Un soldat cu o misiune

Unora poate să li se pară că arată ca un clown. Că se comportă ca un clown. Că nu este decît un clown care nu prea ştie ce face. Un clown pus mai mult pe rele şi pe stricăciuni, decît pe glume şi gaguri. Realitatea este însă cu totul alta. Rolul pentru care Donald Trump a fost ales şi trimis a doua oară la Casa Albă este acela de soldat. Kamikaze. Trimis în misiune cu vesta burduşită de dinamită legată inseparabil de piept. O misiune grea, strategică, teribil de periculoasă. Singura ieşire: succesul. Altfel, neantul! Mă rog, poate şi viaţa de apoi, dacă există! Nu e nici o glumă, lucrurile sunt cît se poate de serioase. De unde ştiu eu asta? Aşa mi-a ieşit din diagramă! Care diagramă? Cea produsă prin unirea unor puncte relativ disparate, independente unele de altele sau aflate la mari distanţe. Punctele marchează acţiunile şi obiectivele Administraţiei Trump, adică ale unităţii de luptă mobilizată pentru a-l sprijini pe Şeful Executivului Federal în realizarea misiunii încredinţate. Am unit punctele şi m-am trezit în faţă cu un desen cît se poate de precis. Nu reprezenta un clown, ci un fel de Rambo. Am păţit şi eu ca ăia de furau pe vremuri piese disparate de la uzina de maşini de cusut din Cugir iar, cînd le montau acasă, nu le ieşea neam maşină de cusut, ci tot mitralieră! Să vă povestesc, deci!

Să luăm, mai întîi, teatrul intern de operaţiuni. Ce face Trump? Dă cu toporul, cu joagărul, cu fierăstăul electric şi cu tot ce mai are la îndemînă, suficient de ascuţit, la rădăcina instituţiilor federale. Justiţie federală, legi federale, administraţie federală, programe ale administraţiei federale, cum sunt USAID şi Asigurările sociale, spre exemplu. Omul s-a pus pe demolat etajul federal al Statelor Unite ale Americii! Vrea să scoată de sub autoritatea federală chiar şi dolarul. Cum? Aparent simplu! Prin topirea lui în creuzetul unor cripto monede care nu mai depind de un punct administrativ central, fie el Federal Reserve sau Departamentul Trezoreriei. Rezultanta monetară, astfel eliberată de constrîngerile instituţiilor şi ale legilor federale, a fost deja desemnată oficial de către Administraţia Trump ca parte integrantă a rezervei monetare a Statelor Unite. Ordinul Preşedintelui SUA, semnat şi intrat în vigoare la 6 martie 2025, prin care se crează o rezervă strategică de bitcoin, ca parte a rezervei monetare a SUA dimpreună cu alte aseturi digitale. Măsura vizează însă şi alt obiectiv strategic: reducerea semnificativă a puterii de influenţare a cursului monedei americane, prin tranzacţii internaţionale operate de actualii mari deţinători de monedă americană: China, Japonia, Marea Britanie etc. După monedă, urmează instituţiile securităţii naţionale, de la Departamentul Apărării pînă la FBI. Deloc întîmplător, "Donald" Musk şi-a început "reorganizarea eficientă a guvernului" deschizînd uşile acestor instituţii. Cuvîntul prim de ordine: micşoraţi, micşoraţi, micşoraţi! Cuvîntul doi de ordine - reduceţi masiv bugetul, că dacă nu oricum o să-l reducem noi, desfiinţaţi tot ceea ce poate fi desfiinţat, vezi Departamentul Educaţiei. Cuvîntul trei de ordine - reorganizaţi şi împingeţi spre autorităţile statelor cît mai mult. În felul acesta, dintr-o singură lovitură, şi micşoraţi şi reduceţi bugetele de cheltuieli. Ideea nu este chiar nouă. FBI-ul, spre exemplu, a mai fost în pragul unei masive descentralizări şi "împuţinări" instituţionale atunci cînd Administraţia Bush, în urma loviturii de la 11 septembrie, a vrut să reorganizeze radical instituţia, "degrevînd-o" între altele de componenta de contra-informaţii! Au mai păţit-o şi CIA şi alţii. Succesul istoric, însă, nu prea este de partea "reorganizatorilor". Unii s-au trezit că au muşcat o bucată mai mare decît puteau să mestece şi s-au înecat cu ea, ori au rămas cu fălcile încleştate, dar cu stomacul gol. Alţii, pur şi simplu, şi-au rupt dantura în osul la care s-au repezit un pic cam prea precipitat. Nu ştiu de ce, dar sunt înclinat să cred că nici "băieţii lui Trump" nu vor avea mai mulţi sorţi de izbîndă! Vedeţi dumneavoastră, instituţiile acestea sunt stropite cu un fel de "apă fermecată". Odată intrat cineva pe poarta ei, chiar şi cel din vîrful ierarhiei, este supus unui fin, dar necruţător şi implacabil proces de "normalizare". Printr-o miraculoasă alchimie, devine chiar de a doua zi, din demolator cu mandat politic, susţinătorul înfocat al dezvoltării şi propăşirii instituţiei cu pricina!

