Barometrul candidaţilor

Iaca, mai e puţin şi se "deschid" urnele! Ca tot cetăţeanul turmentat, din oficiu, mă întreb: şi eu, cu cine votez? Nu ştiu încă, aşa că mă grăbesc să fac un tur de orizont, să văd ce mai arată "barometrul candidaţilor". Zic barometrul, pentru că ei, candidaţii, nu arată nimic. Da... nimic, nimic! Ori în România nu există nici o echipă de "propagandă electorală" în stare să treacă de cotele penibilului absolut, ori o fi fiind vreuna, ba chiar or fi mai multe, dar sunt atît de scumpe, încît nici unul dintre candidaţii noştri la prezidenţiale nu îşi permite să le cumpere serviciile. În toate aşa-zisele clipuri electorale repetate pe youtube fără nici o noimă, de îţi vine să borăşti, Antonescu arată ca un cîine jigărit, stors de vlagă, fără nici o licărire de viaţă în ochi, fără cea mai slabă intenţie de a se adresa electoratului. Recită sacadat şi prost nişte propoziţii tîmpe, goale de orice conţinut, destinate din capul locul neantului. Vorbe spuse fără nici o tragere de inimă cu care se laudă pe sine şi din care noi ar trebui să înţelegem că el este "candidatul ideal": nu vrea război, nu trimite trupe în Ucraina, nu va face armata obligatorie, e cu tot sufletul pentru familia tradiţională, e religios mai ceva ca Maica Tereza şi crede în... mă rog, suntem în Săptămîna Luminată şi nu mai zic nimic, de frică să nu mă trăznească Ăl de Sus! În plus a găsit şi calul de bătaie mult visat: el vrea să fie primul preşedinte mediator între stat şi societate. Ca şi cum statul nu ar fi societate, iar societatea nu ar cuprinde şi statul! Neghiobia asta, dacă vă întrebaţi cumva de unde e culeasă, vă spun eu, să nu mai obosiţi căutînd: din Constituţia României. Una dintre nenumăratele aberaţii logice, de drept, în general, şi de drept constituţional, în special, de care este plin textul aflat la ani lumină depărtare de cerinţele şi imperativele unei adevărate Constituţii.