"Conflictul din Ucraina a demonstrat cât de importante sunt sistemele autonome pentru apărarea ţării"

Reporter: Autonomous Flight Technologies este pionierul industriei vehiculelor aeriene fără pilot (UAV-uri) din România, ce livrează soluţii pentru operaţiuni militare şi aplicaţii civile. Care sunt principalele produse/servicii pe care le realizaţi/prestaţi şi ce nevoi acoperă?

Emanuel Popp: Compania noastră are o istorie de peste 20 de ani şi, după cum menţionaţi, obiectul activităţii noastre a fost, încă de la început, dezvoltarea unor sisteme aeriene fără pilot uman la bord 100% româneşti. Astfel, sistemele noastre sunt realizate integral în interiorul centrului nostru de cercetare şi dezvoltare (R&D), în cadrul celor patru departamente care formează echipa AFT: design, electronică, software şi materiale compozite. Aceste sisteme pot fi folosite, atât cu scop civil, cât şi cu scop militar. O parte dintre tipul operaţiunilor pe care sistemele noastre le pot efectua sunt fotogrammetrie aeriană, supraveghere infrastructură critică, ţinte aeriene şi altele.

În ultimii ani, compania a urmat mai multe direcţii, printre care diversificarea tipurilor de vehicule autonome pe care le dezvoltam. În prezent, finalizăm dezvoltarea unui vehicul maritim autonom, multi-rol, cu aplicabilitate în diferite scenarii: detecţia şi monitorizarea minelor maritime aflate în derivă, supravegherea infrastructurii critice, patrularea în zone de interes, etc. În plus, prestăm servicii de R&D, prototipare şi producţie de serie mică pentru clienţi privaţi din diferite domenii de activitate precum energie, agricultură inteligentă sau industria automotive. Practic, considerăm că suntem una din cele mai importante entităţi private din România orientate spre mecatronică, având resurse umane şi tehnice specializate pentru dezvoltarea de tehnologii din diverse domenii. Domeniul vehiculelor aeriene fără pilot uman la bord face posibilă întrunirea într-un singur sistem a unui nivel tehnologic şi de interdisciplinaritate depăşit doar de industria spaţială. În interiorul unui UAS (unmanned aircraft system) sunt prezente soluţii de înaltă tehnologie din următoarele domenii: microelectronică, telecomunicaţii, materiale compozite, matematică aplicată, automatizări, inteligenţă artificială, mecanică şi mecanică fină, optică, etc. Astfel, prin resursele umane înalt calificate şi resursele tehnologice, AFT se poziţionează ca lider pe piaţa din România în domeniul dezvoltării şi producţiei de drone.

Reporter: Care sunt principalii clienţi, din ce industrii provin şi pentru ce operaţiuni folosesc soluţiile furnizate de Autonomous Flight Technologies? Aveţi şi clienţi externi?

Emanuel Popp: Avem clienţi din zona guvernamentală care folosesc sistemele dezvoltate de noi pentru diferite tipuri de misiuni, din care cea mai importantă este cea de supraveghere a unor obiective de interes. De asemenea, sunt instituţii din cadrul SNAOPS (Sistemului Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă) care folosesc UAV-urile pentru misiuni de căutare & salvare, detecţia şi monitorizarea unor activităţi ilicite şi nu numai. În ceea ce priveşte piaţa externă, da, compania noastră a livrat sisteme autonome atât în Europa cât şi în Africa, către clienţi din zona guvernamentală. Sistemele sunt folosite, de asemenea, la supravegherea unor obiective de interes, patrularea în zona frontierelor, dar şi în misiunile de salvare.

Reporter: Cum se diferenţiază produsele Autonomous Flight Technologies faţă de cele ale altor companii din industrie?

Emanuel Popp: În primul rând, ar trebui să definim contextul. În România, nu există alte companii care să aibă un specific similar cu al nostru şi să fi dezvoltat intern toată tehnologia sistemelor unmanned, iar la nivelul Europei sunt marii jucatori din industria militară care beneficiază de un buget semnificativ în zona de cercetare-dezvoltare, ca urmare a contractelor guvernamentale pe care le au în desfasurare. Chiar şi în acest context, compania noastră a participat alături de marii jucatori la exerciţii internaţionale precum Unified Vision 2014, Unified Vision 2016, CWIX şi multe altele, organizate sub atenta supraveghere a NATO, unde am reprezentat cu succes România în testarea şi validarea standardelor de interoperabilitate alături de Alianţă. Amintesc că la Unified Vision 2014, echipa noastră a fost evidenţiată drept cea care a facut cea mai bună şi mai actuală implementare a standardului STANAG 4609, motiv pentru care, în anii ce au urmat, am făcut parte din comisia de validare şi îmbunătăţire a acestui standard.

