Fondurile deschise de investiţii, scoase din anonimat de recordurile Bursei

Dacă tot sînteţi la curent cu creşterile acţiunilor din săptămînile trecute, analizate în acest colţ de pagină, vă invit să facem o scurtă incursiune în lumea fondurilor deschise de investiţii. Mă refer, desigur, la cele care sînt legate în mod direct de piaţa de capital.

Mai întîi trebuie spus că analiştii fondurilor nu au avut nevoie să depună cine ştie ce muncă pentru a face ca rezultatele să apară la începutul lui 2004. Uneori, a nu lua nici o decizie e cea mai bună decizie. Şi pentru că piaţa, cum-necum, s-a urnit şi a început să bată toa-te recordurile, putem decreta fără teama de a greşi că, dintre două portofolii a avut cîştig de cauză cel care a fost mai "burduşit" de acţiuni. Cu alte cuvinte, cu cît a fost mai plin, cu atît mai mare a fost creşterea. Şi, pe bună dreptate, fondurile des-chise au meritat o astfel de creştere asistată de Bursă.

Ştim cu toţii situaţiile de acum cîţiva ani, cînd atracţia pieţei monetare i-a făcut pe mulţi să-şi mute interesul către astfel de investiţii, reuşind randamente importante pentru niveluri de risc foarte scăzute. În momentul de faţă se pare că din ce în ce mai multe fonduri au "întors" spatele titlurilor de stat (mai ales), poziţionîndu-se mult mai diversificat, cei mai curajoşi împingînd poziţiile de acţiuni către limitele maxime de deţinere. Cîştigătorii primelor trei locuri în topul randamentelor pentru anul în curs sînt, deocamdată, fondurile "Napoca", "Intercapital", "Integro", iar menţiunile le merită "Allegro" şi "Oportunităţi Naţionale". De ce au fost mai buni decît ceilalţi? Pur şi simplu, pentru că au îndrăznit mai mult decît ceilalţi, doar se ştie că cei curajoşi vor fi primii. "Napoca" are în portofoliu 68% valori mobiliare cotate, "Intercapital" 40%, FON 30%, "Integro" 26% şi Allegro 23%. E mult? E puţin? Nu ştim, însă a fost de ajuns pentru a depăşi aşteptările.

Pot avea aceste fonduri în continuare traiectorii previzibile? Sau e ceva care ne scapă? În primul rînd, portofoliul unui fond nu e întotdeauna o garanţie a succesului său, ceea ce a crescut ieri poate să scadă mîine. Apoi, trebuie ştiut că, cu cît proporţia de acţiuni e mai mare, cu atît fondurile urmăresc mai aproape evoluţia acestora, de fapt a preţurilor lor de închidere. Mai ştim că acest paralelism cu evoluţia acţiunilor este decalat înapoi cu trei zile, conform regulamentelor în vigoare. Aici ar putea să apară speculaţii, investind azi într-un fond care va avea succes peste trei zile, adică nelipsitul "T+3" al pieţei de capital. Totuşi, fondurile nu se tem de apariţii speculative, şi asta din cel puţin două motive: 1. comisionul de răscumpărare este legat de variabila timp; 2. cele zece zile lucrătoare în care, conform legii, fondul trebuie să-şi onoreze răscumpararea. Aşa că, dacă încercaţi o speculaţie ade-vărată, făceţi-o direct în acţiuni, nu în fonduri. Ele nu sînt destinate unor astfel de capitaluri şi de termene scurte, iar administratorii ar fi bucuroşi să vă arate rezultatele muncii lor pe termene mai lungi. Ce se va întîmpla mai departe? Bineînţeles, atît timp cît nu există o altă repoziţionare a activelor din portofoliu, va exista aceeaşi dependenţă faţă de acţiuni. Aici intervine arta administratorului, care poate "ieşi" dintr-o investiţie de pe piaţa de capital pentru a-şi trage sufletul şi a marca profitul. Altfel, pot interveni nedoritele scăderi ale unităţii, care nu pot fi aplanate decît de celelalte active ale portofoliilor, de fapt lucrurile care întotdeauna se mişcă în sus, încet şi sigur. Mă refer la obligaţiuni, la depozite şi titluri de stat.