HORAŢIUS DUMBRAVĂ, JUDECĂTOR, FOST MEMBRU CSM:  "Era necesar ca legile justiţiei să fie modernizate în acord cu noile realităţi din justiţie"

Legile justiţiei, adică Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorului şi procurorului, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea nr. 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, trebuiau să treacă printr-un proces de modernizare, în acord cu noile realităţi din justiţie, ne-a declarat, vineri, domnul Horaţius Dumbravă, judecător, fost membru în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

De altfel, sistemul de justiţie lucrează, de mai bine de doi ani, la propuneri concrete privind modificările la legile justiţiei, într-un efort comun al instanţelor şi parchetelor, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Parchetului General, a mai spus domnia sa, subliniind că este necesar să fie aduse modificări asupra celor trei legi.

Magistratul consideră că, pentru ca aceste propuneri să prindă contur, ar fi fost necesar ca şi factorul politic, respectiv Guvernul şi Parlamentul, să înţeleagă necesitatea acestor modificări, ca urmare a unei comunicări eficiente, pe deplin transparente cu reprezentanţii sistemului judiciar. Or, din păcate nu s-a întâmplat aşa.

Horaţius Dumbravă a adăugat: "După ce doamna Prună, fostul ministru al Justiţiei, a pus în dezbatere un proiect coerent de modificare, în luna octombrie 2016, nu s-a mai auzit nimic de acest proiect. Intempestiv, actualul ministru al Justiţiei a ieşit cu un proiect, prezentat în premieră în România, în power point (adică nu textele de lege ce se doreau a fi modificate), fără o reală dezbatere cu sistemul de justiţie, cu societatea civilă.

Pentru că această dezbatere nu a existat şi, mai ales, pentru că «proiectul power point» conţinea multe modificări ce puneau în real pericol independenţa Justiţiei (înfiinţarea unei direcţii speciale pentru anchetarea magistraţilor, Inspecţia Judiciară în subordinea directă a ministrului Justitiei etc.), acest proiect nu a fost asumat nici de Guvern, nici de Parlament".

Astfel a apărut un nou proiect, iniţiat de grupuri politice în Parlament, ne-a explicat domnia sa, amintind că Parlamentul este instituţia care dezbate şi care, din punct de vedere constituţional, are atributul de a adopta legi.

Doar că modificările care se doresc a fi aduse, fie schimbă din temelii unele instituţii din sistemul judiciar, fie dimpotrivă, nu aduc nicio modificare, deşi aceasta s-ar fi impus, consideră magistratul.

• Horaţius Dumbravă: "Creşterea duratei formării iniţiale a viitorilor magistraţi va da mari bătăi de cap tuturor actorilor"

Domnul Horaţius Dumbravă ne-a spus că unele instituţii ar fi necesitat un studiu de impact, cu privire la aceste modificări, afirmând: "Sunt instituţii care ar fi necesitat un studiu de impact.

Cum este modificarea esenţială adusă admiterii în magistratură (durata la Institutul Naţional al Magistraturii - INM - a crescut de la doi la patru ani) - ceea ce înseamnă personal suplimentar, infrastructură suplimentară şi bani de la buget suplimentari. În plus, trebuie să vedem cum se vor organiza şi de ce resurse au nevoie şi instituţiile unde auditorii vor face practică (avocaţi, cadastru, registrul comerţului, penitenciare etc.).

Nu că nu este interesantă propunerea cu această creştere a duratei formării iniţiale, dar trebuie să fim conştienţi că implementarea va da mari bătăi de cap tuturor actorilor. Sigur, se poate rezolva prin dispoziţii tranzitorii, inclusiv implementarea noii paradigme să fie amânată cu un an sau doi, până când sunt asigurate condiţiile de implementare".

