Manipulare sau lipsă de informare la "Armax Gaz"?

"Armax Gaz" Mediaş (simbol ARAX pe piaţa Rasdaq), este o societate unicat în peisajul economiei româneşti. Pe lângă faptul că este o societate profitabilă, mult peste media economiei renăscute, (aceea care nu a sucombat înainte de trezirea din marasmul comunist al economiei planificate centralizat), devine un unicat şi în ceea ce priveşte evoluţia pe piaţa de capital. De curând societatea a aprobat o majorare de capital social foarte substanţială, din două surse. O majorare cu 80% a capitalului social actual de 8.067.573,7 lei se face din capitalizarea rezervelor, fiecare acţionar primind 1,8 acţiuni noi la una existentă. Mai importantă, atât pentru acţionari cât mai ales pentru societate, este emiterea a 403.378.685 acţiuni noi (câte cinci acţiuni noi la una existentă), dreptul de subscriere a acţiunilor aparţinând acţionarilor înscrişi în registru la data de 4 iulie, care vor putea subscrie acţiunile la valoarea nominală de 0,1 lei.

Dacă toţi acţionarii vor subscrie, cum ar fi normal, societatea ar încasa 40.337.868,5 lei, adică de peste 1,5 ori mai mult decât capitalul propriu de la 31 decembrie 2.006, care era puţin peste 24 milioane lei. Numai cine nu a lucrat într-o societate comercială de producţie nu ştie ce înseamnă banul propriu al acesteia, mai ales dacă ai nevoie de o investiţie, fie pentru dezvoltare, fie pentru modernizare. Când o societate comercială are nevoie de investiţii şi trebuie să apeleze la credite, cea mai mare parte din profitul operaţional se duce către bancă sub formă de dobânzi şi comisioane de analiză şi acordare, către societăţile de asigurare şi birourile de notari pentru asigurarea gajurilor şi cesionarea drepturilor de asigurare în favoarea băncii creditoare etc.

Am analizat şi ce s-a întâmplat în ultimul an la "Armax Gaz" şi am constatat că, din păcate, la majorarea prin subscriere de către acţionari, derulată anul trecut, când dreptul de subscriere al acţionarilor a fost de 3 acţiuni noi la una exis­tentă, aproape o treime dintre acţionari nu au subscris, deşi preţul de subscriere a fost tot la valoarea nominală, adică 0,1 lei.

Evident că cei care nu şi-au exercitat acest drept au pierdut enorm, iar cei care au făcut-o, pe lângă diferenţa de preţ pe care o pot valorifica pe piaţa de capital, au beneficiat de creşterea substanţială a procentului de deţinere cu circa o treime. Adică un acţionar care ar fi avut o pondere în capital de 3% a ajuns să aibă după majorare circa 4% din capitalul social.

Părerea mea este că aceasta a fost posibilă numai în condiţia unei slabe informări a acţionarilor, mai ales a cuponarilor, dacă mai există aşa ceva. Acum oferta este mult mai substanţială şi neexercitarea dreptului de subscriere este o pierdere catastrofală. Pe lângă cele peste 4 miliarde lei aduse societăţii, majorarea de capital de anul trecut a adus în piaţă şi nişte zeci de milioane de acţiuni cumpărate la valoarea de 0,1 lei, pentru care preţul de peste 2,7 - 2,8 lei este o tentaţie enormă. Aşa se face că, deşi la anunţarea convocatorului pentru majorarea de capital în 15 mai 2007 preţul a fost de 2,9 lei şi a ajuns la maximul istoric de 3,0 lei, cu cinci zile înaintea ultimei date de cumpărare care permite decontarea şi deţinerea acţiunilor la data de înregistrare, preţul acţiunilor scade la 2,76 lei în mod surprinzător.

Explicaţiile posibile nu pot fi decât câteva. Una ar fi tendinţa de marcare a profitului de către fondurile de investiţii care au cumpărat acţiuni înainte de anunţarea convocatorului, cam înainte de 1 - 5 mai, la preţul de circa 2 lei. Trecerea datei de înregistrare la ARAX va conduce la o scădere a preţului acţiunilor, foarte normală, având în vedere faptul că la 1.000 acţiuni deţinute se adaugă încă 5.000 subscrise cu 0,1 lei şi 1.800 gratuite. Un investitor privat sau unul instituţional care nu are obligaţia de a raporta zilnic valoa­rea unităţii de fond nu vinde acţiunile decât atunci când noul pachet majorat numeric devine vandabil, în schimb la un fond deschis de investiţii, până să intre acţiunile noi, valoarea unei unităţi de fond scade şi uneori această scădere nu se poate acoperi din alte creşteri. Din aceeaşi cauză nici acţiunile TLV nu rămân la fondurile deschise de investiţii la datele de înregis­trare.

Altă cauză a scăderii nenaturale a preţurilor poate fi lipsa de informare a acţionarilor. Mai ales dacă printre ei se mai află în număr mare acţionari involuntari proveniţi din PPM (programul de privatizare în masă). Dacă mai sunt căutaţi pe acasă de agenţi ai societăţilor locale de brokeraj, sunt foarte tentaţi să se despartă de acţiunile lor, la un preţ care altfel este foarte atractiv faţă de cel cu care au fost obişnuiţi în urmă cu 2-3 ani. Dar mai putem avea de a face şi cu o tendinţă de manipulare subtilă, pentru a se stimula vânzarea masivă a acţiunilor la un preţ cât mai mic. La "Armax Gaz" nu există un acţionar majoritar şi, pentru a se ajunge la majoritate, sau la o poziţie cât mai importantă în structura acţionariatului, nu este deloc de neglijat costul prin care se obţin aceste obiective.

Aşa cum am spus, societatea este un unicat de mare perspectivă şi nu este exclus să intre, sau să fi intrat deja în vizorul unui grande din branşă. Dacă aş avea acţiuni ARAX, în niciun caz nu le-aş vinde înainte de trecerea datei de înregistrare sau imediat după ce aceasta a trecut şi aş aştepta stabilizarea noului nivel al preţului acţiunilor la valoarea pe care societatea o merită şi în niciun caz nu aş scăpa posibilitatea de a subscrie la majorarea de capital.

NOTA: Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere. Întreaga responsabilitate privind conţinutul articolului revine autorului.