O campanie ascunde o alta

Campania prezidenţială şi referendumul din Moldova vecină, apoi primul tur al alegerilor prezidenţiale româneşti din 24 noiembrie 2024, au relevat un modus operandi al celor care urmăresc să aducă aceste state, şi altele care sunt fragile, într-o criză gravă care să permită preluarea lor. Cei care au acţionat în această direcţie au identificat din timp şi au cultivat anumite subgrupuri sociale şi culturale, care vor deveni ţinte uşor de manipulat prin metodele de radicalizare de care am mai vorbit în aceste pagini. În cele două alegeri, atacul concentrat şi concertat s-a dat în ultima parte a campaniei electorale, adaptând mijloacele specificului local. În Moldava, Tiktok-ul a fost încercat ceva mai serios la al doilea tur, dar metodele tradiţionale în care socialiştii lui Igor Dodon aveau o lungă experienţă, au avut cea mai mare pondere. În România, atacul a fost declanşat după 10 noiembrie 2024, cu numai două săptămâni înaintea alegerilor, prin promovarea în forţă a unui candidat puţin cunoscut printr-o campanie, Echilibru şi Verticalitate, preluată (ostil?) de la PNL. Metoda a constat în mobilizarea a câtorva zeci de mii de conturi de TikTok cu adrese de IP turceşti şi legate la conturi de Telegram ruseşti, dar şi a sute de influenceri. Într-un articol publicat în 4 noiembrie, Hotnews atrage atenţia asupra unei alte campanii pe TikTok, realizată prin intermediul unor conturi care fuseră înainte pro-Georgescu dar s-au reconvertit şi s-au alăturat unei campanii de propagandă pro-Rusia şi pro-Putin dusă de conturi care se revendică deschis de la Rusia şi de la Vladimir Putin. De ce?

Încă de la începutul internetului, din anii 90 ai secolului trecut - dar fenomenul a devenit mult mai amplu odată cu dezvoltarea media socială -, profilarea publicului ţintă a oferit ocazia schimbării regulilor jocului politic, oferind un spaţiu de manevră din ce în ce mai bine precizat mişcărilor radicale de toate culorile şi de toate sensibilităţile. Astfel, aşa-numita media (a)socială le-a deschis actorilor politici radicali accesul către sub-grupuri şi culturi politice periferice, altădată izolate, din rândul cărora puteau face prozeliţi. În acest fel, permiţând pătrunderea în spaţii aflate dincolo de garanţiile tradiţionale ale acestor mişcări şi profitând de toleranţa naivă a liberalismului faţă de astfel de fenomene, au fost abordate noi grupuri potenţial disponibile, înainte mai greu de accesat. Cei care au profitat cel mai mult de această oportunitate de comunicare au fost extremiştii religioşi şi extrema dreaptă neo-fascistă, deşi extrema stângă a avut şi ea un oarecare succes. Aflat între extreme, Centrul, oricare ar fi fost acesta, a fost până la urmă laminat!

De fapt, platforme precum TikTok, X, Telegram sau Facebook permit adaptarea mesajului şi ulterior mobilizarea la nivelul micro-comunităţii. În acest fel, agenţii politici radicali pot să-şi adapteze teze conspiraţioniste sau extremiste la probleme relevante la nivel local, să mobilizeze astfel grupuri anterior social şi politic inerte. Prin acest tip de radicalizare graduală se construieşte legitimitate, se recrutează noi adepţi, dar mai ales se răspândeşte starea de nemulţumire şi protest. Nemulţumirile locale de tot felul sunt identificate şi amalgamate în constructul ideologic general care urmăreşte respingerea statu-quo-ului, ceea ce le oferă agitatorilor de extremă dreapta oportunităţi de acţiune şi chiar de incitare la violenţă.

Campania pro-Rusia de care vorbeam mai sus ar putea fi un fundal care să permită conturarea acelor candidaţi care împărtăşesc aceleaşi valori cu Vladimir Putin, dar şi o campanie-capcană care să acopere acţiunea de legendare a unui candidat care pare cât se poate de pro-occidental.