Compania noastră este foarte mândră de faptul ca a demonstrat şi încă demonstrează ca putem produce tehnologie unmanned în România, cu romani. Ne construim intern, atât din punct de vedere software cât şi hardware, pilotul automat, sistemul de senzori inerţiali, sistemul de tip senzor optic girostabilizat, realizăm designul mecanic şi construim fizic componentele sistemelor cu echipa pe care o avem.

Unul dintre punctele forte ale companiei noastre este dat de proprietatea asupra codului sursă şi a proiectelor electronice şi mecanice ale sistemelor, întrucât sunt integral dezvoltate în interiorul centrului nostru. Având o echipă eterogenă şi extrem de reactivă, timpul de răspuns în cazul unor solicitări survenite din partea clientului este redus, atât în ceea ce priveşte eventuale dezvoltări cât şi intervenţii ale experţilor noştri.

De asemenea, nivelul ridicat de pregatire al echipei ne permite să preluăm proiecte din diferite domenii de activitate şi să le finalizăm cu succes într-un timp scurt, iar echiparea centrului nostru de R&D vine că o completare a competenţelor şi aptitudinilor colegilor mei. Un bun indicator al nivelului ridicat de pregatire al echipei îl reprezintă participarea colegilor mei la concursul Patriotfest 2021, unde 90-95% dintre premii au fost obţinute în mod direct de noi, dar şi în mod indirect prin sprijinul anumitor parteneri de la alte companii sau institute de cercetare în realizarea unor soluţii integrate cu UAV-urile noastre.

Reporter: Cât de mare este piaţa locală în care activaţi şi ce perspective consideraţi că are? Dar cea internaţională?

Emanuel Popp: După cum menţionam şi la întrebarea anterioară, din punctul de vedere al competiţiei, nu există companii de acelaşi profil în România, însă exista un număr semnificativ de firme care încearcă să intermedieze vânzarea unor sisteme din afara ţării noastre. Pe de altă parte, cererea din partea pieţei locale a fost extrem de scăzută în ultimii ani, fiind aproape inexistentă. Cu recentele achiziţii ale armatei de la Quantum Systems (Germania), Elbit (Israel) şi Bayraktar (Turcia), practic a fost dezgheţată această piaţă. Ce ar trebui menţionat în contextul întrebării este faptul că ar trebui să existe o educaţie a utilizatorilor din zona guvernamentală, pentru că nu întodeauna soluţiile achiziţionate de pe piaţa externă reprezintă cel mai bun raport preţ-calitate, din mai multe perspective: scalabilitate, interoperabilitate, autonomie şi controlabilitate, controlul datelor şi informaţiilor gestionate. Dacă multe ţări au ajuns ca, din perspectiva securităţii datelor să interzică sistemele UAV din China să fie utilizate în organizaţiile publice, la noi încă fundamentarea deciziei nu este încă înţeleasă şi cu atât mai mult aplicată. Din păcate, piaţa românească nu are încă un înalt grad de înţelegere a pericolelor şi limitărilor, motiv pentru care sunt preferate achiziţiile de sisteme care au un preţ mai mic, întrucât producţia este subvenţionată sau ajutată de către state.

La nivel internaţional, conflictul din Ucraina a demonstrat cât de importante sunt sistemele autonome pentru apărarea ţării. Cu siguranţă, tendinţa de creştere a pieţei va continua şi încercăm să ţinem pasul cu tehnologiile curente. Este absolut crucial, iar noi în calitate de companie facem asta dintotdeauna, să dezvolţi produse din zona militară ţinând cont de riscurile generate de lanţul de aprovizionare al componentelor şi materiilor prime. La ora aceasta, nu se mai pune problema realizării unui proiect bun de sistem unmanned, ci a realizării lui asigurând independenţa faţă de materii prime şi tehnologie care vin din zone care pot deveni inaccesibile în cazul unui conflict (ex. China). Din acest punct de vedere, consideram că AFT este unică deoarece, timp de 20 de ani, am dezvoltat propria noastră tehnologie unmanned. Aceste caracteristici ale noastre ar putea să constituie un avantaj strategic pentru Statul Român, deoarece avem expertiza şi resursele necesare pentru a asigura producţia şi transferul tehnologic către fabrici ale ROMARM sau alţi operatori privaţi a unor tehnologii mature, adaptabile, interoperabile şi auditabile.

