Haideţi la grevă vânzători!

Tot mai des şi tot mai multe cunoştinţe sau simpli cititori, să le spunem din aşa zisul fan club Iordache, mă sună pentru a se plânge de scăderea Bursei. Nu se mulţumesc numai să plângă, ci avansează şi cauze pentru această prea mare şi prea lungă scădere, care nu dă semne de stagnare. În general se dă vina pe străinii care au vândut acţiunile şi au plecat din piaţă. Ca atare spun că noi, investitorii români, nu avem bani şi nu putem susţine un anumit nivel acceptabil al preţurilor.

Într-o oarecare măsură, au dreptate. La avalanşa de vânzări, la preţuri din ce în ce mai mici, niciun român sau chiar grup, nu poate face faţă şi nu poate bloca scăderea preţului unei acţiuni foarte lichide măcar, darmite la toată Bursa. Pe de altă parte, investitorii români au o dublă calitate. Ori sunt cumpărători ori sunt vânzători. Din această perspectivă interesele sunt total divergente. Atunci când cumpără doresc preţuri cât mai mici, atunci când vând doresc preţuri cât mai mari. Supărarea apare atunci când nişte acţiuni cumpărate au scăzut mult la preţ şi nu se pot vinde în câştig, mai ales atunci când ai nevoie de bani. Supăraţi sunt şi speculanţii intra day, care nu pot cumpăra în siguranţă la deschidere acţiuni mai ieftine pe care să le vândă mai târziu în cursul zilei mai scump. Investitorii de portofoliu nu ar trebui să-şi facă prea multe probleme când scade bursa, căci aşa cum s-a văzut, mereu au loc reveniri şi se iese în pagubă numai pe anumite investiţii riscante, pe emitenţi exotici, care nu meritau cotaţiile la care au fost duse şi pe care anumiţi creduli le-au achiziţionat la sfaturi parşive.

Deşi valoarea patrimoniului unor societăţi este în creştere evidentă, preţurile acţiunilor lor au scăzut. Asta, în contradicţie cu teoria care spune de exemplu că acţiunea este imună la inflaţie, pe considerentul că patrimoniul se corectează la inflaţie. În România mai avem şi situaţia specială şi concretă, terenurile şi construcţiile crescând valoric mult mai mult decât indicele inflaţiei.

Adevărul este unul singur. Preţul acţiunilor scade pentru că sunt prea mulţi vânzători. Unii vând cu intenţia foarte clară de a câştiga printr-o speculaţie pe cădere. Văzând că ţine, repetă operaţiunea de cât mai multe ori. Alţii vând speriaţi de pierderi, în special investitorii mai noi, pentru a limita pierderile şi apoi mulţi ies pur şi simplu din piaţa de capital. Mai sunt şi vânzători de nevoie, care au de făcut plăţi şi nu au altă sursă decât vânzând acţiuni.

Revenind la ce cred mulţi interlocutori telefonici, străinii aşteaptă să ne dăm singuri la cap şi la momentul oportun să vină şi să ne cumpere pe nimic. Mai ales că, pentru ei, avantajul conjunctural este dublu. Pe de o parte, leul se jigăreşte, iar pe de altă parte preţul acţiunilor scade. Împotriva acestei strategii, foarte valabile şi profitabile pentru investitorii străini avem o armă infailibilă. Să facem greva vânzătorilor. Pur şi simplu să nu mai introducem ordine de vânzare deloc, sau să le afişăm numai la preţuri cu 12 - 15% mai mari. Asta nu înseam­nă să nu se mai cumpere la preţuri mici. Dimpotrivă. Dacă ne referim numai la SIF-uri, putem băga ordine de cumpărare la preţurile actuale sau mai mici. Dar sub niciun motiv să nu mai introducem ordine de vânzare fezabile la nivelul de acum al pieţei. De exemplu, pornind de la închiderile din 15 ianuarie, la SIF 1 nimeni nu ar trebui să introducă ordin de vânzare decât în intervalul 3,30 - 3,34 lei, care oricum este prea mic faţă de maximul de 4,38 lei sau faţă de VANA de 3,68 lei, în realitate însă mult mai mare. Asemănător la SIF 2, vânzare la 3,32 - 3,36, la SIF 3 - 2,22 - 2,24, la SIF 4 la 2,24 - 2,26, iar la SIF 5 la 4,20 - 4,25. La BRD greva trebuie să pornească de la nivelul minim de vânzare de 25,5 - 25,8 la TLV de la 9,2 - 9,4 şi la SNP de la 0,535 - 0,542. Asta până la primele tranzacţii care sunt peste actualele preţuri, după care pretenţiile vânzătorilor să creas­că. Cine doreşte să cumpere acţiuni nu are decât să ridice preţul până la acel nivel de echilibru corect. Căci să nu-mi spună mie cineva că o acţiune BRD care a fost cotată şi la 29,3 lei nu merită măcar între 27,5 şi 28,5 lei. Sau un TLV care s-a tranzacţionat în toamnă cu 0,96 lei, când nu se ştia nici de marea afacere rezultată din vânzarea BT Asigurări, care a adus numai ea un profit net de 55 milioane euro, plus un profit din afacerile bancare specifice, procentual mai mare decât creşterea de capital, nu are motive să urce la cel puţin 1,0 - 1,05 lei până la data de înregistrare. Şi astfel de socoteli se pot face pe orice acţiune. Aşa că "Hai la grevă vânzători!"