Franţa - o toamnă dificilă, dificilă

Preşedintele Francois Hollande a renunţat practic în acest an, la vacanţa sa de vară. Premoniţie sau nu, şeful statului francez se aşteaptă la o toamnă «economică» mai mult decât dificilă. El a încheiat periplul său estival în diverse regiuni ale ţării destinat să redea optimismul populaţiei, cu o vizită, joi, 8 august 2013, la o întreprindere inovantă din localitatea Marly-le-Roi. Cu acest prilej, Hollande a spus: «Şomajul nu pleacă în vacanţă, nici inovaţia, iar competitivitatea cu atât mai puţin. Trebuie să rămânem în alertă tot anul. Fără investiţii nu există inovaţii şi întreprinderi care nu sunt competitive nu pot crea locuri de muncă». Declaraţia vrea să contracareze situaţia de stagnare economică a Franţei. În luna august, contrar celor spuse de Preşedintele Hollande în interviul televizat din 14 iulie, creşterea economică continuă să fie nulă şi relansarea activităţii la fel.

În septembrie, guvernul va trebui să fixeze bugetul pentru anul viitor şi să ţină cont de anumite cifre care nu sunt de loc de bun augur. Deficitul public este mai mare de 4% din PIB (produsul intern brut), ceea ce nu va încuraja investitorii străini să se angajeze pe piaţa franceză. S-ar putea deci ca datoria să cunoască o evoluţie negativă şi Franţa să se alăture altor ţări în criză gravă, cum sunt Spania şi Italia. Cetăţenii francezi, care, pentru moment, profită nonşalanţi de binefacerile vacanţei estivale, s-ar putea trezi chiar din luna septembrie în faţa unei situaţii catastrofale. Dura realitate a crizei economice, pe care măsurile luate de executivul francez nu par să o îmblânzească, îi va ajunge din urmă. Recesiune şi deficit public mai mare, şomaj în creştere - degradarea situaţiei se va compara atunci cu un tsunami economic. Franţa este incontestabil în situaţia ţărilor sud-europene, cu dezechilibre economice accentuate şi reforme inexistente, dar cu dobânzi la nivelul ţărilor nordice. În aceste condiţii, economiştii consideră că se impune o schimbare urgentă a modelului economic. Mai ales pentru o ţară ca Franţa, care împrumută 200 de miliarde de euro, cea mai mare sumă în euro împrumutată în lume.

În concluzie, Franţa are de ales între două rele. Să treacă sub tutela Băncii Europene sau a Fondului Monetar Internaţional, care îi vor impune, ca în alte ţări, reformele indispensabile; sau să relanseze un sistem de producţie industrială competitiv şi să liberalizeze cum se cuvine piaţa muncii; făcând în acelaşi timp economiile drastice necesare pentru a reduce cheltuielile publice.

Producţie competitivă, inovaţie, investiţii - sunt cuvintele pe care le foloseşte continuu şi Preşedintele Hollande. Atâta timp însă cât taxele şi impozitele cresc pentru a acoperi cheltuielile sociale, obiectivele acestea nu pot fi atinse. Produsul intern brut va fi la sfârşitul lui 2013 mai mic decât în 2008, şomajul va atinge cote istorice, profitabilitatea întrepriderilor va fi printre cele mai reduse din Europa. Toţi indicatorii sunt pe roşu. Puterea de cumpărare a populaţiei scade cu 0,4% şi investiţiile cu 3%, exporturile scad mai repede decât importurile, datoria reprezintă 95% din PIB. Într-un cuvânt: toamna riscă să fie «caniculară», economic vorbind!