Ce ştim cu siguranţă este că România nu ar putea să-şi dezvolte o industrie competitivă pe plan internaţional în ceea ce priveşte industriile deja consacrate, iar un exemplu la îndemână ar fi industria semiconductorilor. De asemenea, nu ar putea să dezvolte o industrie din care să apară companii care să concureze giganţii din industrie precum Samsung. Dar, România poate şi trebuie să sprijine dezvoltarea unei industrii a vehiculelor autonome, dat fiind ca este un domeniu încă tânăr, în care putem fi competitivi.

Reporter: Ce impact credeţi că poate să aibă inteligenţa artificială asupra producţiei şi funcţionării vehiculelor aeriene fără pilot?

Emanuel Popp: Inteligenţa artificială este deja prezentă în activitatea noastră de zi cu zi, mai ales în zona dezvoltărilor software pe care le derulăm. Ne ajută atât prin scăderea timpului de dezvoltare, cât şi propriu-zis în cadrul algoritmilor din subsistemele vehiculelor autonome. Lucrăm la proiecte de îmbunătăţire a sistemelor de navigaţie, folosind algoritmi de inteligenţă artificială ce ne vor permite să operăm în medii GPS-denied sau puternic afectate de GPS spoofing. De asemenea, sistemele de senzori optici sunt un alt subiect al implementărilor algoritmilor de inteligenţă artificială în care compania noastră are preocupări. Pe de altă parte, se poate merge destul de departe cu integrarea algoritmilor de inteligenţă artificială şi de luare a deciziilor la bordul vehiculului autonom, dar subiectul este controversat în acest moment, mai ales când discutăm de utilizarea inteligenţei artificiale în zona militară.

În ceea ce priveşte producţia sistemelor autonome, impactul inteligenţei artificiale poate fi major, în cazul unei producţii de serii mari. Optimizările şi eliminarea potenţialului de a greşi ale factorului uman pot creşte semnificativ capacitatea şi calitatea productiei.

Pe de altă parte, constatăm prezenţa foarte multor start-up-uri sau colective din zona academică, care doar la nivel de marketing combină pretinse capabilităţi pe dezvoltarea de sisteme unmanned şi pe dezvoltarea de soluţii de inteligenţă artificială şi, de cele mai multe ori, aceste entităţi nu au capacitatea nici măcar să înţeleagă cum trebuie folosită şi integrată inteligenţa artificială într-un sistem unmanned. Aici înţelegem că interesul de business trebuie să existe şi trebuie promovat pentru două domenii care sunt la modă (AI şi drone), dar trebuie să fim oneşti şi să ne recunoaştem fiecare competenţele reale.

Reporter: Traversăm o perioadă tulbure din punct de vedere geopolitic, cu un conflict armat la graniţă şi alt conflict în Orientul Mijlociu. A influenţat în vreun fel această situaţie cererea pentru produsele Autonomous Flight Technologies? Puteţi detalia?

Emanuel Popp: Oricât de cinic ar suna, da, a existat un impact pozitiv în ceea ce priveşte interesul pentru produsele şi serviciile Autonomous Flight Technology, însă nu unul spectaculos. De altfel, cel mai recent proiect la care lucrăm, cel al USV-ului (Unmanned Surface Vehicle) folosit pentru detecţia şi monitorizarea minelor aflate în derivă, este un efect al conflictului de la graniţele noastre. În plus, echipa noastră a colaborat cu alţi parteneri pentru realizarea unor solutii de tip C-UAS (Counter UAS).

