Mihai Eftimie:"Regionalizarea ANCOM - prioritară pentru creşterea monitorizării reale a serviciilor de comunicaţii"

Reporter: Cum se prezintă în acest moment piaţa de telecomunicaţii din România, din punctul dumneavoastră de vedere? Ce minusuri aţi identificat în acest sector de activitate?

Mihai Eftimie: Piaţa de comunicaţii este împărţită în două categorii: servicii de comunicaţii electronice - adică tot ce înseamnă voce, internet, telefonie şi aşa mai departe - şi servicii de comunicaţii poştale - adică tot ce înseamnă trimiteri scrisori, colete. Serviciile sunt naţionale şi internaţionale. Evident că experienţa mea este foarte mare pe piaţa de comunicaţii electronice, dar ştiu despre ce este vorba şi în serviciile de comunicaţii poştale, deoarece în momentul în care ai o companie care achiziţionează diverse echipamente ai parte şi de serviciile de comunicaţii poştale ceea ce înseamnă trimiteri, primiri, şi aşa mai departe. Pe comunicaţiile electronice în acest moment sunt mari provocări, datorate faptului că în primul rând noi trăim într-o bulă. Ni se pare că în România serviciile ar fi de o calitate superioară, dar ni se pare că au această calitate deoarece ne comparăm cu state unde calitatea acestor servicii este execrabilă - cum ar fi de exemplu serviciile de internet din Germania -, şi deşi trebuie să recunoaştem că avem viteze mari, mai ales pe internetul fix, acele viteze sunt doar acolo unde există respectiva reţea de internet fix. Adică, dacă ieşim din Bucureşti sau mergem într-o zonă rurală, lucrurile se schimbă. Practic vorbim despre două Românii în domeniul serviciilor de comunicaţii, două ţări care sunt complet diferite. Problema aceasta a fost scoasă la lumină de pandemia Covid 19, când au fost achiziţionate sute de mii de tablete cu internet inclus pentru învăţământul online, în sistem videoconferinţă bidirecţională, şi când peste 40% dintre elevi nu au făcut şcoală online în 2021 pentru că nu existau servicii de internet în zonele respective. Deşi aveau tablete, se uitau la ele ca la ceas.

Reporter: De ce a fost această problemă?

Mihai Eftimie: Pentru că, dacă vă uitaţi şi pe site-urile operatorilor de telefonie mobilă, unde sunt afişate hărţile de acoperire, veţi vedea că există un mic disclaimer care spune că hărţile nu sunt contractuale.

"Hărţile operatorilor de telefonie mobilă şi cele prezentate de ANCOM sunt pur şi simplu praf în ochii consumatorilor"

Reporter: Ce să înţelegem? Că ANCOM, deşi spune că are o situaţie a zonelor albe din România din punct de vedere al lipsei serviciilor de internet, nu ştie situaţia reală?

Mihai Eftimie: Ba ştie, dar diavolul se ascunde în detalii. Operatorii de telefonie au hărţile respective despre care spun că sunt necontractuale. Dacă veţi face un test în mediul rural, teoretic unde apare roşu pe hartă înseamnă că operatorul respectiv are semnal. Ei bine, nu! Dacă veţi face click pe o anumită zonă, o să vă apară că acolo nu este semnal, deşi zona e colorată cu roşu. Dar nu aceasta este problema principală. ANCOM face măsurători pe teren şi există un site, aisemnal.ro, dar angajaţii instituţiei publice măsoară un parametru greşit. Adică una este să vedem pe telefon semnal maxim, şi altceva este să puteţi apela sau intra pe internet. Cu privire la această situaţie există chiar o glumă în interiorul ANCOM care spune "ai semnal, dar n-ai servici". Acest lucru arată că hărţile operatorilor de telefonie mobilă şi cele prezentate de ANCOM sunt pur şi simplu praf în ochii consumatorilor.

Reporter: Cum poate un operator să aibă semnal într-o zonă, dar să nu ofere servicii de internet şi telefonie acolo?

Mihai Eftimie: Existenţa semnalului sau afişarea semnalului pe ecran nu înseamnă servicii de telecomunicaţii. Serviciu înseamnă apel, sms, etc..

Reporter: De ce nu se rezolvă această situaţie de către ANCOM?

Mihai Eftimie: Pentru că există un aşa numit lobby, care în Codul Penal este incriminat drept trafic de influenţă, care împiedică soluţionarea acestei situaţii. Ce se află pe site-ul ANCOM - mă refer la hărţile respective - sunt o eroare totală, şi, deşi angajaţii instituţiei recunosc în interior aşa ceva, oficial spun cu totul altceva. Măsurătorile făcute de ei nu corespund realităţii şi le-am semnalat acest lucru de mai multe ori. Mai ales că trebuie ca orice operator să asigure acces gratuit la un serviciu elementar şi anume la 112. Or faptul că eu am semnal pe ecranul telefonului nu reprezintă o garanţie că pot suna la 112.

