EXPUNEREA POPULAŢIEI ASUPRA SECTORULUI BANCAR AUTOHTON BNR: Riscurile asumate de populaţie sunt în creştere, dar rămân la nivel moderat

• Băncile sunt cele care au început să suporte direct riscul l Populaţia se îndatorează tot mai mult pentru achiziţionarea de bunuri de consum

Creditul bancar către populaţie şi-a păstrat ritmul alert de creştere (68,9% în perioada septembrie 2006 - septembrie 2007, depăşind pragul de 18 miliarde de euro), arată raportul BNR - "Evoluţia riscurilor populaţiei din perspectiva stabilităţii financiare". Creditele până în 20.000 RON reprezintă aproape 39% din creditele acordate populaţiei. Analiştii BNR se aşteaptă ca valoarea creditelor să crească în viitor, dar este incert dacă, concomitent, se va majora şi valoarea colateralului. În septembrie 2007, 15% din creditele înregistrate în Centrala Riscurilor Bancare erau garantate de societăţi de asigurare, comparativ cu 25% în decembrie 2006. Această scădere ar putea fi explicată prin faptul că, începând cu ianuarie 2007, unele societăţi de asigurare au renunţat să mai garanteze asemenea expuneri, pierderile depăşind primele încasate. Ca urmare, băncile sunt cele care au început să suporte direct riscul. Aversiunea mult mai redusă la risc a băncilor s-a concretizat într-o dinamică fulminantă a creditelor negarantate cu valoare de peste 20.000 RON (în septembrie 2007, aceste credite au fost de 6,4 ori mai mari faţă de sfârşitul anului 2006).

Creditele de consum garantate cu ipoteci au pondere încă redusă (circa 19% din creditul populaţiei, septembrie 2007), dar în creştere.

Structura creditului este mai periculoasă decât dinamica

Populaţia se îndatorează tot mai mult pentru achiziţionarea de bunuri de consum (78% din credit în septembrie 2007) şi pe termene tot mai lungi (ponderea creditului pe termen lung a crescut la 74,4% în septembrie 2007 faţă de 62% în septembrie 2006). Datorită acestor evoluţii, averea populaţiei va fi afectată negativ pentru că valoarea activelor (bunurile de consum) achiziţionate prin credit se depreciază (fizic şi moral) mult mai rapid decât se amortizează pasivele (datoria bancară). Analiştii BNR consideră că aceste riscuri vor creşte pentru că nevoia de înzestrare a populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată este posibil să nu se fi ameliorat, politicile de refinanţare a unor credite mai mici printr-un credit cu maturitate mai mare au început să ia amploare şi preţul imobilelor rămâne prohibitiv pentru marea parte a populaţiei. Atâta timp cât venitul disponibil al populaţiei va creşte, efectele negative menţionate nu generează probleme.

Aversiune tot mai redusă la risc

În prezent, populaţia are un comportament cu aversiune tot mai redusă la risc. Sentimentul privind propria situaţie financiară este de optimism în creştere, pe fondul unor temeri de şomaj aflate la minime istorice. Consolidarea condiţiilor macroeconomice, integrarea în UE şi validarea aşteptărilor anterioare cu privire la evoluţia veniturilor pot fi explicaţii ale comportamentului populaţiei în consum şi îndatorare. Veniturile disponibile sunt în creştere, cele din salarii (care au şi caracter prociclic mai pronunţat) sunt majoritare şi au o pondere în uşoară creştere.

BNR ar putea implementa unele măsuri

În lumina acestor riscuri, raportul menţionează că banca centrală ar putea implementa următoarele măsuri. Astfel, BNR ar putea invita instituţiile de credit să ruleze mai des scenarii de stress-testing privind expunerea pe populaţie, iar Direcţia Supraveghere să solicite capital suplimentar, dacă rezultatele o reclamă (în conformitate cu prevederile Basel II). De asemenea, BNR propune dezvoltarea unui chestionar care să fie transmis periodic instituţiilor financiare importante. BNR consideră importantă monitorizarea mai amănunţită a evoluţiei riscurilor din diverse produse bancare (ex: carduri), a condiţiilor de creditare, precum şi a aşteptărilor băncilor privind dezvoltarea ofertei şi a cererii de creditare.

Riscurile asociate îndatorării populaţiei şi riscurile principale identificate din dinamica îndatorării sunt: serviciul datoriei a crescut într-un ritm foarte alert, poziţia de creditor net a populaţiei este tot mai divergentă teritorial, riscul valutar s-a majorat, iar rata restanţelor, deşi are un nivel redus, a început să aibă o tendinţă uşor crescătoare.

