Despre importanţa şosetelor în politica mondială şi necesitatea deschiderii unui ambulatoriu pentru urgenţe psihiatrice în aripa de vest a Casei Albe

În orice loc, în orice timp, în orice situaţie şi în orice societate civilizată sunt lucruri care nu se fac. Niciodată, nicicum. Funcţia publică, mai ales cînd este vorba despre cel mai înalt nivel, Preşedinte, impune nu doar credibilitate, echilibru, sobrietate, moderaţie, reţinere, ci şi etichetă. Persoana care exercită o asemenea funcţie nu se reprezintă pe sine, ci o ţară întreagă, Istoria, Cultura, Zestrea ei umană. De fiecare dată şi în fiecare apariţie publică. Indiferent de particularităţile psihologice personale, de preferinţe sau starea de spirit în care se află la un moment dat, deţinătorul funcţiei publice este obligat să îmbrace această mantie a condiţiilor speciale în care acţionează. Nimeni nu spune că trebuie să fii într-una băţoş şi să ai aerul că tocmai ai înghiţit un cuier, ca Iohannis. Orice ar fi şi oricum ar fi, însă, nu te poţi purta în Biroul Oval, în faţa unui oaspete străin, ca la cîrciuma de dincolo de barieră. Rahova colţ cu Ferentari, pe stil vechi. Bariera era hăt înapoi tocmai la Chirigii, pentru cunoscători!

Toate acestea erau valabile pînă mai ieri. Sau, mai precis, pînă la Trump. De aceea, erele şi veacurile au deja o nouă linie de demarcaţie: "Înainte" şi "După" Trump. Să zicem, de exemplu, că stai de vorbă în Biroul Oval cu Prim-ministrul Irlandei. Înaintea erei Trump, se putea presupune cu temei că cei doi înalţi demnitari aveau pregătită, fiecare, o listă de subiecte şi teme de discuţie, de probleme de explorat şi analizat, de soluţii la acele probleme, fie ele şi tentative, de orizonturi spre care aveau mandat să deschidă relaţiile dintre cele două ţări. Asta aveau de discutat şi de aceea se întîlneau în personă. Ei bine, în era "După Trump", discuţiile dintre cei doi înalţi demnitari nu mai au nici o agendă, iar dacă aveau cumva una, pregătită de staff, atunci ea s-a topit fără urmă, instantaneu, în noaptea minţii Preşedintelui American. Nitam, nisam, "cel mai puternic om al lumii" a lăsat deoparte orice alt subiect şi a adus brusc în discuţie, în faţa lumii întregi, problema piramidală a şosetelor purtate de Vice-preşedintele SUA, prezent şi el la întîlnirea cu pricina. Erau bej-albe cu frunze de trifoi verzi, exact ca într-una dintre emblemele de stat ale Irlandei. Păi, atunci cînd vice-preşedintele tău face un asemenea gest de mitocan şi de "tandreţe diplomatică" şi îşi pune pe picioare nişte şosete care poartă simbolul statului invitatului tău, atunci este imposibil să nu remarci faptul şi mai ales să nu îl aduci public şi vocal la cunoştinţa oaspetelui care şade lîngă tine pe fotoliul din Biroul Oval!!! Poate omul nu a văzut, nu a băgat de seamă şi, desigur, asta ar fi o pierdere ireparabilă pentru umanitate şi pentru bunul mers al relaţiilor dintre Washington şi Dublin. Deraierile, derapajele şi bătutul cîmpilor, mai ales fără graţie, de către actualul "locatar de la Casa Albă" nu sunt excepţiile, ci regula. Aşa s-a ajuns şi la celebrul de acum "accident diplomatic major" din întîlnirea cu Jelenski. Trump bătea cîmpii de zor cu pacea pe care o să o facă el şi de care Ucraina are atîta nevoie. Jelenski, pe bună dreptate, ca omul cu prevedere şi mai ales cu înţelegerea bine fundamentată a relaţiilor ţării sale cu Rusia, a îndrăznit să îi spună lui Trump, de cîteva ori, că "pacea e încă departe". Atît i-a trebuit zamparagiului! I-a sărit ţandăra cît colo şi nu şi-a mai putut ţine umorile în frîu. A explodat! Cum îndrăzneşte acest "neica nimeni" ce nici n-ar exista dacă nu i-am da noi miliardele pe care i le dăm, plus arme şi muniţii, să îl contrazică pe Imperator Maximus Trump?! Marş afară javră! Să vii cînd o să înveţi nu doar să lingi mîna care îşi dă de mîncare, ci şi piciorul pe care tocmai ţi l-am aplicat acum în cur, ca să înveţi cine e stăpînul, nu doar aici la Wasghinton, ci şi la tine acasă la Kiev! EU, nu tu!

