Eşec politic: combaterea traseismului

Combaterea traseismului a reprezentat una din temele majore în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Toate partidele, de la PSD la PP-DD şi de la PNL la PC şi UNPR, au venit cu propuneri pentru stoparea migraţiei parlamentarilor de la un partid la altul, fenomen ce aduce mari prejudicii de imagine întregii clase politice. De la vorbe la fapte există un drum pe care nimeni nu a dorit să-l parcurgă cu adevărat. Eşecul este unul de răsunet, în actuala legislatură traseismul ajungând la cote alarmante, grupuri parlamentare dispărând pur şi simplu din această cauză.

Chestiunea traseismului a fost repusă pe tapet imediat după ce un grup consistent de senatori şi deputaţi ai PDL au trecut în tabăra nou înfiinţatului PMP. În Senat s-a vorbit chiar de o zi a demisiilor la începutul acestei săptămâni, după ce Andrei Volosevici şi Mihai Rogojan au declarat în plen că demisionează din PDL şi că vor activa ca senatori independenţi la scurt timp după ce Haralambie Vochiţoiu, Simeon Purec şi Dumitru Marcel Bujor şi-au anunţat demisiile din grupul parlamentar PP-DD şi trecerea la UNPR. Astfel, a devenit oficial faptul că grupul senatorial al PP-DD nu va mai putea funcţiona în viitoarea sesiune parlamentară, el rămânând cu numai patru componenţi. Conform Regulamentului Senatului: "un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin şapte senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale". Faptul că partidele luptă împotriva traseismului doar când e vorba de dezertări din propriile rânduri, altfel încurajând astfel de practici, o dovedeşte şi comunicatul dat de UNPR după ce Vochiţoiu, Purec şi Bujor au anunţat că demisionează: "Cei trei senatori îşi vor desfăşura activitatea, ca membri ai UNPR, în cadrul grupului PSD. Domnul Victor Ponta, Preşedintele Partidului Social Democrat şi co-preşedinte al Alianţei de Centru Stânga (ACS), a salutat decizia senatorilor de a se alătura UNPR, respectiv grupului social-democrat din Senat". De altfel UNPR, PSD şi PC sunt principalele beneficiare ale disoluţiei partidului lui Dan Diaconescu, confirmând zvonurile lansate în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, desfăşurate în 2012, conform cărora aleşii de pe listele PP - DD urmau să treacă în cel mai scurt timp către partidele din USL.

Pe acest fond nu trebuie să mai mire pe nimeni că la nici 24 de ore de la înfiinţare, Partidul Mişcarea Populară avea nu mai puţin de 14 parlamentari, chiar dacă nu participase la nicio confruntare electorală şi nimeni nu îl votase vreodată. Elena Udrea, proaspăt plecată din PDL a anunţat însă că parlamentarii PMP nu se vor coagula într-un grup parlamentar distinct: "Vom acţiona de acum încolo ca un grup parlamentar de opoziţie, chiar dacă statutar nu se mai pot constitui grupuri parlamentare, nu suntem în PMP pentru funcţii, maşini, pentru secretare, nu ne interesează avantajele care se pot oferi prin statut grupurilor parlamentare, ci să susţinem coerent, cu o voce puternică, nemulţumirile cetăţenilor". În ciuda celor petrecute în ultima săptămână, Elena Udrea susţine că noul partid nu are ca scop racolarea de parlamentari, ci doar de lideri care gândesc la fel ca cei din PMP, precizând însă că sunt foarte mulţi aleşi locali care doresc să vină alături de PMP şi pot participa la acţiunile Fundaţiei.

Faptul că aleşii migrează de la un partid la altul fără nicio problemă, înşelând aşteptările electoratului, nu face decât să contribuie la scăderea numărului de cetăţeni prezenţi la vot şi la diminuarea încrederii în procesul electoral. Este tot mai clar că în rândul niciunei formaţiuni nu există cu adevărat dorinţa de a pune stop acestui fenomen, ultimele mişcări dovedind din plin acest lucru.