Dinte pentru dinte

Unele greşeli sunt atât de mari încât se văd şi din avion. Când observ şi eu vreuna, primul meu impuls este să tac din gură şi să îmi văd de treabă. Mă gândesc că ar fi o pierdere de vreme să explic ceea ce trebuie să fie evident pentru oricine are o fărâmă de minte.

Am decis, aşadar, să nu scriu nimic despre decizia actualului Prim-ministru de a numi doi "emisari speciali" - spune el, "pe lângă admnistraţia Trump". Ideea este atât de ridicolă încât nici nu are sens să o discutăm - mă gândeam eu. Plus că este ilogică. "Pe lângă administraţia Trump" trimiţi reprezentanţi oficiali precum ambasadorul la Washington DC. Ce se doreşte aici este trimiterea unor persoane private care ar putea să se dea pe lângă persoana fizică Donald Trump şi amicii săi personali de la Mar-a-Lago.

După câteva zile, m-am răzgândit. L-am văzut la televizor pe un "ales al neamului" de la PSD explicând că "diplomaţia obişnuită nu mai funcţionează". Aici are dreptate. Ce a urmat este însă un dezastru. Spune omul nostru: "Trebuie să vorbim direct, pe limba lui Donald Trump".

Dios mio! Exact de asta nu avem nevoie. Exact asta nu trebuie să facem. Ce "limbă comună" putem vorbi cu un megaloman care este dus de nas de Vladimir Putin? Cu un incapabil care este pe cale să falimenteze Bursa din New York şi să precipite o recesiune globală? Cu un mitoman care scoate la vânzare cetăţenia americană pentru 5 milioane de dolari şi tipăreşte certificate oficiale cu propria figură?

Eu sper să nu ajungem să vorbim niciodată "aceeaşi limbă" cu Trump şi cu coteria din jurul său!

"Aceeaşi limbă" o vorbesc Călin Georgescu, Şoşoacă şi Simion. Sau personaje bizare cum este acest Dragoş Sprânceană - unul dintre "emisarii speciali" - care posta aberaţii despre UE ca fiind cel de-Al Patrulea Reich.

Oricum, pragmatic vorbind, iniţiative de acest gen nu vor duce nicăieri. Israelul, un aliat important al Statelor Unite, care a votat acum câteva săptămâni eliminarea completă a taxelor vamale la importurile din SUA, s-a trezit cu 37% taxe vamale (UE plăteşte doar 20%). Donald Trump a taxat şi câteva insule populate doar de pinguini (nu, nu este o glumă, este vorba de insulele Heard şi McDonald). Aşa că degeaba Marcel Ciolacu îşi imaginează că dacă trimiţi doi cetăţeni la poarta casei lui Donald Trump, asta va schimba ceva. Plus că nu are ce: Uniunea Europeană este un spaţiu vamal comun, deci e imposibil să ai taxe vamale separate faţă de alte state membre.

Ce este de făcut, atunci? Răspunsul la această întrebare nu este simplu. Cred că au argumente rezonabile aceia care spun că noi, în Uniunea Europeană, trebuie să ne abţinem să punem paie pe foc. Un război comercial mondial nu poate fi un lucru bun - spun ei.

Dar "argumente rezonabile" nu înseamnă şi "cele mai bune argumente". Aşa că eu cred că, dimpotrivă, trebuie să punem piciorul în prag. La fiecare taxă vamală impusă de Trump, Europa trebuie să răspundă cu asupra de măsură. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!

Este prudent? Este util? Eu cred că da. Economia americană reprezintă doar 15% din totalul economiei mondiale. Sigur că nu este puţin. Dar nu este nici uriaşa putere economică imaginată de Trump. Unele firme europene vor suferi. Mă îndoiesc că BMW va găsi în Bulgaria sau prin India clienţi pentru maşinile pe care nu va putea să le mai vândă în Statele Unite.

Cu unele excepţii, restul de 85% se vor descurca. România, spre exemplu, trimite doar 2% din exporturile sale în Statele Unite. Nu am simţi, per total, efectul, nici dacă Trump ne-ar taxa anume pe noi cu 220%. În schimb, economia americană are nevoie de pieţele europene. Industria aviatică şi serviciile digitale, două domenii în care americanii conduc, ar trebui să fie ţintite primele. Putem zbura de colo-colo prin Uniunea Europeană şi cu Airbus, nu doar cu Boeing.

Unii membri ai aşa-zisei "administraţii Trump" înţeleg, pe undeva, acest lucru. De curând, Marco Rubio, actualul Secretar de Stat, se ruga de statele europene din NATO să cumpere armament american. Sorry, my friend! Cine ar mai fi nebun să facă asta în Europa? Deja Uniunea Europeană a adoptat un plan care să crească producţia mlilitară a firmelor europene. Trenul a plecat din gară.

Eu sper că perioada asta nebună va ajunge în curând la final. Mulţi observatori ai scenei americane au prevăzut că va dura numai doi ani, până la alegerile pentru o parte din Congres. (Acolo, sistemul este că o treime din Senat se alege la fiecare doi ani, iar Camera Reprezentanţilor, întreagă, la fiecare doi ani). Foarte probabil că Trump îşi va pierde majoritatea după aceste alegeri. Nu mă bucur, pentru că şi Democraţii au radicalii lor...

Dar eu cred că nu avem atât de aşteptat. Deja bursele americane au luat-o la vale. În două zile s-au pierdut 5.000 de miliarde de dolari. Trump crede că asta este o situaţie care nu va dura. Mă îndoiesc. El a pariat toată casa pe faptul că firmele, americane şi străine, vor readuce fabricile în Statele Unite. Nu cred că este posibil, în orice caz nu pe termen scurt. Iar răbdarea americanilor va fi pusă greu la încercare chiar zilele următoare, când intră în vigoare noile taxe vamale şi vor trebui tipărite noi etichete cu preţurile.