Inclusiv proiecte pe care noi le susţinem de mulţi ani, încep să fie de interes şi pentru factorul politic. Astfel, noţiunea de "Dronă românească" a devenit un element tot mai des menţionat în rândul factorilor de decizie din România. Ne-am aşteptat să vedem un interes mai mare din partea instituţiilor Statului Român pentru produsele noastre şi capacităţile de cercetare-dezvoltare, să existe un dialog onest, transparent şi deschis cu potenţialii beneficiari, pentru definirea conceptelor de operare şi a cerinţelor tehnice. Tragedia Ucrainei ar trebui să ne facă să conştientizăm că pot fi situaţii în care rezolvarea unor probleme şi necesităţi se poate face doar prin capabilităţi naţionale proprii. Încercăm să fim conectaţi la tot ceea ce se întâmplă pe plan internaţional şi în special pe plan european şi astfel am văzut iniţiativele unor state membre de a sprijini efortul de apărare al Ucrainei inclusiv cu sisteme UAV. De exemplu, recent Olanda a anunţat ajutoare în valoare de 500 milioane euro, sub formă de sisteme UAV. România ar trebui să devină jucător, chiar dacă pare cinic că va contribui la desfăşurarea unui conflict. Statul Român ar putea sprijini domeniul UAV şi aici nu ne gândim că AFT ar putea fi unicul beneficiar al sprijinului. Ce am putea oferi noi suplimentar ar fi transferul de expertiză care, în final, ar conduce la dezvoltări pe orizontală şi verticală a mai multor domenii. Din păcate, contextul geopolitic complicat nu a adus cu sine o creştere a gradului de conştientizare în domeniul dezvoltării industriei UAS şi, cu atât mai puţin, nu a dezvoltat parteneriate cu impact în economia şi securitatea naţională.

Reporter: Ce impact credeţi că va avea situaţia geopolitică actuală asupra industriei de apărare din Europa şi România? Ce măsuri consideraţi că ar trebui să ia ţara noastră în acest sens?

Emanuel Popp: Situaţia geopolitică actuală este marcată de tensiuni în Europa de Est şi nu numai, devenite mai proeminente ca urmare a conflictului prelungit din Ucraina şi a competiţiei strategice globale. Este deja de notorietate cerinţă preşedintelui Statelor Unite ale Americii de a creşte procentul din PIB alocat de fiecare membru al NATO, deci putem afirma că investiţiile în industria de apărare sunt unul dintre aspectele ce trebuie îndeplinite şi de România.

Ce ştim noi cu siguranţă este că în domeniul unmanned, România poate ajunge foarte repede să-şi construiască o industrie reală, cu independenţă tehnologică reală. Consideram că noi, ca centru de R&D, putem să ajutăm la cristalizarea unei viziuni şi a unui plan în această direcţie. Nu mai este nevoie să vă spunem că tehnologia unmanned este singura care poate să dezechilibreze raportul de forţe într-un conflict, iar războiul din Ucraina demonstrează asta.

Noi ca specialişti în domeniu, am făcut planuri pentru un astfel de proiect major de ţară. Ministerul Economiei a lansat anul trecut programul generic numit "Drona românească", fără însă a explica foarte clar care este master planul.

Din punctul nostru de vedere, este necesară o suma de aproximativ un miliard euro pentru urmatorii doi-trei ani, maxim. Suma aceasta trebuie investită pentru pregătirea experţilor în proiecte de cercetare/dezvoltare industriale şi în granturi pentru dezvoltarea facilităţilor de producţie.

În cazul în care considerati ca un miliard de euro pentru acest domeniu este prea mult, subliniez că România cheltuie deja cu sistemele Bayraktar si Watchkeeper, într-o perioadă similară de timp, peste 600 milioane euro şi acestea sunt doar achiziţii.

Reporter: Ce credeţi că ar trebui să facă Guvernul pentru a susţine dezvoltarea industriei/sectorului în care activaţi?

