Achiziţia de certificate CO2, noul vehicul financiar "legal" al reţelelor criminale

Unul dintre cele mai ambiţioase proiecte ecologice ale Uniunii Europene - sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (EU-ETS) - este pe cale să devină un cal troian utilizat de lumea crimei organizate, susţin jurnaliştii de la Follow The Money (FTM), în urma unei investigaţii derulată în Olanda, Belgia şi Germania.

Creat pe principiul poluatorul plăteşte şi menit să încurajeze investiţiile verzi, se pare că mecanismul european a fost expus ca fiind vulnerabil în faţa unui flagel tot mai greu de controlat şi, anume, spălarea banilor, afirmă sursa citată.

Jurnaliştii de la FTM arată că două studii recente realizate de Agenţia Federală de Mediu din Germania (UBA) au dezvăluit ceea ce mulţi oficiali europeni refuză să recunoască: sistemul care trebuie să ne conducă spre un viitor sustenabil poate fi folosit cu uşurinţă pentru reţelele criminale care se ocupă cu splarea banilor, fără ca autorităţile să-şi dea seama.

Cum funcţionează? Simplu. Companiile primesc drepturi de emisii de CO2 de la Bruxelles. Dacă depăşesc cota alocată, sunt nevoite să cumpere mai multe certificate de carbon, într-o piaţă în care preţurile urmează să crească, pe măsură ce Uniunea Europeană reduce treptat cantitatea totală de emisii permisă. Până aici, totul pare în regulă. Însă tocmai această structură reglementată şi cu aparenţă "verde" devine un teren fertil pentru infractori.

Magistratul olandez Dick Crijns, expert în infracţiuni financiare, a declarat pentru sursa citată: "Un spălător de bani caută întotdeauna instrumente care nu ridică suspiciuni. Iar cine ar bănui un mecanism aprobat de guverne, care promovează sustenabilitatea?".

El a precizat pentru Follow The Money că infractorii pot să investească banii proveniţi din surse ilegale în achiziţia de certificate de emisii, transferându-i apoi dintr-o ţară în alta, cu urme aproape imposibil de detectat. Mai ales că sistemul pare făcut pe placul reţelelor mafiote: volumele tranzacţionate sunt înregistrate, dar preţurile nu, ceea ce face extrem de dificilă detectarea activităţilor suspecte. Autorităţile din Germania şi Olanda avertizează că această opacitate constituie o vulnerabilitate majoră. În replică, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a susţinut pentru sursa citată că băncile şi bursele sunt deja obligate să raporteze preţurile atunci când sunt solicitate, iar includerea acestor informaţii direct în registru ar adăuga un strat birocratic inutil.

Însă riscurile sunt reale şi considerabile. O cercetare coordonată de Kai Bussmann, profesor de criminologie, a identificat peste 3.000 de indicii de posibile operaţiuni de spălare a banilor în sistemul european de comercializare a emisiilor. Printre acestea se numără structuri de proprietate netransparente şi metode de plată neobişnuite sau greu de urmărit.

"Riscurile sunt masiv subestimate de companii, intermediari financiari şi chiar de instituţiile implicate în sistemul european de emisii", a afirmat el pentru Follow The Money.

Cu alte cuvinte, un mecanism conceput pentru a combate poluarea şi a susţine dezvoltarea durabilă riscă să devină, în lipsa unor măsuri clare de supraveghere şi control, o rampă de lansare pentru fluxuri financiare ilegale. În acest context, autorităţile europene ar trebui să regândească modul în care este gestionat sistemul şi să implementeze reforme care să îl protejeze de abuzuri, fără a-i compromite scopul ecologic.