Într-o democraţie autentică, justiţia ar trebui să fie scutul cetăţeanului împotriva abuzului de putere, dar într-o lume tot mai dominată de bani, influenţă şi jocuri de culise, se ridică o întrebare inconfortabilă: "mai poate fi judecătorul cu adevărat independent?", arată fostul ambasador şi deputat francez Laurent Dominati, într-un articol publicat pe site-ul lesfrancais.press.
Sursa citată afirmă că justiţia are un preţ, dar întreabă care este acesta, în contextul în care, pentru alegerea unui magistrat, au fost cheltuite recent zeci de milioane de dolari. În acest sens, Laurent Dominati aminteşte de faptul că, recent, în SUA o campanie pentru alegerea unui judecător la Curtea Supremă din Wisconsin a costat aproape 100 de milioane de dolari -, un record absolut în istoria electorală americană. Cu toate acestea, candidatul susţinut de Elon Musk, om de afaceri care a investit 25 milioane dolari din fonduri proprii, a pierdut, ceea ce arată că este posibil ca banii să nu cumpere totul sau că în societatea americană justiţia încă mai rezistă tentaţiei.
Sursa citată mai arată că Honduras oferă un alt exemplu. Un afacerist care a "investit" nu doar în bănci şi agricultură, ci şi în mituirea judecătorilor, a reuşit să evite instanţele vreme de 25 de ani. Asta până când regimul care-l proteja s-a prăbuşit. Judecătorii au dispărut, iar averea i s-a înjumătăţit. Într-o ţară în care până şi fiul fostului preşedinte ajunge la închisoare pentru trafic de droguri, devine limpede: corupţia judiciară este o miză uriaşă.
De-a lungul istoriei, prima îndatorire a suveranului era să judece. Astăzi, justiţia ar trebui să fie contraponderea puterii - dar, prea des, este transformată într-un instrument al opresiunii, se arată în articolul menţionat, care afirmă că, în China, generalii sunt condamnaţi de magistraţi la ordinul preşedintelui Xi Jinping şi că, în Turcia, preşedintele Erdogan îşi trimite opozanţii în faţa instanţei (n.red. - cel mai recent exemplu este primarul oraşului Istanbul, Kemal Imamoglu). În Israel, sistemul judiciar este atacat chiar din interior, de către premierul Beniamin Netanyahu care este nemulţumit de modul în care magistraţii de la Curtea Supremă instrumentează anumite dosare. Potrivit lui Laurent Dominati, în SUA, Donald Trump a graţiat peste 2500 de persoane şi se pregăteşte să mai salveze câteava zeci sau sute de mii de oameni de afaceri cu datorii la stat, în timp ce predecesorul său, Joe Biden, a semnat peste 8000 de graţieri. Gesturile celor doi par un fel de scrisori de graţiere contra justiţiei, pentru că în loc ca infractorii să fie încarceraţi, ei sunt eliberaţi în masă, afirmă sursa citată.
În acest context global, judecătorul ar trebui să fie imparţial. Dar ce se întâmplă când el simpatizează politic sau participă la mişcări partizane? Curtea Europeană a Drepturilor Omului e categorică: orice suspiciune de părtinire trebuie să ducă la retragere. Laurent Dominati punctează clar: "Nu e nimic mai periculos decât un judecător corupt - cu excepţia absenţei totale a unui judecător" şi precizează că, în lipsa justiţiei, rămân doar violenţa şi tăcerea.
Sursa citată a adus în discuţie şi utilizarea inteligenţei artificiale în procesul judiciar, menţionând că în ultimul timp se întâlnesc tot mai multe cazuri în care AI redactează pledoariile avocaţilor şi emite opinii juridice, rămânând doar un pas de făcut până când va pronunţa decizii. Fostul ambasador francez arată că, dacă în domeniile tehnice - fiscal, comercial, urbanism - un "judecător artificial" ar putea fi mai rapid, mai coerent şi mai obiectiv, în domeniul penal actul de justiţie ar fi dezumanizat dacă AI ar judeca speţele şi ar pronunţa hotărârile judecătoreşti. El menţionează că în actualele contiţii justiţia are toate şansele să devină un algoritm, ceea ce ar reîncarna în în baze de date predictive visul împăratului bizantin Justinian de a codifica toate legile din vremea sa.
Potrivit unui raport recent, Transparency International arată că 46% dintre cetăţenii lumii cred că sistemul lor judiciar este corupt, iar cele mai corupte state din acest punct de vedere ar fi Venezuela, Coreea de Nord şi Somalia, ţări pentru care sursa afirmă că întrebarea nu mai este cât valorează un judecător, ci dacă justiţia mai există sau doar mimează existenţa legii.
În final, Laurent Dominati trage o concluzie amară: "Un judecător nu valorează mare lucru. Nici justiţia", în condiţiile în care sunt avocaţi şi consilieri fiscali care câştigă mai mult decât magistraţii şi în care competenţa e înlocuită de influenţă, iar justiţia devine armă politică, ceea ce duce la pierderea legitimităţii statului.
Preţul unui judecător? Poate fi de zeci de milioane dolari, ca în recentul exemplu din SUA, sau poate fi o simplă revoltă. Dar dacă statul nu e clădit pe dreptate, atunci e un simplu castel de nisip şi e doar o chestiune de timp până când se va prăbuşi.
Opinia Cititorului