderii şi nici spre folosul pieţei, ci pentru brokeri.

Care este raţiunea condiţiilor impuse retragerii de la tranzacţionare?

Oficialii pieţei de capital susţin că acţionarii minoritari trebuie protejaţi în mod special. Că delistarea unei societăţi îi lipseşte pe minoritari de piaţa pe care şi-ar putea valorifica acţiunile la un preţ corect, că devin captivi în ghearele acţionarului majoritar care abia aşteaptă să-i canibalizeze.

De aceea, decizia de delistare ar trebui să respecte nişte exigenţe severe.

Treaba asta-i falsă. Ca să nu zic că-i deadreptul o minciună.

Şi înainte să argumentez, ca să nu uit: de când oficialii pieţei - brokeri şi reprezentanţii lor - duc ei grija acţionarilor mărunţi?! Ce scrupule şi ce principii îi conduc atunci când limitează ordinele acceptate la plafoane valorice sub care nu le operează? Căci există o practică a caselor de brokeraj care refuză clientela prea măruntă. Aceia sunt mici acţionari.

De ce tolerează CNVM această practică? Pentru că duce grija micilor acţionari? Nu cumva înşişi brokerii şi piaţa lor reglementată îi ţin captivi în societate?!

Nu cumva dacă piaţa n-ar fi reglementată şi nici intermediarii n-ar fi obligatorii, atunci micii acţionari şi-ar fi vândut de mult cupoanele?

Mai sunt câteva milioane de mici acţionari care, fie deţin acţiunile primite cu doisprezece ani în urmă, la privatizarea în masă, fie deţin acţiuni la SIF-uri, primite în loc de dividend.

Le duce CNVM grija sau nu?

Dacă le-o duce, atunci trebuie să interzică practica brokerilor care nu le preiau ordinele sub cuvânt că valorile lor sunt neînsemnate.

Dacă nu le-o duce, atunci ce rost mai au condiţiile de delistare?

Revenind, însă: decizia unei Adunări generale a acţionarilor guvernează asupra destinului societăţii şi nimic şi nimeni nu poate să-i facă greutăţi fără să ştirbească din dreptul constituţional al liberei dispoziţii asupra proprietăţii.

Desigur, piaţa de capital are tot dreptul să elimine societăţi de la tranzacţionare, dacă acelea nu-i respectă regulile. Dar nu are dreptul legal să le sechestreze în piaţă, dacă acţionarii au decis să le delisteze.

Principiul simetriei nu are aplicaţie în acest caz.

În legea din 1994, era un paragraf care prevedea că, dacă într-o societate listată, acţionariatul s-a concentrat într-o măsură atât de mare încât societatea nu mai este interesantă pentru publicul investitor, atunci autorităţile pieţei au dreptul să o delisteze.

Legea era vagă în această privinţă, căci nu preciza de la ce proporţie de concentrare devenea neinteresantă o societate. Lipsa precizării era corectă, pentru că, aşa cum s-a dovedit la "Petrom", de pildă, listarea unui pachet de doar 3% a prilejuit un enorm interes public şi tranzacţii masive, în timp ce listarea 100% a mii de alte societăţi nu a prilejuit nicio tranzacţie dealungul deceniului scurs între 1996 şi 2006.

Proiectul CNVM actual reia ideea legii din 1994, dar pe principiul simetriei: dacă societatea este interesantă pentru publicul investitor (adică are peste 50 de tranzacţii într-un an, sau dacă are o singură tranzacţie dar antrenând peste 1% din acţiunile emise), atunci societatea nu poate fi retrasă de la tranzacţionare.

Poftim?!

Parcă nu-nţeleg bine...

Ce legătură are interesul publicului cu interesul acţionarilor?

Adică nu-mi pot mânca pâinea mea că vrea şi brokerul din ea?

De altfel, în condiţiile normei proiectate de CNVM, nicio societate nu mai poate fi delistată, dacă brokerii nu vor asta!

Este de ajuns să se joace de cincizeci de ori jocul "na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie" şi societatea rămâne captiva pieţei de capital, chiar dacă majoritarul deţine 99,[9] şi îi lipseşte doar acţiunea cu care se joacă brokerii.

Norma este o batjocură.

Din toate punctele de vedere.

Acest tip de atitudine agresivă la adresa clientelei pieţei este cel care ne-a schilodit piaţa.

Am băgat forţat în piaţă şase mii de societăţi.

Le ţinem în piaţă forţat de doisprezece ani.

Continuăm să o facem acum, după ce europenii ne-au atras atenţia că asta-i o porcărie.

Şi ne mai mirăm că piaţa e schiloadă...