Nefăcutele lui Trump nu vin însă gratis. Vin cu nişte costuri ataşate. Dacă vreţi să le măsuraţi în termeni strict economici, atunci este suficient să vă uitaţi la ceea ce se întîmplă deja nu doar cu indicii de bursă, ci şi în economia reală a Statelor Unite, pînă la nivelul cumpărătorului de rînd, ca urmare a incoerentului joc pe care Trump îl face cu "tarifele punitive" aplicate diferitelor ţări: de la Canada la Uniunea Europeană şi de la China la Japonia. Azi tarifu-i 25%, mîine e 40%, 50% sau 100% sau nu mai e deloc, pentru că Trump s-a răzgîndit şi mai dă o amînare. Nu se ştie cît: o zi, o lună, un an, un secol! Nu se ştie nici ce vine după amînare: renunţarea la impunerea tarifului sau impunerea lui la o cotă mai ridicată. Nu este clar nici de ce sunt impuse aceste tarife şi nici de ce sunt amînate, suspendate, ridicate sau reinstituite. De azi pe mîine, ba chiar şi de două ori pe zi. Preţurile la consumatorul final au început deja să se ridice binişor, iar rupturile din lanţurile de aprovizionare sunt deja marcate. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-i pe economişti ce este mai distructiv pentru orice economie decît incoerenţa, nesiguranţa, fluctuaţia măsurilor intrusive şi lipsa de predictibilitate în dinamica lanţurilor de investiţii, producţie şi desfacere pe piaţă? Vă spun eu, Verdele de Paris şi Bomba Atomică!!

Lumea priveşte acest grotesc spectacol şi se întreabă, pe bună dreptate, dacă el are vreo noimă, dacă se va opri vreodată şi mai ales cum şi cine va gestiona nu carul, ci muntele de oale sparte care rezultă din "norocul" de a-l avea pe Trump la Casa Albă. Răspunsurile sunt simple şi nu tocmai greu de găsit. Trump nu se va opri niciodată din acest joc. Psihologic el este dependent de "starea de bine" pe care i-o furnizează, mai ceva decît drogaţii de substanţele opioide. Un joc care constă în a se scălămbăi cît mai ingenios, hazliu, neobişnuit şi neaşteptat în oglinda propriei admiraţii de sine şi de a capta, pe această cale, atenţia, aplauzele şi aprecierea "publicului" spectator. Afectiv, dezvoltarea psihologică a lui Trump nu a depăşit nicidată şi nici nu mai poate depăşi stadiul "copilului răsfăţat". Intelectual, bruma de zestre cognitivă pe care a avut-o la un moment dat se erodează văzînd cu ochii, de la o zi la alta. Atît pentru el însuşi, cît şi pentru cei din jur, Trump este deja un pericol major. Cu mijloacele de decizie din înzestrarea Casei Albe, aferente funcţiei prezidenţiale, aceste pericole se pot oricînd transforma într-o catastrofă, nu doar pentru Administraţia Trump, ci şi pentru America. Nu doar pentru America, ci pentru întreaga lume. Dacă "medicii" nu intervin la timp, s-ar prea putea ca după "Era Trump" să nu mai urmeze nimic! Rămîne de văzut dacă mai sunt căi pentru ca America şi odată cu ea lumea de azi să se întoarcă în era "Înainte de Trump" şi dacă mai este cineva în politica americană capabil să producă, să determine, această voltă.