Domnia sa a continuat şirul exemplelor în ceea ce priveşte instituţiile care ar fi necesitat o aplicată discuţie în comisia specială parlamentară, menţionând: "Un alt exemplu: nu se face nicio discuţie asupra numirii procurorilor şefi la Ministerul Public (procurorul general, procurorul şef DNA, procurorul şef DIICOT), deşi ultimul raport MCV tocmai asta spune, cu subiect şi predicat, că este nevoie de un punct de vedere pe acest aspect de la Comisia de la Veneţia, pentru a tranşa acest subiect sensibil şi pentru ca această chestiune spinoasă să nu plutească indefinit în spaţiul public. Or, proiectul de modificare evită să transpună recomandarea Comisiei Europene".

Potrivit judecătorului, aproape în unanimitate, procurorii consultaţi de CSM, precum şi majoritatea judecătorilor care şi-a exprimat punctul de vedere cu ocazia aceleiaşi consultări, spun că factorul politic trebuie să fie scos din numirea în funcţii de top la Ministerul Public, adică atât preşedintele României, cât şi ministrul Justiţiei.

"Poate comisia specială din Parlament ar fi trebuit să se aplece asupra acestor puncte de vedere, care sunt şi argumentate. Sau poate ar fi trebuit să fie modificat textul, cu privire la interdicţia ca judecătorii şi procurorii să fie lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai vreunui serviciu de informaţii", a mai adăugat judecătorul.

În opinia domniei sale, o reală circumscriere a acestei interdicţii a fost ratată, deoarece nu a fost definită noţiunea de informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii, pentru a evita situaţia în care ne-am imagina că astăzi avem printre judecători sau procurori lucrători operativi, chiar acoperiţi.

Horaţius Dumbravă a precizat în continuarea celor de mai sus: "Cel puţin avem răspunsul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) pe această temă. Însă, asupra unui judecător sau procuror se poate lucra mult mai insidios, prin informaţii sau colaborări cu serviciile de informaţii.

Ce înseamnă asta? Că un judecător dă informaţii dintr-un dosar care se află la instanţa la care lucrează? O singură dată sau despre mai multe dosare? Dă informaţii despre colegi? Sau la o şuetă spune anumite aspecte dintr-un dosar pe care-l are de administrat, fiind tras de limbă? Această chestiune trebuia tranşată prin chiar definirea acestor noţiuni în cuprinsul legii, altfel vom pluti, iar, în ceaţă".

Magistratul ne-a mai precizat că i se pare, însă, periculos, controlul pe care-l exercită o altă putere în stat asupra autorităţii judecătoreşti.

Domnia sa face referire şi la atributul pe care noile dispoziţii le dau comisiilor speciale parlamentare care vor putea face verificări privitoare la judecători sau procurori cu privire la declaraţiile date dacă sunt sau nu colaboratori ai serviciilor de informaţii, sau ofiţeri acoperiţi, din oficiu sau la sesizarea Ministerului Justiţiei.

Domnia sa a adăugat: "Cu atât mai mult, actele Parlamentului nu pot fi atacate în justiţie, ceea ce înseamnă o atingere adusă dreptului de acces la justiţie, pe lângă atingerea adusă independenţei justiţiei unui judecător sau procuror (în ciuda faptului că textul e scris total ajuridic: răspunsul eronat se pedepseste conform legii - cum adică raspunsul eronat? Ce înseamnă acest lucru? Care lege?).

CSM-ul era indicat, constituţional, să facă o astfel de verificare, cu respectarea confidenţialităţii actelor şi datelor transmise. Şi dacă constata că vreun serviciu de informaţii a încălcat legea, atunci, da, CSM să fie obligat să sesizeze comisia competentă a Parlamentului să verifice activitatea serviciului de informaţii".

Domnul Horaţius Dumbravă susţine că este greu de înţeles cum a ajuns puterea legiuitoare - care are dreptul să verifice activitatea serviciilor de informaţii - să verifice un judecător sau procuror din acest punct de vedere.

Magistratul a adăugat: "Dacă, spre exemplu, o persoană vătămată (poate chiar un judecător) de un judecător care a colaborat cu serviciile de informaţii, în sensul interdicţiei legale, face o sesizare, iar comisia parlamentară ajunge la concluzia că din datele furnizate de serviciul de informaţii nu este cazul unei colaborări, se mai poate adresa justiţiei? Păi nu poate, din moment ce actele Parlamentului sunt scoase de sub controlul jurisdicţional".

