Între răbdare şi impuls

Psihologia micului şi marelui investitor este la fel de utilă de studiat ca şi evoluţia pieţei de capital. Uneori chiar mai interesantă. Comportamentul diferit se relevă mai ales în perioadele de agitaţie. Uneori în luarea unei decizii eşti mînat de impulsuri şi iei decizii rapide, alteori răbdarea sau prudenţa te fac să aştepţi. Nu se poate spune cu certitudine care comportament este mai eficace. Totul depinde de la caz la caz. Se pot distinge totuşi două situaţii diferite: una atunci cînd piaţa este liniştită, (calm plat cum spun marinarii) şi alta cînd piaţa este agitată. Pe o piaţă liniştită, singura dilemă este: dacă vrem să cumpărăm- cumpăr din ask (cumpăr direct la preţul oferit de vînzator) sau stau în bid (aştepţi preţul solicitat de cumpărător) - ori dacă vindem - dau în bid (vinzi la preţul solicitat de cumpărător) sau stau în ask (aştept preţul oferit de vînzător). În acest caz, mai ales cînd vindem, decizia ţine de cît de repede avem nevoie de bani. Pentru orientare se va vedea care este preţul preponderent. Dacă plaja este de 10,300 - 10.400 lei vechi, dacă media tranzacţiilor este spre 10.300 lei, evident cumpărătorii se plasează în bid la aşteptare. Vînzătorii presaţi de timp nu au ce să aştepte şi vînd pe loc. Altfel se pune problema cînd piaţa este agitată. Atunci se pot da cele mai bune lovituri, dar se fac şi foarte multe greşeli. Şi se vede mai bine şi diferenţa între micul şi marele investitor. Dacă avem de vîndut sau de cumpărat un pachet mic, diferenţa de bani este mică, chiar nesemnificativă. Căci la 1.000 acţiuni RRC, la preţul de 1.030 lei/acţiune sau 1.090 lei/acţiune, dai în plus 60.000 lei. La 500.000 acţiuni, diferenţa de 60 lei reprezintă 30 milioane lei, care chiar contează. La acest volum, chiar şi un pas de 10 lei reprezintă 5 milioane, sau echivalentul a peste 4.500 acţiuni. Dacă este vorba de doi sau mai mulţi paşi, pierderea se multiplică în mod corespunzător. Desigur, sînt destule cazuri în care întîrzierea aduce pagubă. Dar aceasta se poate estompa. Dacă am pierdut ocazia de a lua o acţiune la momentul oportun, avem posibilitatea de a ne orienta spre o altă acţiune, sau pur şi simplu ne vom mulţumi cu un cîştig mai mic. De aceea se recomandă mereu plasarea în trepte a ordinelor. Dacă cumpărăm, costul este puţin mai mare dacă preţul scade mai mult, totuşi se va cumpăra destul şi la preţul minim. Dacă preţul nu scade pînă la minimul dorit, măcar o parte din ordin se execută şi se va cîştiga ceva cînd preţul va creşte din nou. Ca să mă întorc la exemplul RRC, cînd a scăzut pînă la 1.030 lei/acţiune, după ce fusese chiar 1.310 lei/titlu, luate în trepte la 1.050 lei, 1.040 lei şi posibil şi în 1.030 lei, în tranşe egale, vom avea o medie de 1.040 sau 1.045 lei/acţiune, dacă nu am prins la 1.030 lei/titlu.

O situaţie interesantă a fost într-o zi la "Banca Transilvania"(TLV). După scăderea dramatică, de la 121.100 lei la 11.100 lei vechi în două zile, în cea de- a treia zi, cotaţia s-a situat între 11.100 lei - 11.400 lei, iar preţul de închidere cel maxim. A patra zi preţul de la finele şedinţei s-a cifrat la 11.600 lei, iar ziua următoare a urcat pînă la 11.800 lei, dînd impresia că perioada de declin s-a terminat. După ora 12, cînd se lua din ask la 11.800, am decis să modific nişte ordine de cumpărare de la 11.400 şi 11.500 lei la 11.600 lei, cu îndoială în suflet că s-ar putea să nu se facă. Am avut noroc, un fel de a spune cînd am văzut că am cumpărat. Liniştit că nu mai am bani, am plecat acasă, pentru a afla după închidere că cineva a bombardat piaţa şi iar preţul de închidere a fost de 11.400 lei/acţiune. Evident că mi-am făcut critică oltenească, nu harakiri. Dar am mai învăţat o lecţie, ca şi alţii, pe pielea mea. Poate alţii vor învăţa ceva din acest articol.