Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) va putea să intervină în cazul unui asigurător aflat în dificultate sau în curs de a intra în dificultate, potrivit unui proiect de lege aprobat, ieri, de Guvern.
Iniţial, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) iniţiase actul normativ sub formă de Ordonanţă de urgenţă, însă Guvernul nu a mers pe această variantă, astfel că proiectul de lege urmează să meargă în Parlament.
Ministerul Finanţelor aprecia că urgenţa demersului era dată de situaţia critică a pieţei asigurărilor din România din acest moment.
Cea mai gravă este situaţia Astra Asigurări, aflată în redresare financiară şi a cărei ultimă şansă este atragerea de capital de la investitori.
În aprilie, Mişu Negriţoiu a transmis că Autoritatea de Supraveghere Financiară are resursele şi instrumentele necesare ca să facă faţă falimentului "Astra Asigurări", în cazul în care majorarea de capital va eşua.
Potrivit domniei sale, cea mai mare parte din rezervele Fondului de Garantare, de 900 milioane lei, va trebui cheltuită în cazul în care planul de administrare specială a companiei Astra nu va reuşi.
Prin legea mecanismului de rezoluţie, intervenţia ASF ar avea scopul să garanteze continuitatea funcţiilor financiare şi economice critice ale asigurătorului, reducând, în acelaşi timp, impactul situaţiei dificile a asigurătorului asupra pieţei asigurărilor şi sistemului financiar în general, potrivit comunicatului transmis de guvern.
Executivul transmite că rezoluţia este procedura care urmează să se declanşeze în situaţia în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere.
Potrivit proiectului de lege, cadrul legal de gestiune a crizelor din sectorul financiar-nebancar cuprinde prevederi care se referă la trei etape distincte, respectiv pregătirea, intervenţia timpurie şi rezoluţia. Pentru fiecare dintre aceste etape sunt stabilite condiţiile de declanşare, autorităţile implicate, competenţele şi instrumentele ce pot fi aplicate, precum şi modalitatea de implementare a acestora, după cum urmează:
"1) Planificarea redresării şi a rezoluţiei: În această etapă se instituie obligativitatea asigurătorului de a elabora şi actualiza planuri de redresare (cu măsuri pe care asigurătorul le va lua pentru ieşirea din situaţii de dificultate financiară), planuri care se supun evaluării Autorităţii de Supraveghere Financiară (cu consultarea autorităţii de rezoluţie). Proiectul prevede şi obligaţia autorităţii de rezoluţie de a elabora planuri de rezoluţie pentru fiecare asigurător, precum şi conţinutul acestor planuri.
2) Intervenţia timpurie implică identificarea situaţiei de dificultate a asigurătorului într-un stadiu incipient şi cuprinde posibilitatea numirii unui administrator temporar pe o perioadă limitată. Responsabilitatea principală a administratorului temporar constă în restabilirea situaţiei financiare a asigurătorului prin implementarea planurilor de redresare sau pregătirea lichidării lui, în situaţia în care restabilirea situaţiei financiare nu mai poate fi realizată într-un timp rezonabil.
3) Rezoluţia - Din punct de vedere procedural, rezoluţia urmează să se declanşeze în situaţia în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere. Proiectul de lege stabileşte obiectivele, condiţiile de declanşare şi principiile rezoluţiei, desemnarea administratorului de rezoluţie, procedura de evaluare şi cele trei instrumente de rezoluţie".
Acţionarii asigurătorului supus rezoluţiei sunt primii care suportă pierderile, potrivit actului normativ, după aceştia urmând creditorii asigurătorului.
De asemenea, organele de conducere ale asigurătorului supuse rezoluţiei sunt înlocuite, cu excepţia cazurilor în care păstrarea integrală sau parţială a acestora este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei. Totodată, persoanele fizice şi juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a asigurătorului supuse rezoluţiei sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale.
Proiectul de lege face referire la finanţarea măsurilor de rezoluţie. În acest sens, proiectul de lege include prevederi referitoare la obligativitatea constituirii unui fond de rezoluţie pentru asigurători prin:
1) contribuţii anuale (ex-ante) ale asigurătorilor autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv de către sucursalele acestora, datorate Fondului în scopul asigurării aplicării efective a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie de către autoritatea competentă;
2) contribuţii extraordinare (ex-post), în cazul în care contribuţiile menţionate la primul punct sunt insuficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea mecanismelor de finanţare;
3) împrumuturi şi alte forme de sprijin financiar de la instituţii, instituţii financiare sau alte părţi terţe în cazurile în care sumele percepute cu titlu de contribuţii ex-ante sunt insuficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea mecanismelor de finanţare, iar contribuţiile ex-post extraordinare nu sunt imediat accesibile sau suficiente.
• Instrumentele de rezoluţie
Instrumentele de rezoluţie care pot fi aplicate în procedura de rezoluţie sunt: - Vânzarea activităţii şi a portofoliului; - Instituţia-punte; - Separarea activelor asigurătorului supus rezoluţiei, cu scopul de a le proteja în vederea vânzării sau lichidării lor ordonate.
Vânzarea activităţii şi a portofoliului asigurătorului supus rezoluţiei presupune vânzarea totală sau parţială a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate emise de acesta, după caz, a activităţii acestuia (active, drepturi sau obligaţii) unuia sau mai multor cumpărători din sectorul privat (fără a necesita acordul acţionarilor), în condiţii transparente şi nediscriminatorii, care să nu confere avantaje neloiale vreunui potenţial cumpărător.
Institutia - punte este constituită prin transferul total sau parţial de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de asigurătorul supus rezoluţiei şi/sau prin transferul total sau parţial de active, drepturi sau obligaţii ale acestuia, în scopul menţinerii accesului la funcţiile critice şi al vânzării ulterioare a acesteia. Instituţia-punte va funcţiona în baza autorizaţiei emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind supusă supravegherii prudenţiale.
Separarea activelor - Acest instrument de rezoluţie presupune transferul la un "vehicul de administrare a activelor" a anumitor active, drepturi sau obligaţii ale unui asigurător supus rezoluţiei sau ale unei instituţii-punte, care, din cauza nivelului de risc implicat de acestea sau a dificultăţilor în stabilirea valorii lor, ar periclita soliditatea financiară a asigurătorului (separarea activelor se utilizează doar împreună cu alte instrumente de rezoluţie). Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de a le proteja până la o eventuală vânzare sau prin lichidarea lor ordonată.