INSTANŢA A CONSTATAT IMPREVIZIUNEA ŞI A ACCEPTAT DAREA ÎN PLATĂ: "Dezechilibrul s-a produs în toate contractele de credit în CHF"

Dezechilibrul contractual s-a produs în toate contractele de credit în franci elveţieni (CHF), subliniază Tribunalul Prahova, într-o notificare ce stă la baza deciziei pronunţate într-o speţă pe darea în plată.

Instanţa prahoveană a constatat impreviziunea într-un contract de credit în CHF şi a respins contestaţia făcută de banca reclamată - Credit Europe Bank - la notificarea de dare în plată făcută de client, admiţând apelul reclamantului şi, astfel, acceptând darea în plată.

Notificarea Tribunalului Prahova, care a fost publicată în mediul online, arată: "Astfel cum a reţinut şi prima instanţă de judecată, în speţa analizată notificarea formulată în temeiul Legii 77/2016 (n.r. privind Darea în plată) îndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate, respectiv: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art.1 alin, (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro (n.r. plafon declarat, recent, constituţional, de către Curtea Constituţională a României), sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. Însă, contrar opiniei primei instanţe, tribunalul apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a impreviziunii.

În acest sens, tribunalul reţine că pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se aplica teoria impreviziunii este necesar a se avea în vedere faptul că principiul forţei obligatorii a contractului impune în mod necesar şi luarea în calcul a principiului bunei credinţe şi a echităţii, care obligă la echilibrarea riscurilor contractuale atunci când a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta".

În acest context, instanţa prahoveană reţine că riscul creşterii sau descreşterii cursului de schimb valutar este inerent oricărui contract încheiat în valută, "însă nu se poate nega că stabilitatea unei monede este un element care nu ţine de voinţa părţilor, ci depinde de alte elemente extrinseci, cum ar fi politica economică a unui stat, evoluţia relaţiilor comerciale internaţionale, fenomenele de criză economică sau politică: "Chiar din motivarea Curţii Constituţionale privind necesitatea de a lua în calcul teoria impreviziunii, rezultă că, prin chiar adoptarea legii, de fapt, legiuitorul a luat o măsură specială menită să reechilibreze contractele afectate de criza provocată de valorizarea acută şi imprevizibilă la momentul încheierii contractului, a monedei de calcul (fie că ea a fost moneda creditului, fie că a fost moneda de referinţă a acestuia) faţă de moneda naţională şi anume darea în plată".

Istoricul evoluţiei cursului francului elveţian înregistrat de la data încheierii contractului şi până la data formulării notificării evidenţiază o dublare, respectiv o creştere de la 2,1 lei la 4,06 lei (...), care nu se încadrează în caracteristicile fireşti ale fluctuaţiilor cursurilor valutare, arată Tribunalul Prahova, adăugând: "Ca atare, având în vedere că s-a înregistrat o dublare a cursului de schimb CHF/leu, amploarea pe care a avut-o această creştere, atât în planul relaţiilor economice internaţionale ce a determinat impunerea unui prag de către BNE (n.r. Banca Naţională a Elveţiei), cât şi în ceea ce priveşte situaţia consumatorilor, ce au determinat autorităţile din diferite state UE să adopte măsuri pentru atenuarea acestui impact, chiar înainte la renunţarea plafonului de către BNE, este evident că această apreciere depăşeşte ipoteza riscului inerent şi asumat, fiind evident că nu a fost prevăzută amploarea şi efectele sale, nici chiar de către profesionişti, nu numai de către consumatori. În esenţă, survenirea unei valorizări acute a CHF în anul 2011 faţă de lei şi faţă de valutele de referinţă, urmată în anul 2015 de o a doua creştere semnificativă, are semnificaţia unui eveniment imprevizibil. Evident, dezechilibrarea contractuală s-a produs în toate contractele de credit care au fost acordate în această valută şi nicio parte nu putea realmente să prevadă acest eveniment".

Conform instanţei prahovene, un consumator mediu, normal informat şi suficient de atent şi de avizat (criteriu ce trebuie aplicat în privinţa apelantei) putea să se aştepte la o variaţie de curs asemănătoare celor din anii anteriori încheierii contractului de credit, însă nu se poate pretinde în mod rezonabil că un astfel de consumator să fi anticipat dublarea cursului de schimb în aproximativ nouă ani.

Tribunalul reţine şi faptul că apelantul şi-a executat cu bună credinţă obligaţiile contractuale, în cauză fiind îndeplinite atât condiţiile de ordin obiectiv, cât şi cele de ordin subiectiv de natură să conducă la aplicarea teoriei impreviziunii. Astfel, tribunalul apreciază că în cauză a intervenit impreviziunea, ca urmare a majorării cursului de schimb valutar leu/CHF.

Conform notificării citate, din graficele de rambursare a creditului rezultă că, la data la care apelanta a solicitat băncii darea în plată a imobilului, rata lunară era în cuantum de aproximativ 1.432,74 lei lunar, iar venitul apelantei pe o lună de zile era de 2.051 lei. "Creşterea cursului valutar CHF/leu pe fondul măririi ratei lunare a apelantei, respectiv de la 739 lei la 1.432,74 lei, a devenit deosebit de împovărătoare pentru apelantă, de natură să îi afecteze viaţa normală a acesteia, creând condiţiile intervenirii impreviziunii în executarea contractului, care a devenit deosebit de oneroasă în ceea ce o priveşte exclusiv pe debitoare", arată tribunalul, conchizând: "În speţă sunt întrunite şi dovedite de către apelantă atât cauza, cât şi efectele schimbării circumstanţelor de executare a contractului".

Instanţa a obligat banca să plăteas­că cheltuieli de judecată în valoare de 2.000 de lei, după ce prima instanţă, urmare a admiterii contestaţiei instituţiei de credit, obligase debitorul la plata unor cheltuieli de judecată de circa 9.000 de lei.