HENRY KAUFMAN, PRIMUL DR. DOOM DE PE WALL STREET: "Pentru a întoarce piaţa către o atitudine non-inflaţionistă este nevoie de un şoc"

Pentru a întoarce piaţa şi economia către o atitudine non-inflaţionistă este nevoie de un şoc din partea Federal Reserve (Fed), nu de o majorare graduală a dobânzilor, consideră Henry Kaufman, fost economist la Fed şi la gigantul Salomon Brothers în anii 1970, citat de Bloomberg. Henry Kaufman este unul dintre veteranii Wall Street care încă mai urmăreşte pieţele în condiţiile în care a prins perioada puseului inflaţionist din anii 1970 în ringul de tranzacţionare din New York. Kaufman mai este cunoscut drept primul "Dr. Doom" din perioada în care a lucrat la Salomon Brothers, el anticipând era de inflaţie puternică şi fiind unul dintre susţinătorii fostului preşedinte al Federal Reserve Paul Volcker.

Kaufman spune pentru Bloomberg că are "zero încredere" că actualul preşedinte Fed Jerome Powell este pregătit pentru "bătălia" care urmează cu inflaţia. Acesta aduce aminte de aşa-numitul "Saturday Night Special", o mişcare de întărire a politicii monetare neaşteptată şi pe alocuri radicală a Fed-ului lui Volcker operată într-un weekend din octombrie 1979.

Pentru Kaufman nu există nicio asemănare între Powell şi Volcker.

"Nu cred că acest Fed şi această conducere are destul curaj pentru a acţiona decisiv. Vor acţiona treptat. (...) Pentru a întoarce piaţa către o atitudine non-inflaţionistă trebuie să şochezi piaţa. Nu poţi să majorezi dobânzile puţin câte puţin", spune Kaufman, acum la vârsta 94 de ani, într-un interviu pentru Bloomberg.

Jerome Powell a declarat săptămâna trecută, în cadrul unei audieri în Congresul american, că există "un drum lung" către revenirea la o politică "normală" a Fed, preşedintele băncii centrale americane sugerând că nu e nevoie decizii agresive pentru a reduce inflaţia. Amintim că rata anuală a inflaţiei din SUA a ajuns la maximul ultimilor 40 de ani, asta în condiţiile în care dobânda Fed este încă 0% şi încă se pompează câteva zeci de miliarde de dolari în pieţe.

Un angajament mai serios de combatere a inflaţiei din partea Fed ar necesita majorări mari de dobândă, mai consideră Kaufman. Deciziile din 1979 ale Fed-ului lui Volcker de a restricţiona oferta de bani a dus dobânzile pe termen scurt la nivelul extraordinar de peste 20% şi la intrarea economiei în recesiune, dar eventual au adus "uciderea inflaţiei". Preţurile de consum, care creşteau cu un ritm anual de 14,8% în martie 1980, creşteau în iulie 1983 cu o rată anuală de doar 2,5%.

"A fost nevoie de foarte multă tărie de caracter în 1979 ca Fed-ul să facă ce a reuşit Fed-ul", spune Kaufman.

În decembrie inflaţia din Statele Unite a ajuns la o rată anuală de 7%, mult peste media de 1,7% din deceniul trecut.

Kaufman consideră că Fed-ul ar trebui să înceapă cu o majorare de 50 de puncte de bază a dobânzilor pe termen scurt încă de la şedinţa Fed din 25-26 ianuarie şi să semnaleze în mod explicit noi majorări imediate de dobânzi.

Recomandările acestuia sunt totuşi într-un contrast puternic cu aşteptările pieţei şi ale economiştilor din piaţa americană, care în mare parte anticipează doar 3 majorări de dobândă în 2022 - prima în martie -, cu posibilitatea unei a patra majorare de 25 de puncte de bază la şedinţa Fed din decembrie.

Kaufman consideră că şi cu "o doză puternică de medicament" ar fi nevoie de cel puţin un an ca inflaţia să se tempereze către o rată anuală de 3%. Mediana sondajului Bloomberg anticipează în prezent că preţurile de consum din Statele Unite vor coborî sub 3% până la finalul acestui an.

"Cu cât Fed-ul va reacţiona mai greu pentru a combate rata mare a inflaţiei cu atât mai mult psihologia inflaţionistă se va încorpora în sectorul privat - asta înseamnă că Fed-ul va trebui să şocheze şi mai mult sistemul", a mai spus Kaufman.

Kaufman mai arată că utilizarea cuvântului "tranzitoriu" pentru a descrie inflaţia a fost o greşeală mare a Fed-ului pentru că "în minutul în care spui tranzitoriu înseamnă că eşti dispus să tolerezi inflaţia". Asta a subminat rolul Fed de a obţine stabilitate economică şi financiară şi o creştere economică non-inflaţionistă, mai arată Henry Kaufman.