Falimentul şmecheriei

Fotbalul autohton a primit o lecţie (deschisă) valoroasă în ultimele luni. Pe post de material de studiu s-a aflat clubul Rapid, asaltat la începutul sezonului de un antrenor, care a făcut tot posibilul să fie instalat în locul unui coleg de breaslă.

Aproape de finalul unui an fotbalistic mai degrabă gri pentru clubul din Giuleşti, tehnicianul Marius Şumudică a decis să renunţe, după ce şi-a pierdut aproape toţi susţinătorii. Chiar şi plecarea o face în stilul său, la marginea drumului, într-o încercare disperată de a muta furia fanilor dinspre el spre jucători şi acţionari (dupa doar 12 ore a revenit asupra demisiei).

În fotbal, la fel ca în viaţă, există mai multe categorii de oameni "ai muncii". Enumerăm trei dintre ele, foarte vizibile în lumea sportului: persoane care muncesc serios şi îşi văd de treabă în linişte; persoane care muncesc puţin, dar vorbesc foarte mult despre ceea ce fac şi oameni care nu fac nimic şi povestesc cum vor munci la un moment dat, dar acel moment nu vine niciodată.

Marius Şumudică a făcut parte din a doua categorie şi după ultima experienţă poate migra spre a treia. Stilul său şmecheresc, în care se punea în centrul atenţiei cu orice ocazie, a dat faliment tocmai la echipa pe care pretinde că o iubeşte cel mai mult. Glumele groase, ironiile, atacurile la persoană, de multe ori gratuite, nu aduc rezultate, doar o supraexpunere cu efect de bumerang, care la întoarcere te izbeşte peste faţă. Sub comanda lui Şumudică, Rapid - echipa cu cel mai mare buget de salarii din Liga 1 - nu a avut rezultatele dorite şi nu a arătat deloc bine din punctul de vedere al jocului prestat. Dacă în privinţa jucătorilor lucrurile s-au tranşat de ceva vreme şi cei care încearcă să păcălească meseria sunt eliminaţi repede, a venit momentul să se schimbe situaţia şi în ceea ce îi priveşte pe antrenori. Competenţa se demonstrează la firul ierbii şi este susţinută de rezultate, nu în conferinţe de presă sau în studiouri TV.