Serviciul datoriei populaţiei (ca raport în venitul disponibil) îşi continuă ascensiunea rapidă, depăşind în 2006 nivelul din zona euro (circa 11 la sută). Situaţia reclamă o monitorizare atentă pentru că structura cheltuielilor băneşti de consum diferă semnificativ. În România, pentru achiziţia alimentelor se alocă peste 35% din veniturile băneşti (în timp ce în zona euro procentul este de aproape 3 ori mai mic). Ponderea creditului în venitul disponibil a avut aceeaşi evoluţie rapidă, plasând România încă sub valoarea înregistrată la nivelul zonei euro, dar peste indicatorii unor ţări intrate recent în UE.

Creditul de consum are risc superior creditului ipotecar, generează 94 la sută din serviciul datoriei şi este principalul contributor la creşterea acestuia, în special prin efectul de cantitate (iunie 2007). Creditul în RON are contribuţie în creştere la serviciul datoriei, pe fondul dobânzilor mai ridicate şi al majorării volumului creditului acordat în RON.

Îndatorarea bancară a populaţiei a crescut într-un ritm mult mai accentuat comparativ cu economisirea bancară. Numărul debitorilor cu credite de mare valoare (peste 20.000 RON) a crescut cu 58 la sută în septembrie 2007 faţă de sfârşitul anului 2006. Populaţia a devenit debitor net faţă de sectorul bancar în 2007, această poziţie fiind susţinută de partea valutară (debitor net încă din 2006). Scăderea plasamentelor populaţiei în depozite bancare este o tendinţă observată în toate ţările dezvoltate, dar este dublată de creşterea pla­samentului în alte forme de investiţii (titluri ale pieţei de capital, fonduri de pensii, asigurări de viaţă etc). În România, poziţia de debitor net faţă de sectorul bancar nu este contrabalansată în investiţii în alte tipuri de active lichide, capabile să fie uzitate în cazul unor nevoi neaşteptate de lichiditate sau ca formă de economisire.

Poziţia de creditor net este puternic concentrată, respectiv la nivelul capitalei. În toate celelalte arii geografice, populaţia a devenit debitor net pentru sectorul bancar în special începând cu a doua jumătate a anului 2006. Riscurile sunt cu atât mai ridicate cu cât în zonele respective rata şomajului este superioară celei înregistrate în Bucureşti.

Riscul valutar al populaţiei s-a majorat. Având în vedere probabila asimetrie cu privire la deţinerile de depozite în valută (concentrate în patrimoniul acelora care nu trebuie să apeleze la creditare pentru a-şi satisface nevoile de consum sau imobiliare), rezultă că poziţia valutară a debitorilor cu venituri mai mici a devenit şi mai scurtă. În acest caz, o depreciere a RON ar putea afecta şi mai mult poziţia financiară a acestor debitori.

Populaţia este cumpărător net şi sezonier de valută. Cumpărările de valută au un tipar sezonier, cu vârfuri în luna august. Un şoc valutar în această perioadă este însă atenuat de caracterul sezonier al vânzărilor de valută care se intensifică în lunile august şi decembrie (pe fondul transferurilor din străinătate şi a perioadelor de sărbători). Cumpărările de valută de la bănci şi case de schimb pentru onorarea serviciului bancar în valută reprezentau 15 la sută (în primele şapte luni din 2007).

Rata restanţelor populaţiei are un nivel redus comparativ cu alte tipuri de debitori (0,54 la sută, în septembrie 2007), dar începând cu prima parte a anului 2007 a cunoscut un salt. O explicaţie ar putea fi diminuarea apetitului instituţiilor de asigurare în a mai acoperi creditele de consum nerambursate, astfel că băncile au început să suporte o parte mai mare din pierderi. În acest context, factori precum: creşterea în termeni nominali cu 122 la sută (septembrie 2007 - decembrie 2006) a volumului restanţelor înregistrate în bilanţul băncilor şi majorarea numărului persoanelor restanţiere (depăşind 330.000 în martie 2007) reclamă o monitorizare atentă a capacităţii populaţiei de a rambursa împru­muturile în următorii ani.

Pe de altă parte, clasificarea creditelor după vârsta debitorilor arată că riscul de credit pentru sectorul bancar este atenuat. Creditele de mare valoare sunt concentrate la nivelul populaţiei cu vârste între 30 şi 40 de ani, iar gospodăriile al căror cap de familie se încadrează în acest interval de vârstă aveau în 2006 (INS, 2007) un venit mai ridicat comparativ cu alte categorii de vârstă.