English
Ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a afirmat, vineri, la Antena 3, că tot ce era de aplicat din programul de guvernare pe Ministerul Muncii s-a aplicat, iar din acest motiv nu îşi face griji că va fi remaniată, relatează Agerpres.
Întrebată dacă Partidul Social Democrat are ceva să îi reproşeze premierului Grindeanu, Lia Olguţa Vasilescu a spus: "Să ştiţi că şi eu sunt evaluată ca şi domnul Grindeanu, nu sunt din echipa care face evaluarea miniştrilor... Nici eu nu îmi fac griji, pentru că tot ce a fost de aplicat din programul de guvernare pe ministerul meu s-a aplicat, dar este o decizie pe care o va lua partidul, în urma acestei comisii, a raportului acestei comisii. Şi încă o dată, cred că a precizat foarte bine Liviu Dragnea: nu miniştrii sunt evaluaţi sau premierul, ci programul de guvernare în ansamblu, cum s-a aplicat el, pentru că aveau nişte termene foarte precise toţi şi dacă sunt unii care nu şi-au respectat aceste termene, au de ce să îşi facă griji".
Acesta a afirmat că şi-a depus demisia în alb atunci când a devenit ministru, tot aşa cum şi-a depus-o la partid când a devenit primar susţinută de un partid politic.
Lia Olguţa Vasilescu a mai spus: "Nu este vorba de nicio tensiune, cred că este vorba de o responsabilitate pentru că, dacă nu aplicăm programul de guvernare exact aşa cum am promis, toţi vom plăti peste trei ani şi jumătate. Şi atunci, dacă putem să reglăm ceva din 6 în 6 luni şi ne dăm seama că au fost nişte greşeli şi că putem să le corectăm din mers nu văd de ce nu am face-o. Noi nu suntem ca tehnocraţii, să venim în nişte funcţii fără să fim votaţi de nimeni, fără să fim susţinuţi politic de nimeni. Noi suntem oameni politici care ne-am asumat în campania electorală un program de guvernare şi nişte măsuri şi cred că aceste măsuri trebuie să se vadă. Legea salarizării este una dintre ele. Că e o întârziere de două luni de zile, eu zic că nu e un capăt de ţară, pentru că nu cred că s-a aşteptat cineva, şi liderii de sindicat să ştiţi că, între patru ochi, recunosc acest lucru, nu se aştepta nimeni să li se dubleze salariile. Adică să se ajungă atât de sus cu nivelul de salarizare, care până la urmă este un nivel normal, pentru că în Uniunea Europeană eram pe ultimul loc, ne băteam cu Bulgaria la salarizare".
Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat vineri că speră ca raportul privind evaluarea programului de guvernare să fie gata duminică, iar săptămâna viitoare să fie convocat Comitetul Executiv Naţional al partidului.
Dragnea a afirmat, la Palatul Parlamentului: "Duminică seara sper ca raportul de evaluare să fie gata. Este un raport amplu, nu este evaluarea miniştrilor, este evaluarea programului de guvernare, care este, de fapt, obiectivul acestei evaluări. Luni, marţi, miercuri vom discuta probabil şi cu miniştrii şi cu prim-ministrul şi la finalul discuţiilor vom prezenta o decizie în Comitetul Executiv Naţional, care nu ştiu exact când va fi".
El a adăugat că, după ce va fi gata raportul de evaluare guvernamentală, trebuie să aibă o discuţie şi cu preşedintele Klaus Iohannis pe această temă. Liderul PSD a precizat: "După raportul de evaluare guvernamentală cred că trebuie să fie o discuţie şi cu preşedintele, indiferent ce decizie vom dori să luăm. E bine ca preşedintele să fie informat privind stadiul implementării programului de guvernare, că vorbim de România".
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. sanctioneaza meritocratia aceasta lege
(mesaj trimis de anonim în data de 11.06.2017, 11:01)
Ce nu se spune clar despre legea salarizarii unitare este ca ea scade salariile unora si le creste pe ale altora fara sa se fi calculat impactul bugetar.
I s-a nazarit doamnei ministru sa taie salariile sefilor de la finante dar nu spune ca a taiat si unor executivi de la finante, unor tineri bine pregatiti, foarte bine evaluati in urma rezultatelor profesionale. Aceasta lege nu are voie sa taie salarii, sa ia un drept castigat, nu poate sa fie pentru unii mumma si pentru altii ciuma! Nu putem sa ne grabim sa respectam termene si sa facem astfel de greseli. Olguta Vasilescu da dovada de incompetenta si prin urmare trebuie sa isi dea demisia de onoare.
Nu putem sanctiona meritocratia doar de dragul egalizarii...De fapt aceasta lege a facuta sa inghete salarii, sa scada si nu sa creasca decat unor privileiati sau defavorizati..asa cum se lauda...
Nu putem dubla unora si injumatati altora. Este scandalos!
1.1. se fac legi sa se bifeze la evaluare (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 11.06.2017, 11:12)
Graba strica treaba!
