Generalul cu patru stele face stânga împrejur

După ce a creat un orizont uriaş de aşteptare, pentru care Partidul Naţional Liberal, în generozitatea lui, a cheltuit aproape patru milioane de euro, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă face stânga împrejur. Şi nu mai bate pas de defilare. Ci pas de voie. Ne-a luat pe toţi prin surprindere. Aşteptam o capodoperă literară, iar Nicolae Ciucă ne asigură că este vorba doar despre un simplu fâs.

Ieri, într-o ieşire neaşteptată pe un post de televiziune, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă ne-a spulberat literalmente toate iluziile. Cartea "Un ostaş în slujba ţării", care a ieşit de sub tipar, dar nu a fost încă oficial lansată, nu reprezintă, din câte precizează domnul Ciucă, o capodoperă literară. Nu va primi vreun premiu. Este pur şi simplu o carte autobiografică obişnuită, despre un om obişnuit. În care acesta îşi publică amintirile, câte le mai are, din copilărie şi apoi cele legate de fulminanta sa carieră militară, la capătul căreia a ajuns preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi premier al României. Ne spune că între coperţile acestei lucrări nu vom găsi nimic senzaţional. Ci doar relatări despre viaţa şi cariera unui om obişnuit. Admirabilă şi exemplară modestia domniei sale!

Eu unul, care de mai multe ori m-am referit cu lux de amănunte la momente definitorii ale carierei personajului ajuns general cu patru stele şi primul ostaş al ţării, afirm acum şi aici cu toată sinceritatea că sunt dezamăgit. M-aş fi aşteptat de pildă ca, înainte de a se întoarce în copilăria sa modestă, când se hârjonea la picioarele părinţilor şi bunicilor, Nicolae Ciucă să debuteze printr-un capitol fulminant. În care să ne povestească cu subiect şi predicat cum a ajuns, prin intermediul televiziunii publice, să devină primul ofiţer superior român care, după cel de-al Doilea Război Mondial, a înregistrat o victorie fulminantă. Hăt departe, în Nasiriyah. Acolo unde, în fruntea ostaşilor săi, căci la acea dată nu se afla încă în fruntea ţării, a dus o bătălie pe viaţă şi pe moarte cu inamicii noştri, pe care a câştigat-o. Fix aşa cum l-a prezentat într-un reportaj al televiziunii publice finul eroului de la Nasiriyah. Un adevărat miracol. De teleportare în timp. Fiindcă cel ajuns ulterior general cu patru stele a cucerit şi a ocupat Nasiriyah la câteva luni bune după ce localitatea, transformată în câmp de luptă, fusese capturată de armata "marelui licurici". Dacă ne-ar relata cu subiect şi predicat acest episod palpitant al devenirii sale, cartea devenită faimoasă înainte de a se afla în librării ar merita cel puţin un premiu de excepţie pentru literatură science-fiction.

Un alt capitol pe care îl aştept, se pare în zadar, aparţine literaturii de investigaţie şi spionaj. Ajuns ministru al Apărării, generalul Nicolae Ciucă a avut în directa sa subordonare şi deci responsabilitate serviciul secret al armatei. În mărinimia lor, românii au oferit acestui important departament bugete consistente, destinate între altele activităţii de spionaj militar, important într-o perioadă în care România, împreună cu aliaţii ei, s-a angajat în luptă pe mai multe fronturi de pe mapamond. Şi în timp ce pace, dar mai ales în timp de război, informaţiile sunt esenţiale. Ele salvează vieţi şi economisesc mari cantităţi de muniţie. Cu o singură condiţie însă. Ca informaţiile astfel obţinute de către agenţii serviciului secret al armatei, prin intermediul informatorilor locali bine plătiţi în acest scop, să fie corecte. E la mintea cocoşului că nu poţi valorifica informaţii fanteziste. Ei bine, o lungă perioadă de timp, capii serviciului secret al bravei noastre armate, care, repet, erau în subordinea directă a domnului Nicolae Ciucă, în loc să culeagă şi să furnizeze informaţii militare, au cules şi au furnizat poveşti. Reţeaua de informatori externi nu a existat. A fost doar o reţea a unor fantome. În schimb au existat ştatele de plată. Pentru că fantomele au fost plătite. La greu. Pe ştate fictive. Din ancheta desfăşurată de Parchetul Militar, până când a fost pusă şi aici batista pe ţambal, reiese că în repetate rânduri sute de mii de euro au intrat în realitate în buzunarele mai marilor serviciului secret. Până când uriaşul scandal a fost cât de cât muşamalizat, a fost totuşi întocmit un rechizitoriu, iar justiţia a acordat o condamnare. Interesant este, dacă vom găsi acest episod în cartea generalului Ciucă, să aflăm detalii despre implicarea soţiei sale, la acea dată contabil cu un grad militar inferior, fix la respectivul serviciu secret. După declanşarea anchetei penale, doamna Ciucă a ieşit pe neaşteptate la pensie. După muşamalizare, a revenit în grad de colonel. Şi, în scurt timp, la capătul prestidigitaţiei, a ieşit din nou la pensie, de astă dată cu o pensie substanţial mai mare. Să recunoaştem că descrierea unor asemenea episoade ar fi cât se poate de palpitantă şi de natură să-l ţină cu sufletul la gură pe cititor. De aici mai departe generalul Ciucă ne-ar putea proiecta pe o pârtie de schi din Munţii Carpaţi, unde l-ar descrie pe preşedintele României practicând acest frumos sport alb, într-un costum extrem de elegant, marcă străină. Costum provenit, conform informaţiilor din rechizitoriul procurorilor, tot din banii sustraşi în baza ştatelor fictive de plată ale unor spioni. O şpagă pentru preşedinte? Un preţ modest pentru muşamalizarea cazului? Şi pentru menţinerea în funcţie a generalului Ciucă şi, ulterior, pentru promovarea acestuia? Cu puţin talent, am putea deci lectura şi unul-două capitole în care ostaşul aflat în fruntea ţării ar putea să apară în postură de James Bond.

Cam la o astfel de carte, cu multiple valenţe literare, prezentată şi ambalată ca o capodoperă, mă aşteptam eu, până când iată, ieri, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă m-a lăsat cu buza umflată. Modest cum îi este felul, el ne asigură că din librării nu vom putea achiziţiona vreo capodoperă, ci o simplă relatare a unui om obişnuit, despre o viaţă cât se poate de obişnuită.

În aceste condiţii, după ce ni s-au administrat certitudinile de mai sus, mai rămâne să ne mai punem o singură întrebare. Dacă e vorba de o lucrare absolut obişnuită, care nici măcar nu are valenţe literare, de ce a fost necesar şi cum de a fost posibil ca Partidul Naţional Liberal, în plin an electoral, când trebuie să facă uriaşe eforturi financiare, să-i achiziţioneze generalului cu patru stele Nicolae Ciucă drepturile de autor, pentru o carte despre care suntem de acum asiguraţi că nu prea se va vinde şi să prăpădească în acest scop circa patru milioane de euro, într-o ţară în care niciodată până acum nu s-a mai întâmplat ca pe mai toate autostrăzile să fie instalate uriaşe panouri publicitare pentru o simplă carte.