"Grupul Editorilor şi Difuzorilor de Presă" - o acţiune lansată prematur

Pe piaţa de capital s-a lansat de curînd un nou titlu, "Grupul Editorilor şi Difuzorilor de Presă" (GDP). Pentru că acestea au fost cele mai scumpe acţiuni de pe piaţa de capital, am făcut ceea ce ar trebui să facă oricare investitor, m-am interesat ce este şi ce reprezintă. Am aflat că societatea a fost înfiinţată în 2003, la iniţiativa oamenilor de presă, cu scopul declarat de a sparge monopolul singurei reţele naţionale de difuzare a presei, celebra "Rodipet".

Capitalul social este de 20,579 miliarde lei. Capitalul s-a constituit prin două oferte publice derulate în martie şi august 2003. Oferta din august a adunat 133.438 acţiuni la valoarea de 105.000 lei, din care 100.000 lei valoarea nominală şi 5.000 lei primă de subscriere, necesară pentru acoperirea cheltuielilor de emisie. Cei 291 acţionari, 152 persoane fizice (74,38%) şi 139 persoane juridice, - au decis tranzacţionarea pe piaţă. Prima tranzacţie s-a făcut pe data de 26 ianuarie 2004, la preţul de 124.000 lei. În trei săptămîni, acesta a cres-cut la 440.000 lei, pentru a scădea la intervalul cuprins între 230.000 lei şi 249.000 lei (10 februarie). Apoi preţul a consemnat o scădere considerabilă pînă la 170.000 lei/acţiune.

Situaţia economică, la 30 iunie, consemna pierderi totale de 795 milioane de lei. La o întrunire recentă a acţionarilor, conducerea societăţii a comunicat că pierderile preliminate pe anul 2003 vor fi de circa 4 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 20% din capitalul social. Bugetul de venituri şi cheltuieli prevede pierderi şi pentru 2004. De asemenea, societatea intenţionează să îşi majoreze din nou capitalul social cu încă 20 miliarde lei.

Managementul societăţii vrea să amplaseze chioşcuri de difuzare a presei în cît mai multe locuri, în marile oraşe. Din păcate pentru stimabilii acţionari, cred că au fost sau sînt puţin cam fantezişti. Pentru a impune o reţea naţională de difuzare este nevoie de foarte mulţi bani, mai mult decît 40 miliarde de lei. Ca să fiu sincer, nici 400 miliarde de lei nu mi se par suficiente, dar ar fi oricum un început mai promiţător. Poate 40 miliarde de lei ar fi un început pentru Bucureşti, dar, după părerea mea, ziarele centrale au mai puţine probleme în Capitală şi mai multe în provincie. Ori o reţea naţională este şi foarte scumpă şi foarte greu de impus, avînd în vedere forţa pe care o au distribuitorii locali, legaţi de obicei de forţa politică locală. Pierderile în prezent sînt mult mai mari decît cele din primul semestru al anului trecut. Şi asta nu pentru că adminis-tratorii şi executivul societăţii nu s-ar preocupa, ci pentru că aceasta pur şi simplu nu desfăşoară încă activităţi care să acopere măcar costurile de funcţionare, dar trebuie să plătească salarii, chirii telefoane şi alte cheltuieli de funcţionare, care nu au acoperire în venituri. De aceea acceptarea tranzacţionării la bursă mi s-a părut hazardată. Sînt de acord că investitorii pe piaţa de capital sînt, sau ar trebui să fie, mai obişnuiţi cu prudenţa şi nu ar trebui să mişte un deget fără să se informeze. Din păcate mulţi au un temperament de pariori şi le place riscul. Riscul pe care un investitor poate să şi-l asume se referă la posibilele evoluţii imprevizibile, care ar trebui să fie totuşi uşor de cuantificat. Lichiditatea este una din condiţiile esenţiale ale acţiunilor ca să merite să reprezinte o inves-tiţie. La o lichiditate bună a acţiunilor există ceea ce se cheamă culoar de fugă. Adică poţi să ieşi, chiar puţin şifonat, dar nu falit. Rămîn la părerea că acţionarii "Grupului Editorilor şi Difuzorilor de Presă" s-au grăbit cu listarea acţiunilor.