Hai să de-Musk-ăm politica

Fenomenul este fără precedent, cel puţin în istoria post-belică a Statelor Unite. În mai puţin de trei luni, noua Administraţie Trump a reuşit să mobilizeze un grad de adversitate publică atît de masiv încît a scos deja mii de oameni la proteste de stradă şi a prăbuşit indicele de susţinere populară pentru nou alesul Preşedinte. Altceva este însă cu totul extraordinar în cazul "Trump-2": faptul că valul de nemulţumire a cristalizat aproape instantaneu în jurul unui personaj al Administraţiei, altfel, periferic, Elon Musk. Cel ce, în timpul campaniei pentru Casa Albă, i-a furnizat actualului Preşedinte nu doar cîteva sute de milioane de dolari pentru "cheltuieli de propagandă", ci şi o temă bună de campanie, cu cîrlig sigur la votant: smulgerea din rădăcini a "buruienii" birocraţiei federale şi împuţinarea ei drastică. Dezmembrarea "statului profund". Cu trei efecte electorale de termen lung: reducerea semnificativă a cheltuielilor publice; reducerea, de asemenea semnificativă, a capacităţii de intervenţie electorală a partidului democrat; creşterea puterilor executive prezidenţiale şi, mai ales, exercitarea lor discreţionară. Cînd spun "figură periferică" a Administraţiei Trump-2 nu greşesc deloc. Pentru contribuţia sa financiară la campania electorală, Musk trebuia să primească ceva. Nu l-a pus nimeni nici la Departamentul de Stat, nici la Cel al Apărării, nici la Finanţele publice, nici la Energie...nicăieri. I s-a inventat o sinecură, o instituţie ad hoc, DOGE, "Departamentul pentru Eficienţă Guvernamentală". A fost numit şef înainte ca instituţia cu pricina să fi fost în vreun fel acreditată în sistemul Administraţiei Federale. Iar, ca să nu aibă cineva vreun dubiu asupra faptului că soluţia a fost o simplă improvizaţie menită să justifice vînturarea tot mai flamboaiantă a lui Musk prin Biroul Oval şi printre poalele fustelor Preşedintelui Trump, este suficient să spunem că Preşedintele l-a numit şi abia pe urmă a constatat că trebuia mai întîi să îi dea, legal, statut de "funcţionar federal". Ceea ce a făcut, post-factum!!! Musk nu s-a mulţumit, însă, cu statutul de "starletă". El a vrut să fie "MAGA-STAR"! A intrat cu bocancii plini de noroi în tot felul de instituţii, de la Serviciile de Informaţii, FBI şi Departamentul Apărării, pînă la Asigurările Sociale, cerînd fiecărui angajat să trimită în termen de cinci zile un rezumat al activităţilor întreprinse şi o auto-evaluare a eficienţei/relevanţei acestora pentru instituţia în care îşi desfăşoară activitatea. Omul a cerut aproape tot ce i-a trecut prin minte. Lui sau altora! De exemplu, lista cu angajaţii CIA din ultimul an, cu nume, prenume, număr social, adresă!!! Evident, reacţiile în instituţiile de securitate naţională au fost ca la biserică. De sus şi pînă jos, toată lumea s-a închinat, minunîndu-se de incomensurabila mărime a Grădinii lui Dumnezeu!! Mai pe şest, mai pe dincolo de ochii presei, ai lui Trump şi ai lumii, de la aceste adrese lui Musk i s-a transmis că, bocanci, adidaşi sau tîrlici, curaţi sau plini de noroi, nu are nici o importanţă, pe acolo, prin acele instituţii nu calcă nimeni, decît dacă este chemat. Iar de dat ordine, dau doar cei ce au la mînă patalamaua de împuternicire a Congresului!!! Drept pentru care Musk s-a aruncat cu toate pînzele sus asupra instituţiilor care asigură infrastructura asigurărilor sociale. La nivel federal şi la nivelul statelor. A închis sedii, a dat mii de oameni afară din slujbe, a hotărît că beneficiarii cecurilor de asistenţă