Emanuel Popp: Din punctul nostru de vedere, Guvernul, în primul rând, trebuie să găsească metode prin care să finanţeze sectorul unmanned, cu focus principal pe rezultate mature şi realizabile pe plan naţional. De asemenea, trebuie să facă o revoluţie de mentalitate. Trebuie să renunţe la a mai proteja, promova şi susţine doar institutele naţionale de cercetare şi companiile de stat din industria de apărare. Aceste entităţi ar trebui "subordonate" industriei private în interiorul unor proiecte concrete sau a unor parteneriate, pentru ca viziunea de dezvoltare să fie orientată spre producţie sustenabilă. Parteneriatul este cheia, dar este evident faptul că o organizaţie academică nu are competenţe şi cunoştinţe pentru a înţelege industrializarea unor prototipuri şi dezvoltarea unor afaceri sustenabile, astfel încât rezultatele de cele mai multe ori au doar un caracter academic, materializat prin articole ştiinţifice sau prototipuri pe bază de integrare componente achiziţionate, similar cu cercurile de aeromodele. Poate ar trebui să înţelegem, în ceasul al douăsprezecelea, că cheltuielile de cercetare se pot susţine de către un stat doar dacă industria locală generează venituri la buget din fabricaţia şi vânzarea rezultatelor cercetării. Din păcate ne lipseşte gradul de înţelegere. Considerăm că aceste idei sunt absolut legitime, deoarece în domeniul unmanned rezultatele institutelor şi a entităţilor cu capital de stat din industria de apărare au fost şi sunt egale cu zero.

Din punctul nostru de vedere este extrem de importantă componenta de cercetare şi de finanţare a cercetării în Romania. Cunoaştem acest subiect foarte bine, fiind implicaţi de-a lungul anilor în mai multe proiecte de cercetare finanţate de instituţii ale Statului Român. Există un număr foarte mare de institute de cercetare şi de funcţionari care, prin influenţa pe care o exercită, reuşesc să obţină finanţare pentru proiecte prin care nu îşi propun să livreze un rezultat palpabil al cercetării, ci doar documente care să justifice activitatea finanţată. Este dramatic că se întamplă asta dintr-un buget şi aşa foarte mic, dar cu care companii precum noi, reuşesc să pună încă o caramidă la construcţia unui sistem complex. Trebuie oprită urgent această practică paguboasă pentru Statul Român şi pentru inovaţia din România. Drept urmare, considerăm că debirocratizarea cercetării din România şi îndreptarea acesteia către o cercetare aplicată, cu rezultate palpabile ale activităţii finanţate, sunt necesare pentru a progresa. Din experienţa noastră am văzut că statul acceptă mult prea uşor "eşecul în cercetare" în cadrul proiectelor de cercetare şi nu există obligaţii privind exploatarea şi sustenabilitatea rezultatelor. Practic, pe baza unei legislaţii învechite şi care nu a luat în considerare în mod onest industria naţională, poţi să primeşti un grant de un milion de euro, să cheltui acest buget cu activităţi de "cercetare-dezvoltare", iar la sfărşit, fie că zboară drona fie că nu, toată lumea este fericită. Nu există obligaţii privind exploatarea rezultatelor, ca indicatori pe o perioadă de cinci ani după finalizarea proiectelor. Opinia publică trebuie să cunoască adevărul. Proiectele propuse în cercetarea românească sunt subfinanţate raportat la cerinţele impuse, însă salariile membrilor din echipele de implementare nu sunt mici (35-50 euro/oră). Lipseşte strategia corectă şi mecansimele adecvate prin care să fie evitată risipa şi impostura.

Nu aş vrea să se înţeleagă ca avem ceva de reproşat factorului politic, pe care îl considerăm, în acest caz, mult mai doritor de schimbare, decât multitudinea directorilor, inginerilor şi, în general, a angajaţilor din unele institute de cercetare şi companii de stat. Factorul politic nu poate vedea şi evalua corect situaţia curentă a domeniului unmanned din Romania, deoarece este constant consiliat în mod eronat, fie din interes, fie din neştiinţă şi impostură. Când afirmăm aceste lucruri vorbim din experienţă. Am fost martori la nenumărate situaţii în care diferiţi funcţionari promiteau lucruri fără ca măcar să aibă habar despre ce vorbesc. AFT a apărut şi s-a dezvoltat din pasiunea pentru aeromodelism, pe care o avem în continuare pentru că este baza cunoştinţelor noastre şi a dragostei pentru drone. Constatăm că acest domeniu este pe cale de dispariţie şi statul din păcate nu întreprinde nimic pentru a asigura o resursă umană adecvată pentru viitor. Domeniul UAV este în plină dezvoltare, dar noi ca naţiune nu facem nimic pentru a atrage tinerele generaţii spre cunoaştere, astfel încât să asigurăm premisele unei dezvoltări ştiinţifice şi industriale. Noi, în calitate de companie, ne dorim să ajungem la un nivel de dezvoltare care să ne permită susţinerea din fonduri proprii a unor astfel de acţiuni şi nu doar din interes de business ci şi din spiritul de datorie şi respect pentru aviaţie. Situaţia este tristă şi la la nivelul copiilor şi adolescenţilor, precum şi la nivelul învăţământului superior. Ne lipsesc în continuare din programa universităţilor tehnice la ciclul licenţă materii specifice domeniului unmanned, ne lipsesc programe de masterat specifice, dar cu toate acestea considerăm doar că mediul universitar poate genera progres tehnologic şi industrial.

