English
De câteva zile, sistemul bancar a început o agresivă şi extinsă campanie de manipulare a opiniei publice pentru a evita un deznodământ moral, dar mai ales, un deznodământ la care am ajuns tocmai datorită aroganţei, lipsei de flexibilitate şi a abuzurilor pe care băncile le-au manifestat asupra propriilor clienţi, uitând că presetază o activitate de servicii.
O astfel de manifestare este opinia domnului Daniel Oanţă, consultant de strategie la Banca Naţională a României.
Fie vorba între noi, eu n-aş avea obraz să fac declaraţii publice dacă aş fi consultant de strategie la Banca Centrală într-o ţară în care:
Contractele colcăie de clauze abuzive (recunoscute şi de BNR, în mod forţat)
A fost lansată creditarea în CHF
Ulterior lansării creditării în CHF, nici nu s-a gestionat riscul impactului acestor credite (prin sugerarea proactivă de soluţii încă de prin 2010)
Dar, cum în România unul dintre cele mai populare hituri se numeşte "Tupeu de borfaş", există şi articole care plâng soarta hoţilor şi acuză victimele de rea-credinţă.
Mai jos listăm câteva contra-argumente la afirmaţiile domnului strateg Oanţă:
Manipularea 1 - aţi asasinat creditarea
Contra-argument 1.1 - dacă cineva o să omoare creditarea, asasinul va fi sistemul bancar
Actul comercial presupune cerere şi ofertă.
Perspectiva unui parteneriat corect va creşte cererea din partea posibililor clienţi. Deci asta e un plus în favoarea creditării.
Băncile, însă, ameninţă că "vor fi nevoite" să înăsprească criteriile de acordare, solicitând avans de 50%. Forţate de cine? Nu cred că le va forţa clientul. Forţate cumva de acelaşi prost obicei de a pune TOT RISCUL pe seama clienţilor lor?
Bun, asta nu e forţare, asta e propria lor decizie. Băncile vor decide ele singure să omoare creditarea, pentru că vor refuza în continuare să împartă riscul cu clientul.
Ah, da, am uitat, băncile sunt obişnuite să le arunce în cârcă clienţilor urmările proastelor decizii manageriale.
Banca este singura entitate juridică în care managerii continuă să ia salarii anuale de 1 milion de euro, plus bonusuri, deşi au făcut greşeli catastrofale (cu banii deponenţilor, cum zice domnul strateg).
Contra-argument 1.2 - dacă vorbim de asasinat (figurat), alternativa preferată de dumneavoastră care era, să moară clienţii (la propriu)?
La acordarea fiecărui credit, băncile efectuează:
- o analiză de risc;
- o evaluare imobiliară.
Era responsabilitatea băncii să se asigure că omul care solicită respectivul credit poate să ramburseze suma. CREDITAREA RESPONSABILĂ este una dintre obligaţiile comerciale ale băncilor.
Ce făceau în schimb băncile?
Supra-evaluau garanţiile imobiliare şi solicitau un grad de îndatorare de maxim 70%.
Este responsabil şi sănătos să crezi că un om îşi permite să dea minim 70% pe rată, în condiţiile în care trebuie să plătească întreţinere, educaţia copilului, mâncare etc. Nu, nu este.
Ştiau băncile asta? Normal că ştiau.
Îi informau pe oameni că 70% e un grad de îndatorare foarte mare? Nu, nu îi informau.
Lipsa de responsabilitate a băncilor i-a adus pe oameni în colaps. Au fost deja zeci de sinucideri şi sute de mii de familii trăiesc tragedii, aflându-se la limita sărăciei.
Domnule Oanţă, în cazul de faţă, avem două variante:
1. Băncile pierd din profit (pentru că nu suferă pierderi dpdv contabil, ci doar profit diminuat - vezi argumentele următoare).
2. Oamenii îşi pun capăt zilelor sau, în cel mai fericit caz, intră în faliment personal.
Nu ştiu care e scala dumneavoastră de valori, dar eu am să votez întotdeauna să salvez viaţa oamenilor în detrimentul profitului băncilor.
Şi exact asta e şi responsabilitatea politicienilor, pe care şi-au îndeplinit-o!
Manipularea 2 - pierderile sunt suportate de deponenţi
Contra-argument 2.1 - când băncile vând creditele neperformante cu discount de 90-98%, pierderile sunt acoperite din banii deponenţilor?
Şi dacă da, BNR-ul de ce aprobă tranzacţia?
Dacă nu, cum e posibil ca, atunci când le convine, băncile să poată acorda discounturi de 98% şi clienţilor să le refuze 20-30%?
Contra-argument 2.2 - cine le împiedică pe bănci să vină acum cu o soluţie de mijloc pentru clienţi, prin care să preia o parte din risc?