socială nu mai pot folosi telefonul ca mijloc de comunicare cu personalul instituţiilor respective şi trebuie să folosească doar internetul sau să se prezinte în carne şi oase în faţa funcţionarilor de la care solicită ceea ce, altfel, este dreptul lor legal! Sute de mii de oameni, veterani de război cu beteşuguri de tot felul, bătrîni cu beteşuguri de tot felul, bolnavi cu beteşuguri de tot felul şi alţii, chiar fără beteşuguri au intrat în panică pentru că viaţa lor de zi cu zi depinde de încasarea la timp, regulat, a acelor venituri. Nu le au, mănîncă pietre şi nu mai au cu ce să plătească chirii, asistenţă medicală, susţinerea altor membri de familie etc. Ajung în scurtă vreme pe drumuri şi de acolo....la cimitir! În plus, cînd a intrat, ca la el acasă, în sediile instituţiilor de asigurări sociale Musk a avut grijă să pună nişte "băieţi dăştepţi" să copieze şi să plece de acolo la DOGE, cu datele personale ale milioanelor de cetăţeni americani, date protejate prin lege de orice intruziune administrativă. Nu mai vorbesc despre înstrăinarea lor. De aici, au început durerile de cap ale lui Musk. Şi, pe măsură ce dintr-un excentric multi-miliardar înhăitat cu politica lui Trump a devenit un simbol al bunului plac în exercitarea autorităţii publice, întrecîndu-l chiar şi pe Preşedinte în tupeu şi dispreţ faţă de legi, reglementări sau reacţii ale justiţiei, lucrurile au început să se întoarcă împotriva "Marelui reorganizator al eficienţei guvernamentale". Singurul care s-a bucurat, sunt sigur, a fost chiar Trump, pentru că s-a trezit cu un paratrăsnet, pe care nu îl prevăzuse! Bucuria a fost însă de scurtă durată, căci Trump continuă să încaseze din plin nota de plată a reacţiilor publice pentru noianul de "năzbîtii" personale, mai ales economice, cu care în loc să facă America Mare o să o aducă în sapă de lemn.

Istoria aceasta are, desigur, şi o morală. Tristă pentru marea democraţie americană şi desigur pentru celelalte cîteva societăţi în care democraţia încă mai este considerată singura soluţie de guvernare acceptabilă, capabilă să reprezinte şi să asigure supravieţuirea unui model social umanist, bazat pe valorile promovate de "iluminiştii epocii moderne" şi de urmaşii lor. Morala tristă este aceea că "marile democraţii" care încă mai supravieţuiesc au pierdut total controlul asupra pregătirii, selecţiei, promovării, controlului instituţional şi politic asupra celor care ajung în poziţiile cheie ale structurilor şi instituţiilor de guvernare. Desigur, oricine are dreptul să fie ales într-o poziţie politică. Într-o funcţie publică de responsabilitate maximă, însă, nu este deloc bine să ajungă chiar oricine!!! Guvernarea Administraţiei Trump este cel mai bun exemplu: tabloul viu, tragic şi înfricoşător, al unei turme de elefanţi turbaţi scăpaţi în mall-ul din centrul oraşului. Spre deosebire de alţii, eu nu cred că, dacă nu îţi place actuala organizare a mall-lului, soluţia cea mai bună este să distrugi totul şi, pe urmă, eventual, să chemi pe cineva să pună la loc cioburile sparte şi să refacă, după alt model lucrurile definitiv stricate. Mai ales cînd, de buna funcţionare a mall-lui respectiv, fără întreruperi, depinde viaţa a milioane de oameni. De-musk-area politicii, dacă mai era nevoie de exemplificări şi ilustrări convingătoare, nu mai poate întîrzia decît cu riscul de a prăbuşi societăţi întregi. Oligarhia "proştilor" este cea mai rea dintre oligarhii, iar lăsat la voia întîmplării, managementul social, politica în speţă, tinde spre cea mai proastă soluţie!