LA BURSA DE VALORI BUCUREŞTI: 99% din tranzacţiile futures pe contractele EUR/RON se fac la preţurile market-makerului

• (Interviu cu Cosmin Bucur - Deputy Head of Global Market în cadrul RBS România)

Reporter: Cum s-a desfăşurat până acum activitatea de market-maker a RBS România la Bursa de Valori Bucureşti?

Cosmin Bucur: După luna iunie, când a expirat primul instrument, am făcut şi noi o evaluare şi pot să spun că decizia de a intra pe piaţa derivatelor de la Bucureşti şi de a fi primul market-maker a fost o decizie foarte bună din punctul nostru de vedere. Considerăm că a fost o decizie foarte bună pentru că am constatat o creştere evidentă a volumelor tranzacţionate şi am constatat o creştere foarte mare a interesului arătat atât către derivatele pe cursul de schimb EUR/RON, cât şi către Bursa de Valori care oferă aceste instrumente. Credem că acesta este doar începutul unui proces de consolidare a volumelor, un proces care nu va fi nici de scurtă durată, nu va fi nici uşor, având în vedere că pieţele financiare trec printr-o anumită stare de volatilitate şi uşoară slăbiciune. Însă, avantajele pe care acest instrument - contractele futures pe perechea de valută EUR/RON - le oferă pentru diverse categorii de clienţi cred că le vor face suficient de atractive ca să vedem volume din ce în ce mai mari. Un factor esenţial în procesul de dezvoltare va fi, de asemenea, şi cooptarea mai multor market-makeri. Ştiu că în prezent există bănci interesate de a ni se alătura şi există interes şi din partea Bursei de a căuta în continuare parteneri pe această piaţă.

Reporter: Aţi spus că după aceas­tă analiză aţi observat o creştere şi a volumelor şi a interesului. Aţi putut cuantifica cumva această creştere?

Cosmin Bucur: Este o creştere evidentă a volumelor. Pe instrumentul cu scadenţa în luna iunie, de exemplu, au fost tranzacţionate în total 3101 contracte, dintre care 3062 au fost tranzacţionate la preţurile noastre. Deci, asta înseamnă tranzacţionare la preţul oferit de RBS ca market-maker ceea ce arată clar aportul nostru. Faptul că 99% din tranzacţii sunt făcute la preţul RBS arată ce poate aduce un market-maker în plus pentru piaţă. La fel şi pe celelalte instrumente. Clienţii sunt obişnuiţi, la ora actuală, să tranzacţioneze la o perioadă mult mai scurtă, deci sunt obişnuiţi să aleagă instrumente la prima scadenţă. Probabil, pe măsură ce se vor simţi puţin mai confortabil, vor acumula o oarecare experienţă, vor vedea că există lichiditate şi adâncime mult mai mare a pieţei, prin această instituţie a market-makerului, probabil că vor tranzacţiona pe perioade mai lungi şi cu sume mai mari.

Pentru celelalte trei instrumente procentele sunt 99 aproape 100%, chiar 100%, ceea ce înseamnă că acele tranzacţii au fost posibile ca urmare a existenţei unui market-maker care să ofere cotaţie fermă şi într-o sumă suficient de mare. Categoric cred că vom ajunge la volume mai mari. Încă nu am atins masa critică sau volume suficient de mari, cred că acele volume vor creşte în continuare.

Am participat la câteva evenimente organizate de Bursa de Valori Bucureşti şi de Asociaţia Brokerilor şi la cel organizat de ziarul Bursa şi ANEIR, tocmai pentru a prezenta avantajele produselor derivate. Bursa de Valori a prezentat evident mecanismul contractelor futures cu avantaje şi dezavantaje, iar noi am prezentat avantajele şi dezavantajele de a fi market-makeri. Evenimentele au fost primite foarte bine şi o parte din rezultate cred că se datorează lor, deci este nevoie de şi mai multă promovare.

Reporter: Care sunt avantajele pieţei derivatelor de la Bursa de Valori Bucureşti?

Cosmin Bucur: În momentul în care începi să te uiţi la diverse pieţe OTC, Sibiu, BVB, la fiecare vei găsi avantaje şi dezavantaje. Depinde de client ca avantajele pe care le vede pe BVB să i se pară net superioare altor avantaje pe care celelalte pieţe le oferă. De exemplu, la BVB unul dintre cele mai importante avantaje este instituţia market maker-ului. Există un market marker care este una dintre cele mai puternice bănci pe piaţa valutară interbancară. Probabil că Bursa de la Bucureşti nu va atrage jucători care caută o piaţă pe care să o poată manipula. Va fi mult mai greu în contextul în care ai market maker care are un preţ ferm într-o sumă zic eu foarte decentă. Alt avantaj este dat de lichiditatea pe care o aduce market maker-ul în piaţă. În momentul în care o să ajungi să ai 2-3-4 market makeri în piaţă vei şti că preţul acela ar trebui să fie cel mai bun preţ. Ar trebui să ajungi la un preţ mai bun decât, poate, printr-o relaţie bilaterală.