Există două categorii mari de garanţii:
Imobile achiziţionate înainte de criză
Imobile achiziţionate după criză
Cine a plătit timp de 7 ani o casă, chiar şi devalorizată, a depus un efort financiar. Dacă banca ar veni cu o ofertă în sprijinul continuării creditului (adică să preia doar o parte din riscul asociat devalorizării), oamenii şi-ar păstra casele şi ar continua creditul.
Doar că noţiunea de împărţire a riscului şi de parteneriat cu clienţii este străină băncilor şi preferă să vândă portofoliile neperformante cu 2% din valoare.
Contra-argument 2.3 - când spuneţi "banii deponenţilor sunt în pericol" e ceva similar cu legea bail-in-ului pe care o susţine BNR?
Adică "vă scârbeşte" faptul că banii deponenţilor ar putea fi folosiţi pentru salvarea băncii de la faliment?
Aoleu, păi şi cu legea bail-in-ului cum facem? Nu prevede tocmai reţinerea banilor deponenţilor?
Mai mult, oare pe deponenţi nu "îi scârbeşte" faptul că BNR-ul ştie ce bancă e în pericol de faliment şi nu face publică informaţia, ca să poată omul să îşi retragă banii?
Nu cumva sunteti cam ipocrit? Nu cumva NU VĂ PASĂ DE BANII DEPONENŢILOR, altfel le-aţi comunca informaţiile de mai sus?
Nu mai bine aţi forţa ACŢIONARII BĂNCILOR să nu încaseze profitul anul ăsta şi anul viitor şi să facă un fond de garantare?
Nu cumva nu vă pasă DECÂT DE BANII ACŢIONARILOR BĂNCILOR?
Contra-argument 2.4 - pe calculate, băncile îşi recuperează suma acordată. Matematic vorbind, băncile nu vor înregistra pierderi faţă de suma împrumutată de client, ci doar nu vor încasa profitul proiectat pe creditul respectiv.
Spuneam că există două tipuri de garanţii.
La categoria b (imobile achiziţionate post-criză), e clar, imobilul nu s-a devalorizat, omul a plătit timp de 3-5 ani rate, iar banca recupereză imobilul şi îl vinde la preţul nedevalorizat. Deci banca nu are pierderi (recupereză banii pe care i-a dat cu împrumut), ci doar un profit mai mic decât cel estimat.
La categoria a, avem un imobil devalorizat în medie cu 30-50%.
Dacă ne gândim că el reprezenta 130% din valoarea sumei împrumutate, putem spune că garanţia acoperă acum 50-70% din valoarea creditului
Dar, din statistica desfăşurată pe Grupul Clienţilor cu Credite în CHF, cuantumul ratelor plătite de debitorii cu credite contractate în 2008 sau mai devreme, echivalează cu aproximativ 40-50% din valoarea sumei împrumutate (normal, în ecuaţia ratei avem mai mult dobândă, dar acum vorbim de plăţi efectuate băncii de către client).
Astfel, banca a încasat până acum 40-50% din valoarea sumei împrumutate şi mai obţine 50-70% din valoarea soldului prin vânzarea imobilului dat în plată.
Nu ştiu cum faceţi dumneavoastră calculul, dar, matematic vorbind, mie îmi iese că banca poate recupera între 90 şi 120% din suma împrumutată.
Mie nu mi se pare că e vorba de faliment aici. Ci de diminuarea profitului estimat.
Manipularea 3 - pierderile vor ajunge să fie suportate din bugetul de Stat
Contra-argument 3.1 - nu mai bine nu mai încasează acţionarii băncilor profitul pe anul ăsta?
Contra-argument 3.2 - Bugetul de Stat nu vă mai deranjează când susţineţi legea bail-in-ului şi Prima Casă?
CONCLUZII
Domnule Oanţă, ceea ce vor suporta acum băncile reprezintă cam 10% din tragedia pe care o trăiau oamenii care ani întregi au fost nevoiţi să plătescă rate de 70-120% din valoara veniturilor.
Oamenii au trăit la limita sărăciei pentru că băncile, în caz de executare, vroiau să îşi recupereze şi profitul.
În loc să manipulaţi prin declaraţii inflamatorii, mai bine faceţi o strategie pentru reorientarea politicii băncilor către clienţii lor. Poate că, în al 13-lea ceas, acestea vor învăţa ce înseamnă industria serviciilor.
Şi poate vor realiza că, ceea ce li se întâmplă acum, este doar rezultatul atitudinii şi acţiunilor proprii!
Articolul a fost menţinut pe site (click aici) si pentru 27 noiembrie 2015. Comentariile din această zi au fost reportate şi în ziua urmatoare. În cazul că doriţi să interveniţi şi dumneavoastră, vă rugăm să vă introduceţi comentariul în josul articolului publicat în data de 27 noiembrie 2015.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