În plus, domnul Dumbravă ne-a mai oferit şi alte exemple în acest sens: "Un alt exemplu - introducerea ca interdicţie defăimarea puterii legiuitoare sau executive de către judecători sau procurori. Sigur, se poate discuta asupra unei astfel de interdicţii, dar bine ar fi fost ca parlamentarii, atunci când au adoptat propriul Cod deontologic (octombrie a.c.), să fi pus la rândul lor, pentru ei, interdicţia de a defăima sistemul de Justiţie, judecătorii şi procurorii. Mai ales că acest lucru, în ce-i priveşte, a fost indicat ca recomandare de raportul MCV din ianuarie 2017 şi reluat, tot ca recomandare, în ultimul raport al Comisiei Europene".

Potrivit domnului Dumbravă, înfiinţarea unei secţii specializate în anchetarea faptelor de corupţie sau asimilate lor, presupus a fi comise de magistraţi, este iarăşi, un exemplu care pune sub semnul îndoielii că este asigurată prin noile dispoziţii independent judecătorului.

Domnia sa a explicat: "Acest lucru înseamnă, cu alte cuvinte, înfiinţarea unei secţii speciale de anchetă pentru o anumită profesie! Un astfel de episod este fără precedent în istoria Justiţiei din România. Închipuiţi-vă că azi sau mâine, spre exemplu, s-ar putea înfiinţa o secţie specială pentru anchetarea parlamentarilor: cum ar suna? Sau a miniştrilor în funcţie or a foştilor miniştri. Ar accepta parlamentarii aşa ceva? Mă îndoiesc. Ideea că dacă se creează secţia specială nu vor mai fi timoraţi judecătorii de anchetele DNA, în dosarele DNA pe care ei le au de soluţionat, este fără doar şi poate, falsă".

Potrivit magistratului, cauzele DNA, pe rolul instanţelor, se cifrează la 0,2%, astfel încât argumentul nu doar că este inconsistent, ci şi foarte prost ales.

Sursa citată ne-a mai precizat: "În plus, o secţie specială, cu ofiţeri de poliţie judiciarişti, cu infrastructură proprie, cu 20 de procurori sau câţi vor fi, va fi, în sine, un instrument teribil de ameninţare la adresa independenţei şi imparţialităţii judecătorilor.

Dimpotrivă, soluţia era mult mai simplă: prin lege să se fi interzis existenţa unei direcţii sau serviciu care să privească, selectiv, o profesie cum este cea a judecătorilor sau procurorilor, adică aceştia să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi celelalte categorii de funcţionari publici în faţa legii penale. În plus, cu privire la această nouă instituţie, prevăd că va fi sesizată Comisia de la Veneţia, deoarece deja sunt mult prea multe dezbateri pe marginea ei (n.r. instituţiei), iar preocuparea Comisiei de la Veneţia este şi (sau mai ales) în direcţia asigurării unei justiţii funcţionale, ferite de ameninţări cu privire la independenţa ei".

• Horaţius Dumbravă: "Nu ar strica mai multă răbdare pe seama modificării legilor justiţiei"

Discuţia şi modificările pe legile justiţiei nu puteau fi evitate, a mai subliniat sursa citată, menţionând: "Nu aş blama Parlamentul că face aceste lucruri (cine să facă aceste demersuri, dacă nu Parlamentul?), însă poate că mai multă răbdare nu ar strica. Mai ales că, iată, multe instituţii şi asociaţii profesionale nu sunt prezente la dezbaterile din Parlament, iar criticile acestora nu pot fi ignorate".

Conform domnului Horaţius Dumbravă, tocmai Comisia de la Veneţia spune că modificările legislative cu privire la legile justiţiei ar trebui să aibă şi respectul profesiilor de judecător şi procuror, argument reluat, de altfel, şi de rapoartele MCV.