ESTE VORBA DESPRE NEMŢI Cea mai puternică economie europeană are cel mai putred sistem bancar?

Printr-o ironie a istoriei, care ar fi prea mare, totuşi, pentru a deveni realitate, am putea asista la o evoluţie neverosimilă la nivelul sistemului bancar european.

Spirala către neant a celei mai mari bănci din Germania, Deutsche Bank, pare de neoprit, în ciuda "zvonurilor pozitive" care au inundat piaţa în ultimele zile.

După ce Departamentul de Justiţie din SUA a dat de înţeles că "băncile pot să-şi reducă amenzile prin cooperarea cu autorităţile", conform unei ştiri de la MarketWatch, acţiunile DB s-au oprit ieri din cădere şi au crescut cu peste 3%.

În plus, doar la câteva zile după ce guvernul Merkel a negat orice intenţie de a susţine DB, Reuters a scris că "autorităţile financiare şi guvernul german pregătesc un plan de salvare pentru Deutsche Bank", sursa fiind săptămânalul Die Zeit.

Planul prevede, printre altele, facilitarea vânzării unor active la preţuri care să nu pună presiuni suplimentare asupra băncii, dar şi cumpărarea directă a 25% din acţiunile instituţiei financiare de către guvern.

Surse din cadrul Bafin (Bundesanstalt fur Finanzdienstleistungsaufsicht), autoritatea de supraveghere a pieţelor financiare din Germania, au negat, însă, că se pregăteşte aşa ceva, după cum mai arată o ştire Reuters.

Dar ce înseamnă facilitarea vânzării unor active la preţuri care să nu pună presiuni suplimentare asupra băncii? Pur şi simplu manipularea procesului de evaluare a acestora, astfel încât sumele obţinute să nu coboare prea mult sub valoarea lor bilanţieră, în care oricum nu mai crede nimeni, şi să conducă la creşterea necesarului de recapitalizare.

Un exemplu recent este oferit de vânzarea diviziei de asigurări din Marea Britanie, Abbey Life Assurance, pentru care DB a încasat puţin peste 1 miliard de euro, dar va înregistra în contabilitate o pierdere de 800 de milioane de euro, conform unui articol Bloomberg. Oare şi celelalte active ale DB sunt la fel de "valoroase"?

"Continuăm să construim o bancă mai simplă şi mai bună", a declarat John Cryan, directorul executiv al Deutsche Bank, după finalizarea tranzacţiei, în timp ce Angela Merkel s-a limitat la precizarea că "Deutsche Bank este o parte a sistemului financiar şi bancar din Germania şi ne dorim ca toate companiile, chiar şi când se confruntă cu dificultăţi temporare, să aibă o performanţă bună".

Tot pe site-ul MarketWatch a fost publicat şi un editorial în care se cere "salvarea imediată a Deutsche Bank" şi se aduc argumente în acest sens, printre care se află prevenirea altor situaţii de acest gen şi necesitatea unui sistem bancar sănătos în Germania pentru stabilitatea zonei euro.

Din păcate, autorul nu spune nimic despre implicaţiile teribile ale unui bail-out la un interval aşa de scurt de la intrarea în vigoare a procedurii de bail-in.

"Viziunea unui poliţist autoimpus al bail-out-urilor care încalcă regulile poate ştirbi autoritatea Germaniei în Europa", scrie Wall Street Journal.

Să ştirbească autoritatea Germaniei? Nici pe departe. Autoritatea Germaniei şi a ministrului său de finanţe, Wolfgang Schäuble, va fi făcută ţăndări, mai ales după ce pur şi simplu i s-a interzis premierului Renzi să adopte măsuri pentru un bail-out bancar în Italia.

Umilit de opoziţia fără echivoc a autorităţilor de la Berlin, Matteo Renzi a declarat că acestea ar face mai bine să se ocupe de băncile de acasă, unde există instituţii financiare cu portofolii de derivate financiare de "sute şi sute şi sute de miliarde de euro", după cum scrie Zerohedge.

