Kazahstanul, prins între ciocanul rusesc şi nicovala americană

Rusia şi Kazahstanul au dezvoltat o relaţie specială, încă de la declararea independenţei, în 1991. Alături de Ucraina şi Belarus, Kazahstanul a luat parte la negocierile iniţiale privind trecerea întregului arsenal nuclear sovietic, sub controlul Moscovei. Al doilea motiv pentru relaţia specială este faptul că infrastructura programului spaţial al Rusiei se află în ţara vecină, cu care Rusia împarte o graniţă de peste 6000 de km. Al treilea motiv care a făcut din Kazahstan o prioritate a politicii Rusiei este intrarea în exploatare pe scară largă, a rezervelor de gaze şi petrol de la Marea Caspică.

Întreaga politică internaţională a Kazahstanului este bazată conceptul cooperării cu Rusia, contra-balansată de relaţii speciale cu Statele Unite şi NATO. Kazahstanul este membru al Tratatului de securitate colectivă, de la Taskent, semnat iniţial în 1992 şi reactualizat în 2002, dezvoltat de Rusia pentru a păstra controlul asupra securităţii în fostul spaţiul sovietic. În acelaşi timp, Kazahstanul a devenit un membru activ al spaţiului extins de cooperare al Nato. S-a alăturat programului de Parteneriat pentru pace, în 1995. În 2002, a devenit prima ţară din Asia Centrală membră a PARP (Planning and Review Process Program), iar din 2006 a devoltat un Plan individual de parteneriat cu NATO. Kazahstanul participă cu efective de reconstrucţie la operaţia Nato din Afganistan.

Rusia a definit ca prioritate a dezvoltării relalţiilor bilaterale: sectorul energetic, agricultura, industria şi explorarea spaţiului cosmic. Conform lui Preşedintelui Putin, Rusia şi Kazahstanul sunt "locomotive ale integrării şi ale reformării comunităţii statelor independente, ale dezvoltării Comunităţii Economice euro-asiatice şi a Spaţiului Economic Unic". Acorduri sectoriale, cum sunt cele dintre băncile de dezvoltare ale celor două ţări, precum şi cooperarea din domeniul energetic, sprijină puternic acest concept.