JUSTIŢIA EUROPEANĂ S-A EXPRIMAT PE ÎNGHEŢAREA CURSULUI CHF, ÎN CAUZA ANDRICIUC Piperea: "Avocatul general al CJUE i-a lăsat pe judecătorii noştri să decidă"

Avocatul general al Curţii Europene de Justiţie (CJUE) i-a lăsat pe judecătorii naţionali să decidă în cauza Andriciuc versus Banca Românească, ce vizează îngheţarea cursului leu/franc elveţian (CHF) la valoarea din momentul acordării creditului, ne-a spus avocatul Gheorghe Piperea, care s-a arătat dezamăgit de decizia CJUE, afirmând că judecătorii sunt subiectivi, impredictibili şi uşor influenţabili.

Astfel, Justiţia europeană a răspuns întrebărilor transmise de instanţa orădeană în acest dosar.

Avocatul Piperea, care-l reprezintă pe debitor, subliniază: "Concluziile avocatului general la CJUE, Niels Wahl, în cauza Andriciuc contra Banca Românească, sunt 90% negative. Deşi aceste concluzii contrazic cauza Kasler (în care domnul Wals a fost, de asemenea, avocat general), fiind în mare măsură şi contrare modului în care s-au desfasurat «ostilităţile» la termen şi deşi CJUE poate ajunge, în iunie, la alte concluzii, eventual pozitive, nu mai are nicio importanţă: în peste 90% din cazuri, soluţia CJUE este concordantă cu concluziile avocatului general".

Gheorghe Piperea ne-a explicat că avocatul de la CJUE consideră clauza privind riscul valutar ca fiind parte din obiectul principal al contractului, neputând să fie analizată că fiind abuzivă, cu excepţia situaţiei în care este neclară şi neinteligibilă. Însă, cel care trebuie să verifice aceste aspecte este judecătorul naţional, a avertizat Gheorghe Piperea.

De asemenea, avocatul spune că debitorul şi-a asumat un risc valutar mai mare în schimbul unei dobânzi mai mici, însă "dobânzile la creditele în CHF nu au fost deloc mici pe parcursul derulării împrumuturilor", a adăugat domnul Piperea.

Domnia sa ne-a mai spus că avocatul european a decis că existenţa dezechilibrului contractual trebuie verificată la momentul încheierii contractului, iar dacă acest dezechilibru intervine ulterior, atunci nu mai vorbim de clauze abuzive, ci, cel mult, de impreviziune.

Totodată, domnul Piperea atrage atenţia asupra faptului că avocatul a stabilit că este esenţial ca plata creditului să fie făcută în aceeaşi monedă în care a fost contractat, deşi, în cele mai multe cazuri, conform lui Gheorghe Piperea, "la momentul contractării creditului, banii nu au fost scoşi din bancă în CHF".

Avocatul Piperea a conchis, însă, că, pe partea de informaţii cu privire la riscul valutar, poziţia CJUE este pozitivă. Gheorghe Piperea a scris, ieri, pe pagina sa de Facebook: "Iată partea relativ bună din concluziile lui Niels Wahl în speţa Andriciuc contra Banca Românească: «Curtea a confirmat că articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală, care figurează într-un contract încheiat de un profesionist cu un consumator, este exclusă din domeniul de aplicare al acestei directive numai în cazul în care respectiva clauză contractuală reflectă conţinutul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative obligatorii, aspect care trebuie verificat de instanţa de trimitere. În speţă, este permis să existe îndoieli, pe de o parte, cu privire la aspectul dacă principiul nominalismului monetar era aplicabil în mod absolut la data încheierii contractelor în discuţie şi, pe de altă parte, cu privire la aspectul dacă efectul abuziv prezumat rezultă numai din dreptul naţional sau din efectul combinat al acestuia şi al clauzelor în discuţie. (...) Cerinţa redactării clare şi inteligibile a clauzelor contractelor încheiate cu consumatorii (...) prezintă o importanţă fundamentală şi presupune analizarea în mod efectiv de către consumator a tuturor clauzelor. Astfel, consumatorul decide să se oblige contractual faţă de un profesionist pe baza informării furnizate de acesta. (...) Ni se pare crucial, în special în prezenţa unor obligaţii financiare deosebit de oneroase, precum cele care pot caracteriza împrumuturile contractate pentru o perioadă lungă, ca profesioniştii să ofere consumatorilor suficiente informaţii pentru a le permite să se angajeze în deplină cunoştinţă de cauză. În măsura în care propune unui consumator o formulă de contract de împrumut, profesionistul trebuie să expună în acel contract, prin intermediul unor informaţii uşor de înţeles, consecinţele potenţiale cu privire la situaţia economică a respectivului consumator. Acesta din urmă trebuie să fie în special în măsură să înţeleagă că se angajează, în schimbul anumitor avantaje financiare (cum ar fi, de exemplu, o rată a dobânzii scăzută), să îşi asume un anumit nivel de risc. (...) Trebuie să se impună profesionistului, în speţă banca, să prezinte, ţinând seama de expertiza şi de cunoştinţele sale în acest domeniu, posibilele variaţii ale cursurilor de schimb şi riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină, în special în ipoteza în care consumatorul împrumutat nu îşi primeşte veniturile în respectiva monedă. În speţă, în lipsa unor elemente care să ateste că banca a fost în măsură să anticipeze o evoluţie istorică a cursului de schimb dintre leul românesc şi francul elveţian de amploarea celei care a fost observată începând din anul 2007 şi că aceasta a omis în mod deliberat să informeze împrumutaţii, este în mod clar nerezonabil, în opinia noastră, să se impună profesionistului să suporte singur riscul de schimb valutar»".

Cu toate acestea, Instanţa europeană stabileşte că revine instanţei de trimitere sarcina de a verifica faptul că profesionistul s-a asigurat efectiv că respectivii consumatori au înţeles bine conţinutul clauzelor contractului de împrumut şi că au fost astfel pe deplin în măsură să evalueze consecinţele economice ale acestuia.

De regulă, după concluziile scrise finale ale Avocatului General, CJUE se pronunţă la distanţă de 45-60 de zile.

Judecarea majorităţii litigiilor din România (aproximativ 3000 de dosare) ce au ca obiect obligarea instituţiilor financiare la conversia sumei creditului din CHF în lei, la cursul de schimb de la momentul contractării creditului, a fost suspendată, fiind aşteptată soluţia CJUE pe acest caz.