Ce face Trump pe plan internaţional? Vrea cu orice preţ să slăbească şi să demoleze China şi Uniunea Europeană. Întrebarea este "De ce?" Sigur, pot fi găsite nenumărate răspunsuri, inclusiv cele furnizate de Trump: vezi doamne, au profitat îndelung de bunăvoinţa şi generozitatea americană; acum e vremea să îşi plătească datoriile! Eu cred, însă, că numitorul comun care leagă întreaga "maioneză", acţiunile interne între ele şi pe acestea cu cele externe se află în văzul lumii, doar că sare prea tare în ochi pentru a fi uşor sesizat! Pe principiul simplu şi care nu dă niciodată greş: să o luăm pe urma banilor! Secretul lui Polichinelle: Triumviratul Musk, Bezos, Zuckerberg. Ce au "băieţii" aceştia în comun în afară de faptul că se scaldă în nişte miliarde şi au ţinut morţiş să fie văzuţi la Casa Albă în ziua inaugurării lui Trump? Sursa comună a acestor uriaşe averi este una singură: date, date, date şi pe deasupra alte date care privesc populaţia şi comportamentele ei, de la cumpărături şi vînzări de produse, pînă la preferinţe politice şi fantasme onirice! Bazele uriaşe de date şi infrastructura care susţine vehicularea, agregarea şi utilizarea lor comercială ulterioară este astăzi extinsă la întreaga planetă şi vizează întreaga populaţie a Pămîntului care deţine şi foloseşte instrumente accesabile pe reţelele de net. De la abonamentul TV la cartea de credit şi de la cartea de identitate la buletinul de sănătate. Date care spun tot ceea ce se poate şti despre aceşti oameni şi încă ceva pe deasupra, în timp real. Date care constituie minele de aur din care afacerile celor trei îşi extrag miliardele!! Nişte mine de aur ţinute cu străşnicie sub regim de monopol absolut! Cine şi ce ar mai putea să ameninţe vreodată acest monopol? De ce se tem cei trei triumviri cel mai tare pe lume? De Greuceanu, Fiul ploii. De singura autoritate care le poate desfiinţa monopolul pe care îl exploatează. Pe plan intern, puterea federală: legislativă şi judiciară. Vă amintiţi de o situaţie similară în istoria politică şi economică a Statelor Unite? Cum să nu! Atunci cînd s-au născut legile fundamentale anti-monopol: Sherman Act 1890, Clayton Act 1914, Federal Trade Comission Act 1914. Toate emise la nivel federal. Toate îndreptate împotriva puternicei tendinţe de creare şi consolidare a marilor monopoluri din transporturi, sistemul bancar, petrol şi presă. Cei doi Preşedinţi ai SUA care şi-a pus în joc mandatul pentru a aplica draconic aceste legi au fost Roosevelt şi Taft. Şi-au realizat scopul cu ajutorul Justiţiei Federale!!! O sută de ani mai tîrziu, istoria se repetă. Cu alţi actori dar cu acelaşi scenariu. Aproape! Diferenţa este aceea că puterea uriaşă a celor care astăzi deţin şi îşi vor apăra cu orice preţ monopolul din care îşi trag uriaşele averi le permite să "angajeze" şi să amplaseze chiar la Casa Albă nişte "trupe de mercenari" cu misiunea de a duce cu succes un război necruţător şi fără prizonieri împotriva "statului federal". A singurei autorităţi care ar putea, pe cale legislativă şi judiciară, să facă ceea ce au făcut Roosevelt şi Taft. Pe plan extern, Uniunea Europeană pentru că este singura instituţie care are instrumentele legale şi a avut "tupeul" să penalizeze activităţile agresive ale monopolurilor lui Musk, Zukerberg şi Bezos. China, pentru că este singurul concurent serios, tehnologic şi comercial, care ar putea zdruncina monopolul celor trei.

Nu, Administraţia Trump nu este nici anti-globalistă, nici "suveranistă", nici izolaţionistă. Ea este pur şi simplu instrumentul politic al unei masive ofensive menite să apere poziţiile americane din domeniul info-high-tech. Un triumvirat, Musk, Zukerbert, Bezos, obsedat de pericolul pe care, pe plan intern îl are puterea federală, iar pe plan extern îl au instituţii de tipul UE, acela de a pune în pericol sau chiar de a sparge monopolul deţinut de falanga lor asupra acestui domeniu vital de activităţi economice, sociale şi politice. În spatele acestei obsesii stă propoziţia care anunţă Armaghedonul: Dacă Statele Unite pierd controlul asupra acestui monopol, atunci ele au pierdut definitiv bătălia pentru supremaţie în lumea secolului care urmează. Concluzia inevitabilă: Constituţie, Stat federal, Democraţie, orice poate şi trebuie să fie sacrificat pentru a nu se ajunge aici!