INTERESUL NAŢIONAL ESTE SUBMINAT DE POLITIZAREA NERUŞINATĂ A BĂNCII NAŢIONALE Pudel sau chihuahua redivivus

Rezultatul ultimelor "alegeri" pentru desemnarea conducerii Băncii Naţionale a României ar trebui să-i lecuiască, chiar şi pe cei mai optimişti dintre optimişti, de iluzia independenţei acestei instituţii fundamentale a statului.

Pentru analistul financiar Florin Cîţu, decizia parlamentară "legiferează subjugarea politicii monetare intereselor politice". Pe blogul său, Cîţu mai afirmă că "BNR nu a fost niciodată independentă politic, dar acest lucru era mai greu de dovedit".

Este adevărat că dovezi care să reziste în faţa unei curţi de justiţie independente şi imparţiale nu au prea existat, dar acţiunile BNR, încă din perioada premergătoare crizei, au demonstrat un "apetit" extrem de păgubos pentru stimularea economiei naţionale.

Rezultatele le cunoaştem. Bula imobiliară i-a transformat în sclavi ai datoriilor pe mulţi români, sub privirea aprobatoare a BNR, iar dezumflarea acesteia şi revenirea la preţuri realiste a locuinţelor este încă departe, pe fondul susţinerii de către toate autorităţile statului a programului "Prima Casă", un cadou făcut băncilor.

De fapt, toate acţiunile BNR au avut ca scop umplerea sacului de cadouri, atât pentru bănci cât şi pentru "susţinerea" politicilor guvernamentale.

Într-un articol din 2006 (n.a. "Pudel sau chihuahua?", BURSA, 27.12.2006) scriam că explozia masei monetare şi a creditului a accentuat dezechilibrele din economia noastră, în condiţiile în care guvernatorul Isărescu declara că "BNR este gata să-şi asume rolul de câine de pază al economiei naţionale".

Acum afirmaţia pare doar o glumă nereuşită. În urma alegerii noii conduceri a BNR, presa ne-a reamintit o serie de declaraţii ale guvernatorului Isărescu care indică fie ignoranţa, fie incapacitatea de acţiune la începutul crizei globale, care ne-a aruncat într-o recesiune adâncă, în timp ce prognozele oficiale indicau continuarea creşterii.

Pe fondul semnalelor de redresare la nivel continental, BNR a iniţiat o nouă perioadă de relaxare monetară, ai căror beneficiari au fost doar băncile şi guvernul. Banca centrală s-a aliniat astfel tendinţei mondiale de impunere a represiunii financiare asupra sectorului privat, sufocat deja de povara datoriilor.

În ciuda declaraţiilor oficiale de la BNR, acţiunile băncii centrale au demonstrat că aceasta nu poate să fie câine de pază al economiei naţionale. "Poate doar un pudel sau chihuahua, căruia îi scoţi lesa prin parc pentru a-i demonstra independenţa", scriam în articolul de la sfârşitul anului 2006.

Iar atunci, conducerea BNR era alcătuită din personalităţi care puteau, cel puţin, să mimeze competenţa. Acum, noua conducere include personaje cu puternice vederi de stânga, gata în orice moment, probabil, să voteze pornirea directă a tiparniţei, nu doar relaxarea monetară prin reducerea dobânzii de intervenţie. Oare cum poate fi înţeleasă noţiunea absurdă de "politică monetară de stânga", după mulţi ani în care marile bănci centrale au încercat să ne convingă de iminenţa bunăstării prin tipărire?

Economiştii de la ING Bank sunt îngrijoraţi de "modificarea independenţei BNR", mai ales pe fondul "acordului tacit al guvernatorului pentru îndepărtarea lui Cristian Popa", după arată un articol de la Hotnews.

Dar de unde îngrijorarea? De la posibila transferare a subordonării "independenţei" BNR de la Banca Centrală Europeană către guvern? În 2008, BCE a avertizat România cu privire la prevederile proiectului de Statut al BNR, deoarece "proiectul de lege este fundamental incompatibil cu dispoziţiile din Tratat, legate de Uniunea economică şi monetară, iar adoptarea acestuia ar putea conduce la declanşarea în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar" (n.a. vezi articolul "Cine se teme de independenţa Băncii Naţionale?", BURSA, 15.08.2008).

Se pare că atunci lucrurile s-au rezolvat amiabil, dar situaţia s-a schimbat fundamental în anii de criză. În prezent, "independenţa" BNR trebuie să mulţumească atât autorităţile europene cât şi pe cele locale.

Pe lângă instalarea lui Liviu Voinea pe un post de viceguvernator (n.a. oare de ce a plecat de la Finanţe, când mai sunt atâtea de distrus prin taxe şi impozite?), numirea secretarului de stat Gheorghe Gherghina în Consiliul de Administraţie al BNR este deosebit de controversată. După cum scrie Hotnews, acesta a făcut bugetul statului chiar de pe patul de spital şi poate să îl facă şi de la BNR. Atunci de ce nu se reduc cheltuielile bugetare, prin unificarea BNR şi a Ministerului Finanţelor într-o mare instituţie a bunăstării naţionale? Astfel Banca Naţională va tipări, iar Finanţele vor transfera "banii" către marile proiecte de dezvoltare naţionale şi baronii locali. Nu este aceasta o reţetă infailibilă a prosperităţii sau măcar a unei cumpărări oneste a voturilor?

Scandalul declanşat în Polonia de publicarea unor convorbiri secrete între guvernatorul băncii centrale şi ministrul de interne ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă, în special pentru noi, deoarece suntem, cel puţin în percepţia internaţională, cu mult sub campionii tranziţiei din Estul Europei.

După ce Marek Belka a sugerat îndepărtarea ministrului de finanţe, premierul a venit în apărarea sa. "Împărtăşesc opinia guvernatorului, indiferent cât de oribile au fost comentariile sale, că discuţiile au avut ca scop susţinerea Poloniei", a declarat Donald Tusk conform unei ştiri Bloomberg. Minunat interesul naţional, nu-i aşa?

În condiţiile apariţiei în presa noastră a speculaţiilor privind pierderea majorităţii de către actuala coaliţie guvernamentală, nu este posibilă o acţiune de politică monetară care să pună beţe în roate unui guvern al opoziţiei, de exemplu prin "scăparea" de sub control a cursului de schimb sau creşterea dobânzilor? Oare în ce "direcţie" va funcţiona "independenţa" BNR?

După ce a ratat ţinta iniţială de aderare la zona euro, guvernatorul Isărescu speră să fie pe scenă la declararea victoriei în 2019. Dar împotriva cui va fi declarată victoria? Probabil împotriva României, deoarece, păstrând ipoteza evoluţiei din ultimii ani, o monedă puternică dezavantajează economiile necompetitive, aşa cum au "demonstrat" Grecia, Spania, Portugalia, Franţa şi alte ţări dependente de banii ieftini, iar competitivitatea nu vine de pe urma impozitelor şi taxelor care sufocă economia.

Rezultatele ultimelor "alegeri" de la BNR confirmă un singur lucru. Jefuirea economiei naţionale va continua, chiar dacă populaţia îşi va exprima nemulţumirea legată de scăderea puterii de cumpărare.

Vinovaţii nu se vor găsi, la fel ca în ultimul sfert de secol de "libertate", pentru că nimeni nu se poate îndoi, mai ales, de competenţa şi bunele intenţii ale Băncii "noastre" Naţionale.