Preşedintele Academiei, apel pentru salvarea educaţiei istorice în şcolile autohtone

Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a lansat un apel pentru salvarea educaţiei istorice într-o perioadă în care şcoala românească pare să alerge după trenduri şi să experimenteze pe generaţii întregi de elevi. În cadrul dezbaterii "Mai este nevoie de Istorie în şcoli?", organizată la Biblioteca Academiei Române, preşedintele Ioan-Aurel Pop a tras un semnal de alarmă cu privire la viitorul acestei materii fundamentale.

• Istoria comunismului nu este o disciplină, ci un conţinut necesar

Una dintre cele mai importante precizări făcute de Ioan-Aurel Pop a fost clarificarea conceptuală între "disciplină" şi "conţinut". În ultimii ani, s-a vehiculat ideea introducerii Istoriei comunismului ca materie distinctă în şcoli. Însă, potrivit istoricului, aceasta nu este o disciplină de sine stătătoare, ci un capitol esenţial din Istoria contemporană, care trebuie predat în mod natural şi integrat în cadrul general al evoluţiilor istorice moderne.

"Nu zic că nu trebuie făcută educaţie morală, antreprenorială sau sexuală - dar nu transformându-le pe toate în discipline.", susţine Ioan-Aurel Pop. Acesta mai spune că problema este una mai largă: şcoala românească suferă de un fenomen de fragmentare tematică, în care orice nevoie socială devine o "materie", iar programa se umple de cursuri episodice, fără coerenţă, fără orizont formativ clar.

• Istoria - expresia memoriei colective

Istoria, a subliniat Ioan-Aurel Pop, nu este o simplă enumerare de fapte şi date, ci memoria colectivă a unei societăţi, echivalentul memoriei personale a unui individ:

"Un om fără amintiri ajunge la neurologie. O societate fără istorie nu mai poate funcţiona." În contextul unei globalizări care erodează identităţile şi al unei culturi digitale ce promovează uitarea accelerată, istoria devine un instrument de rezistenţă culturală şi de reconectare cu valorile şi traiectoriile trecutului, mai susţine academicianul.

• O oră pe săptămână nu e suficientă pentru o disciplină fundamentală

Ioan-Aurel Pop a cerut revenirea la două ore de Istorie pe săptămână, evocând nu doar argumente de eficienţă didactică, ci şi exemple istorice: " Disciplinele care au o oră pe săptămână nu sunt discipline serioase. Profesorii pot să confirme. Ce poţi să faci într-o oră pe săptămână? De la Comenius încoace, disciplinele au două sau mai multe ore pe săptămână. Matematica, Româna, Fizica, Chimia, Biologia se făceau în mai mult de două ore. Matematică - patru, cinci, Româna - patru... Când eram eu elev. Istoria şi Geografia erau cu două ore. Şi treburile au mers bine, nu 30 - 40 de ani, cam patru secole, de la Renaştere încoace. (...) Vacanţele erau trei la popoarele creştine: vacanţa de Crăciun, vacanţa de Paşti şi vacanţa mare. Nici în timpul regimului comunist nu s-au schimbat. Bunica mea îmi spunea: «vezi că vine vacanţa de Crăciun. Ai grijă, că nu vine Moşul, dacă nu ştiu c». «Vin Paştele, acum, trebuie să facem asta, asta»; în vacanţă. Şi nici comuniştii nu au interzis vacanţele. Acum sunt cicluri, cu cinci vacanţe pe an, dragii mei. Nu mai sunt trimestre, nici semestre. Semestrul înseamnă şase luni. Sunt module, iertaţi-mă, module..."

• O critică a reformei fără viziune

Ioan-Aurel Pop a criticat modul în care se produc reformele în sistemul românesc de învăţământ: haotic, fără testare, fără evaluarea efectelor, fără o strategie pe termen lung.

Această instabilitate afectează nu doar ritmul educaţional, ci şi structura psihologică şi socială a elevului, a profesorului şi a familiei. Preşedintele Academiei mai susţine că revenirea la o educaţie istorică solidă, coerentă şi respectată nu este un moft nostalgic, ci o necesitate strategică. Într-o lume din ce în ce mai polarizată, cu fake news, propagandă şi crize identitare, istoria rămâne singurul spaţiu real de alfabetizare democratică şi morală. Educaţia istorică nu trebuie redusă la o oră de bifat în orar, ci tratată ca o disciplină de formare a omului şi a cetăţeanului.