Reporter: Cât de mare este interesul micilor companii de a se proteja de riscul valutar?

Cosmin Bucur: Informaţia despre acoperirea riscului valutar ajunge mai greu la acest segment de companii mici şi mijlocii pentru că ele nu au un om specializat, nu au un trezorier. Poate ai un contabil care face şi contabilitate şi trezorerie, dar în companiile foarte mari există poziţie de trezorier, iar aceştia ştiu foarte bine piaţa, avantaje şi dezavantaje şi îşi aleg pieţele pe care se simt cel mai bine. Totuşi, există o preocupare evidentă din partea companiilor de a căuta modalităţi de a-şi diminua anumite pierderi, care sunt: pierderi comerciale sau pierderi financiare. Este nevoie să deschizi anumite discuţii cu banca ta cu privire la acoperirea riscului valutar şi să găseşti soluţii. Pot fi operaţiuni de forward simple, poate fi futures, pot fi opţiuni pe cursul de schimb simple, pot fi structuri cu opţiuni, deci soluţii mult mai complexe. Odată ce are loc discuţia, rezultatul deja, din punctul meu de vedere, este mai puţin important decât exerciţiul de a vorbi în sine. Dacă în momentul când ai avut astfel de dialog compania decide să nu facă nimic, este extraordinar. Pentru că a trecut printr-un exerciţiu în care a identificat riscurile, le-a evaluat, a găsit soluţiile, şi a luat decizia să implementeze sau nu una dintre ele. Şi asta este mai important decât efectul final pentru că dacă s-a dovedit a fi greşită data viitoare ştie exact ce are de făcut. Pe când alţii care nu fac nici măcar aceste exerciţiu, în momentul în care sunt loviţi de evoluţia nefavorabilă a cursului de schimb, vor pierde o perioadă foarte importantă în care abia încep acest exerciţiu. Să identifice riscul, să îl evalueze, să caute soluţii, să vorbească cu băncile şi abia după să ajungă la soluţia potrivită.

Reporter: Dacă o compane află de aceste lucruri şi decide până la urmă să îşi acopere acest risc, care ar fi costurile pentru companie?

Cosmin Bucur: Este un concept important cu privire la ce îşi permit şi ce nu companiile. De foarte multe ori în discuţiile pe care le avem cu companiile respective încercăm să identificăm momente... De exemplu, la începutul anului acesta a fost o depreciere destul de bruscă ... Şi întrebam companiile dacă şi-au permis acea depreciere. De foarte multe ori companiile tratează riscul valutar şi riscul de dobândă ca pe ceva dat, care nu poate fi controlat. Este corect că el nu poate fi controlat ca evoluţie, dar este incorect să crezi că nu poţi face ceva să te protejezi. Nimeni nu ştie la ora asta cât va fi cursul în data de 15 septembrie 2009, sub nicio formă, sub niciun model matematic. Dar poţi să faci o tranzacţie prin care poţi să ştii cât va fi cursul tău la data de 15 septembrie 2009 printr-o operaţiune de acoperire a riscului valutar, care poate fi forward, futures sau opţiuni şi aici e o problemă probabil de mentalitate. E acea trecere de la a lăsa ceva care pare la voia sorţii, în voia sorţii. Dacă mi se întâmplă ceva rău zic asta e, ni se întâmplă tuturor. Cursul i-a lovit pe toţi. Ce puteam să fac?

Altă variantă este să am un curs bugetat, pe care să îl apăr prin instrumentele acoperirii riscului valutar, şi indiferent unde se duce cursul, eu la sfârşitul anului am cursul dorit. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că nu pierd dacă cursul de duce în defavoarea mea, şi este bine, dar înseamnă că nu am nici câştig când cursul se duce în favoarea mea, ceea ce înseamnă deja că foarte multe companii o să le pierzi pentru că ele ar fi vrut să câştige.

Reporter: Ei ar vrea varianta în care nu pierd, dar dacă se poate să câştige?

Cosmin Bucur: Da. Există şi varianta asta, dar la această variantă fie este de exemplu un câştig parţial, un anumit procent din sumă, fie este un câştig până la un anumit punct, fie este un câştig care a presupus cumpărarea unor opţiuni care oferă un câştig infinit, dar a presupus nişte costuri. Deci aproape câte companii întâlneşti şi câţi oameni întâlneşti, atâtea strategii de hedging aş putea spune că există.

Totuşi, aici intervine profilul de risc. De exemplu, dacă ne uităm la aceeaşi companie, cu doi trezorieri diferiţi, de foarte multe ori, structurile sau soluţiile alese sunt diferite pentru că reflectă atât compania, cât şi apetitul lui personal de risc. Poate să fie cineva care vrea doar să îşi acopere riscul valutar, sau poate să fie cineva care vrea să acopere riscul valutar, dar vrea să şi intervină când vede oportunităţi în piaţă şi va folosi cu totul alte instrumente.