Indicele S&P 500 marchează un nou maximum istoric

În sesiunea bursieră din 20 iunie, indicele Standard & Poor's 500 (S&P 500) a marcat un nou maxim al tuturor timpurilor, încheind şedinţa bursieră la nivelul de 2.954,18 de puncte, ţinta analiştilor pe termen scurt fiind atingerea pragului de 3.000 de puncte. În comparaţie cu cotaţia de închidere din 3 iunie, referinţa pieţei americane afişează o creştere de 7,64%, în timp ce de la începutul anului, avansul S&P 500 este de 20,68%. Maximul anterior, situat la 2.945,83 de puncte, a fost atins de indicele bursier american în data de 30 aprilie, mişcare urmată apoi de un comportament puternic negativ apărut pe fondul colapsului negocierilor comerciale dintre Statele Unite şi China şi impunerii de noi tarife, comportament caracterizat de vânzările masive de acţiuni şi realocarea pe titluri de trezorerie.

Tendinţa a fost întoarsă în data de 4 iunie, când preşedintele Federal Reserve (Fed) Jerome Powell, în răspuns la anunţul lui Donald Trump privind impunerea de noi tarife, amânate ulterior, pe toate bunurile din Mexic, a afirmat că banca centrală monitorizează "cu atenţie implicaţiile acestor evoluţii asupra perspectivelor economiei" SUA şi că Fed "va acţiona în mod adecvat pentru a sprijini expansiunea".

Declaraţiile preşedintelui Fed din 4 iunie au impulsionat cotaţiile bursiere de peste Atlantic în ziua respectivă, în ansamblu, indicii americani S&P 500 şi Dow Jones Industrial Average marcând creşteri de 2,1%, al doilea cel mai bun parcurs zilnic din acest an după cel din 4 ianuarie, când tot o promisiune a preşedintelui Fed faţă de pieţe, de data aceasta de a opri ciclul de normalizare a dobânzilor şi a bilanţului băncii centrale, a redresat pieţele internaţionale de acţiuni de pe tendinţa puternic descendentă demarată în luna octombrie 2018.

Asemenea S&P 500, indicele Dow Jones Industrial Average (DJIA) încerca vineri, la deschiderea şedinţei, să se îndrepte către un nou maximum istoric, cu o creştere marginală totuşi, ultimul reper de depăşit fiind situat la 26.828,39 de puncte, atins în data de 3 octombrie 2018 înaintea demarării crahului bursier ce s-a precipitat în luna decembrie şi care a dus cotaţia DJIA până la 21.792,2 puncte.

Astfel, în prezent, principalele două elemente care par să influenţeze parcursul pieţelor americane de acţiuni sunt evoluţiile de pe palierul războaielor comerciale ale administraţiei Trump, respectiv evoluţiile economiei şi răspunsul băncii centrale americane, în consens cu aşteptările pieţei, la datele economice pozitive sau negative.

După ce aşteptările privind reducerea ratelor dobânzilor au început să primească confirmare din partea băncii centrale, cu Powell anunţând săptă-mâna trecută că Fed-ul ar putea relaxa politica monetară prin reducerea dobânzilor şi oprirea procesului de diminuare treptată a bilanţului, pieţele bursiere par să se găsească într-un aşa-numit "goldilocks moment" (moment în care toate punctele de date indică o singură direcţie, respectiv ascendentă), potrivit analiştilor CNBC.

Într-o astfel de naraţiune, pieţele bifează creşteri atât pe veştile ce confirmă posibilitatea de reducere a dobânzilor, cât şi pe fondul ştirilor negative ce confirmă deteriorarea datelor economice, legătura fiind una directă. În opinia pieţelor, asta presupune o aşteptare zero privind posibilitatea creşterii dobânzilor, un impuls puternic în sine în momentul de faţă.

Practic, dacă datele economice reliefează o recesiune, atunci vor primi tăierea/tăierile cerute. În acelaşi timp, dacă datele ulterioare indică soliditatea economiei, efectul este de asemenea pozitiv asupra sentimentului, iar pieţele nu mai au nevoie de reducere. Totodată, orice veste pozitivă de pe frontul comercial cu China va oferi sprijin pentru pieţe, în contextul în care riscul de recesiune se reduce.

• Dan Skelly, Morgan Stanley: "Începe să pară că suntem într-o bulă indusă dacă Fed-ul merge mai departe cu trei tăieri"

În orice caz, în acest context, Mandy Xu, strateg al diviziei de acţiuni şi derivate de la Credit Suisse, spune, într-un interviu pentru Bloomberg Markets, că deşi în comunitatea inves-titorilor în acţiuni din Statele Unite consensul este că reducerea dobânzilor de către Fed este pozitivă pentru acţiuni, istoricul este unul mixt: "Ce s-a întâmplat în ultimele patru cicluri de relaxare este că atunci când relaxarea a fost urmată de o recesiune, acţiunile au fost lichidate laolaltă cu reducerile de dobânzi. Dar, în cazurile din 1995 şi 1998, când Fed-ul a reuşit să evite o recesiune, acţiunile au înregis-trat un raliu. Deci această divergenţă îţi spune că în prezent pieţele de acţiuni sunt de părere că Fed-ul va relaxa, iar că riscul de recesiune nu există".

