Finul lui Traian Băsescu s-a împotmolit în Malta

Fiindcă e cavaler. Cavaler de Malta. Şi a părăsit Franţa, care-l pusese în libertate, refuzând să-l predea statului român, pentru a se prezenta la o reuniune a cavalerilor de Malta. Şi astfel Paul Lambrino - sau Prinţul Paul sau cum s-o mai fi numind - se află din nou după gratii. În aşteptarea unui verdict. Până atunci, vă voi relata o istorie halucinantă.

Despre cum s-a întors Paul Lambrino în România. Despre colosala sa avere existentă la începutul anilor '90 doar pe hârtie. În mii şi mii de documente, din care reieşea că ar putea revendica sute de mii de hectare agricole, de păduri, nenumărate imobile, precum şi alte comori existente în Muzeul Naţional de Artă sau în depozitele Băncii Naţionale a României. S-a întors în România rupt în fund cel care, potenţial, era de la mare distanţă cel mai bogat dintre oamenii ţării. Şi de aici începe aventura lui Lambrino cu oameni ai serviciilor secrete, cu personalităţi de prim-rang în statul român, dar şi cu notari, judecători şi, în final, cu procurori.

Cândva, la începutul anului 1990, l-am cunoscut întâmplător la o reuniune care avea loc la Paris. Nu i-am acordat nicio importanţă, deşi mi s-a spus că ar fi moştenitorul unei averi colosale. Probabil în virtutea acestei întâmplări, atunci când a venit în România decis să-şi adjudece averea lăsată de familia regală, a încercat să mă contacteze la redacţia ziarului "Ziua". S-a blocat în portar, care, din dispoziţia mea, nu l-a lăsat să intre în imobil. După cum este de notorietate, eram un susţinător şi un apropiat al Majestăţii Sale Regele Mihai de România, iar Paul Lambrino îi contesta în mod public titlul, încercând să-l revendice pentru el însuşi. Cum aveam să aflu mai târziu, motivul pentru care încerca să mă contacteze era ca, beneficiind de influenţa mea, să-şi poată valorifica mai uşor şi mai rapid titlurile de proprietate.

În scurt timp, Serviciul Român de Informaţii a început să deţină date relevante despre acest personaj bizar şi mai ales despre potenţiala sa avere. Şi, cum-necum, Paul Lambrino a luat contact cu omul de afaceri Remus Truică, după ce acesta a demisionat din poziţia de şef de cabinet al lui Adrian Năstase. Probabil că oamenii fostului premier au aflat de la ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii despre posibilitatea ca Paul Lambrino să fie transformat într-o adevărată mină de aur. Pentru a se ajunge însă aici, în acei ani în care retrocedările se făceau extrem de greu, în care justiţia se mişca cu şi mai mare lentoare decât se mişcă acum, în care autorităţile locale nu mişcau un deget fără să fie recompensate, Paul Lambrino avea nevoie de sume mari de bani pentru a demara cuvenitele expertize şi procese şi de multă influenţă pentru a urni autorităţile. Şi astfel, după ce a ars mult timp gazul în România, în timpul mandatului lui Adrian Năstase l-a găsit pe Truică, iar acesta a conceput un întreg plan pentru a-l ajuta pe Lambrino şi pentru a realiza şi el un câştig de pe urma acestei afaceri. Întâmplător am aflat de la bun început despre acest parteneriat. Am fost contactat de Remus Truică, care ştia că mă aflu în relaţii foarte apropiate nu numai cu Regele Mihai, ci şi cu avocatul Casei Regale, care fusese apărătorul meu în faimosul proces "Ion Iliescu - KGB contra Ziua". Am fost solicitat să încerc un aranjament între familia regală şi Lambrino. Înainte de a accepta, am avut şansa de a consulta faimosul Dosar Snagov, care exista la Primărie. Regele Mihai, prin avocaţii săi, revendica terenurile şi pădurea de la Snagov aflate actualmente în administrarea RA-APPS. Dar şi Paul Lambrino revendica aceleaşi proprietăţi. Şi într-o parte şi în cealaltă existau documente relativ edificatoare. Pe de altă parte, şi Regele Mihai şi Lambrino se aflau în acelaşi concurs de interese şi în ceea ce priveşte Castelul Peleş. Practic, se blocau unii pe alţii şi nu puteau obţine nimic dacă nu cădeau la învoială. Şi astfel, în urma medierii mele, s-a convenit ca Regele Mihai să-şi retragă pretenţiile asupra zonei Snagov şi, în mod simetric, Lambrino să renunţe să mai revendice Castelul Peleş.

