JOCURILE OLIMPICE Greşelile oficialilor şi lacrimile sportivilor

Marile competiţii sportive nu sunt ocolite de scandaluri şi controverse. A greşi e omeneşte, aceasta este prima propoziţie care este rostită în astfel de cazuri. Din păcate, în sport, greşeala omenească, îi avantajează în proporţie de peste 90% pe cei puternici. Nici Jocurile Olimpice nu sunt scutite de astfel de probleme, legate în special de deciziile arbitrilor sau oficialilor puşi să vegheze corectitudinea des-făşurării concursurilor. Am pomenit deja de presiunile statelor puternice, care au ambiţia să domine şi întrecerile sportive, nu doar pieţele economice. Astfel de presiuni generează automat probleme în împărţirea dreptăţii şi respectarea regulamentelor. După aproape trei zile de concurs, Germania nu cucerise nicio medalie, ceea ce a stârnit îngrijorarea amatorilor de sport din această ţară şi furia factorilor de decizie. În cele din urmă a venit şi prima medalie, una de argint, dar aceasta a fost precedată de un scandal fără precedent la acest nivel. Nu e cazul să speculăm, cu toate că desfăşurarea faptelor i-a făcut pe mulţi să strâmbe din nas şi să se lanseze în teorii ale cons-piraţiilor.

În semifinalele probei de spadă feminin, germanca Britta Heidemann a întâlnit-o pe sud-coreeanca Shin A Lam. În minutul suplimentar, cele două sportive erau la egalitate. Când mai era doar o secundă, Heidemann a avut patru asalturi consecutive, la ultimul punctând. Antrenorul sportivei din Coreea de Sud s-a repezit la masa arbitrilor sus-ţinând că adversara nu avea cum să dea patru atacuri într-o singură secundă, prin urmare, punctul a venit după expirarea timpului regulamentar. Dacă nu i s-ar fi acordat punctul germancei, Shin A Lam ar fi fost învingătoare, deoarece avea prioritate la egalitate. A urmat un lung şir de parlamentări între arbitrii şi oficiali, în care s-a refuzat cu obstinaţie să fie urmărită proba video. În cele din urmă s-a anunţat victoria sportivei din Germania, care urma să evolueze în finală. Delegaţia din Coreea de Sud a făcut un protest oficial, sportiva dezavantajată refuzând să părăsească planşa, timp de o oră întreaga lume privind-o cum plânge. În cele din urmă, în huiduielile asis-tenţei, doi oficiali au reuşit să o scoa-tă pe sportivă din sală, chiar dacă era evident că aceasta nu doreşte să facă acest lucru, care automat echivala cu recunoaşterea înfrângerii. Ce a urmat este statistică, sud-coreeanca a pierdut şi medalia de bronz, fiind evident că nu mai avea forţa să lupte, iar Britta Heidemann a pierdut în finala mare. Zecile de minute cu o sportivă care plânge, neînţelegând cum poate fi furată în asemenea hal şi parlamentările de piaţă ale oficialilor cu siguranţă că nu vor face prea mult bine spiritului olimpic.

În aceeaşi sală, un sportiv din ţara noastră a fost privat de o medalie, în cazul său, arbitrului polonez Rafael Sznajdar reuşind să-i pună mai multe probleme decât adversarul Diego Occhiuzzi din Italia. În semifinalele competiţiei, lipsa de experienţă a arbitrului l-a privat de mai multe puncte pe Rareş Dumitres-cu, desele întreruperi pentru consultările video scoţându-l complet din ritm. O victorie ar fi echivalat cu asigurarea medaliei de argint, indiferent de rezultatul finalei. "Puteau să pună un arbitru cu experienţă. Se ducea tot timpul la proba video şi i-a scos din ritm pe băieţi", s-a mărginit să declare Mihai Covaliu, antrenor lotului de sabie, cunos-cut pentru calmul său olimpian. Semn de înţelepciune, calmul nu este întodeauna folositor.

O tabelă electronică, evident manevrată tot de o mână umană, a trimis-o pe halterofila poloneză Klejnowska Krzywanska de pe locul 6 pe locul 7, înregistrarea eronată a timpului anulându-i o încercare. Cum în joc nu au fost vorba de o medalie, normal că nu s-a făcut prea mult vâlvă, frus-trarea sportivei a rămas.

Competiţia este abia la început şi există posibilitatea, nedorită de nimeni, să mai avem parte de astfel de evenimente. Să sperăm că nu va fi cazul să revenim pe această temă, Olimpiada ar trebui să fie despre cu totul altceva.