În anii 1990 şi 2000, termenul de "Greenspan put" (după fostul preşedinte Fed din perioada 1987-2006, Alan Greenspan) a ajuns să definească în pieţe o strategie de trading ce implica asumarea unor riscuri mai mari în tranzacţii pe fondul aşteptărilor că banca centrală americană va interveni prin modificarea dobânzilor şi suplimentarea lichidităţii pentru a susţine economia şi stopa pierderile din pieţele financiare. În urma lui Green-span, toţi preşedinţii Fed au urmat exemplul, intervenind şi sporind lichiditatea în urma unor crahuri bursiere.

În acest sens, cu privire la riscurile exacerbării unei recesiuni de către Fed, Dan Skelly, şeful diviziei de soluţii modelare portofoliu acţiuni de la Morgan Stanley, notează: "În ultimii 30-40 de ani am demonstrat că putem trece peste o recesiune obişnuită. Recesiunile vin şi trec, sunt parte din ciclu. Mult mai dificil este să ieşim din aceste bule induse de Fed (prin stimularea economiei), şi a fost adevărat în 2008 şi 2000 (n.r. după intervenţiile Fed). Nu vrem să repetăm asta şi acum începe să pară că suntem într-o bulă indusă, dacă Fed-ul merge mai departe cu trei tăieri".

George Rusnak, co-şef al diviziei globale venit fix de la Wells Fargo Investment Institute, îi răspunde: "Nu ştiu sigur dacă suntem într-o bulă, dar lucrul important este că Fed-ul ascultă pieţele şi ce le spun acestea să facă este să taie. Întrebarea este dacă piaţa supraevaluează disponibilitatea Fed de a reduce dobânzile, iar răspunsul este da, puţin. Dar direcţional, dobânzile o vor lua în jos. Dramatic de rapid sau puţin câte puţin este întrebarea".

La rândul său, Julian Emanuel de la BTIG consideră că Fed-ul nu va tăia dobânda de politică monetară nici în iulie, deşi piaţa ia în calcul o probabilitate de 80%, şi cu siguranţă nu de trei ori în acest an dacă datele economice nu vor reflecta o deteriorare economică puternică: "Fed-ul va da dovadă de răbdare, mai ales acum când sunt presaţi politic, din moment ce vor să-şi păstreze aerul de independenţă. Noi (la BTIG) considerăm că vor fi două reduceri".

Analiştii au remarcat faptul că în comunicatul de presă publicat la finalul reuniunii de politică monetară, Fed a renunţat la promisiunea de a da dovadă de "răbdare" cu privire la o modificare a dobânzilor, o dovadă în plus în opinia lor că Fed se pregăteşte să reducă costul creditului. În plus, în comunicat se mai precizează că economia americană a înregistrat o creştere "moderată" şi nu una "solidă" cum se preciza la precedenta reuniune.

Totodată, reapariţia inflaţiei ca urmare a aplicării unor tarife suplimentare de către SUA pe bunurile din China ar putea reduce şansele ca Fed-ul să reducă dobânda, în contextul în care ţinta Fed-ului este 2%, iar inflaţia de bază se află în jurul de 1,6% potrivit ultimelor cifre.

Însă Julian Emanuel notează, indicând că Fed va aştepta mai multe date înainte să ia o decizie privind ratele dobânzilor: "Încă un aspect este această presupunere, greşită anul trecut, că un război comercial este inerent inflaţionar. Credeai că preţul bunurilor va creşte din cauza tarifelor? Ei bine, nu. Oamenii cumpără mai puţin, iar volumul comerţului scade".

Paul Tudor Jones, fondator al Tudor Investment Corporation, este de asemenea de părere că numărul tăierilor de dobândă de către Federal Reserve (Fed) va depinde, în mare parte, de cât de departe va merge administraţia Trump cu impunerea de tarife vamale asupra bunurilor importate din China.

Acesta consideră că majorarea tarifelor vamale pe restul bunurilor chineze, în valoare de 325 de miliarde de dolari, are potenţialul să împingă economia americană în recesiune: "Nu am mai văzut aşa ceva în ultimii 75 de ani. Nu am mai văzut tarife din 1929-1930, acesta fiind singurul punct de date dis-ponibil. Nu există o schemă de joc. Ai o economie globală interconectată în care acum, pentru prima dată după 75 de ani, vedem cum comerţul liber nu este (n.r. în mod intenţionat) în expansiune, ci diminuat. Deci pur şi simplu nu ştim, pentru că nu am făcut teste de stres asupra sistemului ăsta, pur şi simplu nu ştim ce impact va avea".

În prezent, piaţa americană se aşteap-tă la cel puţin două tăieri ale dobânzii de politică monetară. Totuşi, deşi Fed-ul a lăsat nemodificată dobânda la reuniunea ce s-a încheiat ieri, banca centrală a dat de înţeles că este dispusă să reducă dobânda dacă inflaţia scăzută persistă şi dacă războiul comercial dintre Statele Unite şi China se intensifică.