Astăzi, Castelul Peleş aparţine familiei regale, care l-a transformat într-un muzeu pus la dispoziţia tuturor vizitatorilor. În timp ce proprietăţile de la Snagov au devenit subiect al unui litigiu în urma căruia, în final, Paul Lambrino, Remus Truică şi alte persoane au fost condamnate la ani grei de închisoare. În cazul acestui grup, definit de procurori drept grup infracţional, s-a mai adăugat la dosar şi litigiul cunoscut sub numele de "Ferma Băneasa".

Până la condamnare însă s-au mai petrecut o serie de lucruri cât se poate de semnificative. Aranjamentul cu Paul Lambrino decurgea relativ bine. Remus Truică procura banii necesari pentru finanţarea proceselor derulate în întreaga ţară şi, pe măsură ce proprietăţile erau retrocedate şi valorificate, banii se împărţeau conform înţelegerii prestabilite. Dar Remus Truică nu avea capacitatea financiară de a suporta singur costurile colosale ale acestor operaţiuni desfăşurate practic pe întreg teritoriul României. Şi atunci a apelat la un personaj şi el extrem de cunoscut opiniei publice din ţară şi din străinătate, şi anume miliardarul Beny Steinmetz. Şi el condamnat în acelaşi dosar. Acesta a venit cu grosul finanţării. Pe parcurs însă, operaţiunile au început să se împotmolească. Se schimbase garnitura politică de conducere a României şi se repoziţionase şi Serviciul Român de Informaţii. Trebuia adaptată în mod corespunzător şi logistica. Din acest motiv, din nou Remus Truică a apelat la mine. Pentru că eram prietenul şi totodată finul regretatului Dinu Patriciu, ajuns între timp cel mai bogat om din România. S-a întâmplat în insula Saint-Martin. Unde Truică avea o proprietate. Aflată în vecinătatea unei proprietăţi deţinute de Dinu Patriciu. Remus Truică a scos toate datele aflate pe serverul din Saint-Martin şi mi le-a prezentat. Aşa am înţeles cum funcţiona întregul mecanism. Care, cel puţin aparent, nu părea deloc a fi de tip infracţional. Întrucât Beny Steinmetz intrase în conflict cu Remus Truică şi cu Paul Lambrino, aceştia aveau nevoie de un alt finanţator mai legat de noua conducere politică a României. Dinu Patriciu însă a refuzat, pretextând că întreaga operaţie era mult prea complicată.

Şi aşa se face că, în scurt timp, Paul Lambrino, în căutarea unui protector politic, care să-l ajute să deruleze în continuare împreună cu Remus Truică operaţiunile de retrocedare, a aterizat fix în braţele lui Traian Băsescu. Preşedintele Traian Băsescu a devenit astfel naşul de cununie al lui Paul Lambrino şi apoi naşul fiului acestuia. Şi totodată protectorul deloc dezinteresat al intereselor unei familii care, pe zi ce trecea, devenea din ce în ce mai bogată. Până când întreaga această ascensiune a fost blocată şi apoi afacerea aruncată în aer de binomul Coldea-Kovesi. Personal, nu ştiu care sunt noile interese care au fost scoase la bătaie. Cert este că s-a deschis un mega-dosar penal, invocându-se de către procurori existenţa unor documente false, obţinerea sub presiune sau contra mită a unor decizii judecătoreşti în scopul restituirii celor două mari proprietăţi, trafic de influenţă ş.a.m.d. Iar persoanele implicate au fost supuse unui proces şi condamnate la închisoare, după ce la Cotroceni a fost instalat un nou preşedinte, în persoana lui Klaus Iohannis.

Eu nu cred - şi m-am mai exprimat în acest sens - că lucrurile stau aşa cum a concluzionat onorata noastră justiţie. Este posibil ca unele înscrisuri şi unele documente să nu fi reflectat realitatea. Dar dacă ele au fost măsluite, au fost măsluite nu de cei condamnaţi - nu s-a adus nicio probă în acest sens - ci poate, în trecut, de oameni din anturajul familiei regale. Presupun că ei s-au folosit fiind de bună credinţă de respectivele documente. Pe care, atenţie, justiţia română, rând pe rând, le-a confirmat. Nu este deloc exclus ca acest aşa-zis grup criminal organizat să fi devenit victima unei vendete, în eventualitatea în care membrii săi au refuzat să cotizeze în beneficiul grupării Coldea.

Şi uite aşa, Paul Lambrino e blocat după gratii în Malta, riscând să fie extrădat în România, Beny Steinmetz a scăpat din arestul din Cipru solicitat de autorităţile de la Bucureşti în urma intervenţiei ferme şi rapide a lui Benjamin Netanyahu, iar Remus Truică zace de ani buni după gratii, urmând ca, peste două luni, să solicite eliberarea condiţionată.