Deşi exagerarea pentru efect dramatic a premierului italian este departe de adevăr, ţinta atacului nu a fost pusă sub semnul întrebării. Portofoliul de derivate al Deutsche Bank avea o valoare noţională de 41,94 trilioane de euro la sfârşitul anului trecut, în scădere de la 52 de trilioane în 2014, iar circa 21,4 trilioane de euro era valoarea derivatelor cu maturitatea de până la un an. Valoarea netă de piaţă a portofoliului a scăzut până la 18,29 miliarde de euro, de la circa 19 miliarde în 2014.

Din păcate, aceste "valori de piaţă" nu reprezintă nimic, deoarece este greu de presupus că DB s-a "pocăit" după o amendă de 55 de milioane de dolari primită anul trecut de la SEC (Securities and Exchange Commission), instituţia de supraveghere a pieţelor financiare din SUA.

La sfârşitul anului 2012, Financial Times a scris că "Deutsche Bank a ascuns pierderi de până la 12 miliarde de dolari în timpul crizei" ca urmare a "evaluării defectuoase" a unui portofoliu de derivate cu o valoare noţională de 130 de miliarde de dolari.

Managerul de risc Eric Ben-Artzi, unul dintre angajaţii DB care a semnalat neregulile autorităţilor americane, a refuzat recent recompensa de 8,25 milioane de dolari oferită de SEC, deoarece "amenda nu trebuie plătită de acţionari, ci de conducerea executivă", după cum a scris acesta într-un editorial FT, unde acuză şi existenţa unei "uşi rotative" prin care personalul de rang înalt "circulă" între SEC şi Deutsche Bank.

În condiţiile în care un bail-out direct sau o naţionalizare parţială a Deutsche Bank poate conduce la inversarea brutală a procesului de creare a uniunii bancare europene, Wall Street Journal subliniază alternativele de acţiune. În primul rând, "Berlinul ar putea utiliza o portiţă din legislaţia privind rezoluţia bancară, care permite recapitalizarea de către stat a unei bănci care nu a trecut un test de stres". Un astfel de test ar putea fi stabilit ad-hoc de către Bafin, dacă "instituţia poate fi convinsă de Ministerul de Finanţe".

O altă cale ar fi "aplicarea unui plan de susţinere a DB cu ajutorul sectorului privat sau încurajarea vânzării diviziei de administrare a activelor", după cum mai scrie WSJ. Dar ce va mai rămâne din Deutsche Bank dacă se vând şi "bijuteriile coroanei"?

Cea mai îndrăzneaţă inginerie financiară ar fi, însă, fuziunea dintre DB şi Commerzbank, unde statul mai deţine 15,6% din acţiuni, care ar permite "injectarea da capital în Deutsche Bank pe uşa din spate, fără aparenţa unei injecţii de capital", după cum mai scrie WSJ.

Commerzbank? A doua bancă din Germania tocmai a anunţat concedierea a 9.000 de angajaţi, adică aproape 20% din personal, pe fondul accentuării propriilor probleme. Chiar crede cineva că din această fuziune va rezulta un campion financiar care să "alerge" singur pe piaţa bancară europeană?

Şi asta nu este tot. Alte bănci mai mici se confruntă cu pierderi masive de pe urma creditelor acordate companiilor de transport maritim, iar surprizele negative din rapoartele anuale pentru 2016 ar putea să depăşească semnificativ aşteptările investitorilor.

Ceea ce se întâmplă acum pe piaţa bancară din Germania pare să confirme ceva de neconceput într-o lume care ţine măcar la aparenţa "normalităţii": cea mai puternică economie europeană are cel mai putred sistem bancar.

Iar pentru a completa ironia de dimensiuni istorice, autorităţile germane vor face totul pentru a salva instituţia financiară care poartă numele ţării, adică vor aplica "modelele" de inginerie financiară specifice periferiei zonei euro şi vor "unifica", în sfârşit, Europa.

Atunci cuvântul "Schadenfreude" (care descrie bucuria şi plăcerea determinate de necazul altuia) ar putea fi admis oficial în dicţionarele din Italia, Spania, Grecia, Portugalia sau Franţa şi tot atunci va fi finalizat "visul european": socialism iresponsabil, "clădit" pe crearea banilor din nimic de către băncile comerciale prin acordarea de credite, dar fără nicio urmă de capital.