Reporter: Care sunt obiectivele/proiectele Autonomous Flight Technologies pentru următorii trei-cinci ani? Cum aveţi de gând să le finanţaţi?

Emanuel Popp: Ambiţiile noastre sunt îndreptate în direcţia dezvoltării UAV-urilor de dimensiuni mari, beneficiind de know-how-ul dobândit în dezvoltarea UAV-urilor pe care le avem deja în portofoliu. Am început de peste un an să investim în dezvoltarea acestor drone de dimensiuni mari şi depunem eforturi semnificative pentru a obţine finanţare privată în vederea realizării acestor planuri. În paralel, vom continua dezvoltarea de vehicule autonome şi pentru alte medii, precum cel maritim, unde sperăm să ajungem la un nivel de maturitate necesar producţiei de serie în viitorul apropiat. De asemenea, am dori dezvoltarea unui vehicul autonom subacvatic, dar şi unul terestru. Vom încerca sa obţinem finanţare prin mecanismele existente în cadrul proiectelor de cercetare şi suntem dispuşi să le finanţăm din activitatea noastră comercială, în caz că nu vom beneficia de sprijin de la instituţiile statului. Pentru a rezista într-un mediu concurenţial deloc onest, am început consolidarea unor parteneriate cu companii private, în special cele cu capital românesc.

Suntem extrem de hotărâţi să urmăm această direcţie şi să dezvoltăm industria unmanned din România prin parteneriate cu alte companii din domenii ce se intersectează cu zona de robotică. Ne dorim să creştem sustenabil şi să contribuim prin dezvoltarea sistemelor noastre şi la dezvoltarea altor entităţi naţionale, cu tehnologii complementare sau aplicabile. O altă direcţie de dezvoltare strategică este cea de dezvoltare a unei comunităţi de elevi şi studenti, interesaţi de vehiculele autonome şi de tehnologiile componente.

Conflictul din Ucraina a făcut să accelerăm la nivelul companiei şi dezvoltarea de sisteme de tip Loitering Munition (n.r. drone kamikaze, care pot să localizeze, urmărească şi să atace ţinte cu o precizie deosebită), plecând de la ţintele aeriene pe care le producem în mod tradiţional de 20 de ani şi care pot fi uşor transformate în muniţii inteligente. Din păcate, ca orice dezvoltare tehnologică, este necesar un buget adecvat, pe care însă nu îl putem asigura din fonduri proprii, în mod constant şi la nivelul necesar. Astfel, suntem interesaţi să punem resursele umane şi tehnologice la dispoziţia Statului Român, prin proiecte de cercetare-dezvoltare cu rezultate mature în domeniul dronelor kamikaze.

Reporter: Aveţi în vedere să apelaţi la mecanismele pieţei de capital pentru finanţare?

Emanuel Popp: Piaţa de capital ne interesează, dar este absolut nedrept să apelăm la această piaţă, în acest moment. Consideram că, practic, noi nici nu am început să existăm, şi trebuie să ne naştem cu ajutorul Statului Român. Am fost şi suntem constant abordaţi de către diverse fonduri de investiţii pentru a ne dezvolta afacerea, dar încă considerăm că putem răzbi pe plan naţional, unde mai avem multe de spus şi făcut. Nu suntem lipsiţi de modestie, dar tradiţia şi rezultatele ne califică să fim un lider în dezvoltarea domeniului pe plan naţional şi acest interes poate de multe ori primează în faţa unor investiţii externe, care vizează strict rezultate financiar contabile bune. Ce facem de peste 20 de ani, încercăm să facem pentru România, pentru copii noştri şi pentru tradiţia aeronautică românească. Încă mai rezistăm în faţa tentaţiilor pieţei de capital.

Reporter: Vă mulţumesc!