Trebuie evaluata si calitativ nu numai cantitativ!Criteriile calitatii se masoara in sporirea nivelului de trai al cetatenilor si nu incapacitatea de a mai plati facturi, de a supravietui...toate preturile au lluat-o razna si o vor mai lua razna iar tot acest efort de dublare este doar frectie la picior de lem...Asa cum se ia de la unii si da la altii la salarii,,,la fel vor creste si preturile iar puterea de cumparare va scadea....efect O. Bucuria nu va fi prea mare.Legea salarizarii unitare are drept scop sa scada salariile, sa le inghete si sa creasca pe ici pe colo..in punctele esentiale.
salariile trebuie aliniate cu cele europene nu numai preturile!
Statul poate crea moneda pentru dezvoltare..nu trebuie sa se mai imprumute la privati...altfel isi pierde atributul suveranitatii, cel de a bate moneda!..insa articolul 104 din Tratatul de la Maastricht interzice acest lucru! iar Tratatul de la Lisabona a pastrat acest privilegiu pentru bancile comerciale in detrimentul bancilor nationale. Acest model este unul depasit!..ma refer la modelul promovat de 3 secole ..cel intruchipat de FED.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 11.06.2017, 17:05)
Spre deosebire de multe țări ale lumii în care băncile centrale sunt proprietatea exclusivă a statului respectiv, în Statele Unite ale Americii, Federal Reserve System este deținut de entități private.
După Panica din 1907, a devenit din ce în ce mai evidentă necesitatea unei reforme a sistemului bancar american. Panica din 1907 se înscria într-o serie de crize bancare ce afectaseră economia SUA în precedentul sfert de veac.[5] Sistemul avea două mari slăbiciuni: o monedă inelastică și o lipsă de lichidități.[5] În 1908, Congresul a adoptat Legea Aldrich–Vreeland, care înființa Comisia Monetară Națională care să facă planuri pentru astfel de reforme.[6] Aceasta a venit cu mai multe recomandări, pe care Congresul le-a respins în mod repetat. Începuturile Legii Rezervei Federale au fost într-o revizuire a acestor propuneri redactată de senatorul Aldrich împreună cu reprezentanții marilor grupuri financiare și industriale. The House voted on December 22, 1913, with 298 yeas to 60 nays, and the Senate voted 43–25 on December 23, 1913.[9] President Woodrow Wilson signed the bill later that day.
După Panica din 1907, Comisia era condusă de liderul republican din Senat Nelson Aldrich. Aldrich a înființat două commisii – una care să studieze în profunzime sistemul monetar american, și alta, pe care a condus-o el însuși, care să studieze sistemele bancare europene și să elaboreze un raport despre ele.
La începutul lui noiembrie 1910, Aldrich s-a întâlnit cu cinci membri ai comunității bancare pentru a elabora o lege a sistemului bancar. Paul Warburg, participant la întâlnire și vechi susținător al ei bănci centrale a SUA, a scris ulterior că Aldrich era „impresionat de tot ce observase în străinătate și confruntat cu greaua sarcină de a redacta o propunere legislativă extrem de tehnică în timp ce era măcinat zilnic și de îndatoririle sale parlamentare cotidiene”. După zece zile de deliberări, s-a convenit asupra propunerii inițiale, numite „Planul Aldrich”. Ea avea câteva componente esențiale, între care ideea unei bănci centrale cu sediul la Washington și cu cincisprezece filiale aflate în puncte diferite din SUA, amplasate strategic, și o monedă elastică și uniformă bazată pe aur și pe bancnotă comercială. Aldrich credea că ideal ar fi ca banca centrală să nu fie sub influență politică, dar a fost convins de Warburg că așa ceva nu este fezabil.[11] The compromise involved representation of the public sector on the Board of Directors.
Propunerea lui Aldritch a întâmpinat opoziție din partea politicienilor. Criticii îl acuzau pe Aldrich că este influențat de bancheri puternici, ca J. P. Morgan și John D. Rockefeller, Jr., ginerele lui Aldrich. Majoritatea republicanilor susțineau Planul Aldrich,[12] dar per ansamblu nu exista suficientă susținere în Congres pentru a fi adoptat, deoarece statelor rurale și vestice li se părea ca el favorizează „stabilimentul estic”.[13] Democrații progresiști susțineau un sistem de rezerve aflat în proprietatea și administrația guvernului; ei credeau că proprietatea publică asupra băncii centrale va pune capăt controlului exercitat de Wall Street asupra masei monetare americane. Democrații conservatori militau pentru un sistem de rezerve descentralizat, aflat în proprietate privată, care să fie, însă, și el, liber de controlul Wall Streetului.
Planul Aldrich inițial a primit o lovitură grea în 1912, când democrații au câștigat președinția și majoritatea în Congres. Președintele Woodrow Wilson credea însă că planul Aldrich poate suferi câteva modificări în așa fel încât să devină o lege bipartizană. El a stat la baza Legii Rezervei Federale, al cărei proiect a fost avansat de senatorul Robert Owen în mai 1913. Diferența principală între această propunere și Planul Aldrich a fost că controlul asupra Comisiei Directoare (denumită acum Comisia Federală pentru Piața Deschisă) trecea în mâinile guvernului. Legea a fost în cele din urmă adoptată de Congres la 23 decembrie 1913,[15][16] dar nu a fost una bipartizană, fiind susținută mai ales de majoritatea democrată.