Indicatoarele rutiere de avertizare în zonele de graniţă nu rezolvă problema suprataxării în roaming a clienţilor

Reporter: Ce se întâmplă cu semnalul în zonele de graniţă? De ce în toate zonele de graniţă telefoanele mobile din România intră automat pe roaming, primind rapid semnalul operatorilor de comunicaţii electronice din ţările vecine şi nu pe cele ale operatorilor de la noi din ţară?

Mihai Eftimie: Ştiţi că acum se discută despre un proiect de lege privind instalarea unor indicatoare rutiere în localităţile de graniţă prin care cetăţenii să fie avertizaţi că intră într-o zonă cu roaming şi unde se pierde semnalul operatorilor naţionali. Nu aceasta este soluţia, pentru că ea nu elimină jefuirea utilizatorului. Dacă s-ar dori, se pot face setări din centrală prin care se poate limita accesarea acelor zone în roaming. Fiecare staţie de bază face parte dintr-o anumită zonă geografică de paging. E ca şi când mai multe celule ar striga abonatul simultan, atunci când este apelat. Abonatul, într-o fracţiune de secundă, este căutat de mai multe celule de comunicaţii electronice. I se face legătura în celula în arealul căreia se află abonatul. Deci acele zone de graniţă se pot defini foarte uşor în aşa fel încât când abonatul unui operator intră în arealul respectiv, practic se blochează accesul în acea zonă de celule. În această situaţie, abonatul nu mai intră în roaming şi nu mai are parte de surprize, fără să blocheze roamingul în restul ţării.

Reporter: De ce nu se implementează ceea ce spuneţi dumneavoastră şi se merge pe ideea cu plăcuţele rutiere?

Mihai Eftimie: Pentru că din treaba cu indicatoarele rutiere de avertizare probabil că mai trebuie să câştige cineva nişte bani. Acesta este adevărul.

Reporter: Cine câştigă bani?

Mihai Eftimie: Operatorii mobili. Se puteau defini simplu zonele respective. În alte ţări s-au semnat acorduri cu statele vecine în care pentru acele celule în care se face acoperire reciprocă, acorduri prin care când un client intră în zonele respective el este taxat la preţul operatorului naţional la care este abonat şi nu al operatorului din statul vecin. Din păcate, la noi nu se doreşte să se facă aşa ceva.

Reporter: Probabil că e mai simplu să fie montate indicatoare rutiere prin care să fim avertizaţi că intrăm într-o zonă de graniţă, cu risc de roaming.

Mihai Eftimie: Montarea indicatoarelor respective nu înseamnă decât o altă cheltuială de la bugetele administraţiilor publice locale sau judeţene, dar problema nu se rezolvă. Ba dimpotrivă, va fi o chestie cinică de genul că te avertizează că intri într-o zonă de risc, dar tu deja ai intrat în ea şi ai fost deja taxat suplimentar. Problema este mai gravă şi am sesizat-o celor de la ANCOM în care le-am demonstrat în cazul unui mare operator de comunicaţii electronice din România că acesta nu respectă un regulament european privind activarea implicăt de către companie a plafonului maxim de 50 de euro, pentru ca un client să nu fie obligat să plătească facturi mari din cauza unor costuri suplimentare - cum ar fi cele din zonele de graniţă - despre care nu a ştiut. Compania respectivă încalcă în continuare regulamentul european, iar ANCOM doarme. Pragul de 50 euro trebuie activat implicit şi doar dacă utilizatorul solicită dezactivarea acestui prag maxim de costuri, abia atunci trebuie dezactivat de operatorul de comunicaţii electronice.

Inventarierea reţelelor fixe ar scoate la iveală lucrările efectuate fără autorizaţii şi încălcarea regulilor de concurenţă

Reporter: Există la nivel naţional un inventar privind reţelele de comunicaţii electronice?

Mihai Eftimie: La reţelele mobile există pentru că, înainte de a pune în funcţiune o staţie de bază trebuie obţinută de la ANCOM autorizaţia de asignare a frecvenţelor, AAF. Problema apare la reţelele fixe, adică la cablurile de fibră optică şi cablurile coaxiale, unde din cauza birocraţiei excesive, operatorii locali, dar şi cei naţionali, au preferat la un moment dat să lucreze fără autorizaţie, profitând de lucrările de infrastructură efectuate de administraţiile locale în anumite cartiere sau pe unele străzi. Au existat situaţii în care au fost montate noaptea cabluri de către astfel de operatori, iar a doua zi dimineaţă cei care lucrau la rebilitarea tramei stradale veneau şi asfaltau peste lucrările ilegale. Dacă s-ar face un inventar real al reţelei fixe şi operatorul ar declara că are fibră într-o anumită zonă, ar risca să fie sancţionat drastic pentru că a efectuat lucrările fără autorizaţie de la primărie. O astfel de situaţie a fost când un mare operator internaţional de telefonie mobilă analiza să cumpere companie cea mai mare de la noi din ţară care deţine reţele fixe de comunicaţii electronice pentru retransmiterea semnalului tv, pentru internet şi pentru telefonie fixă. S-au făcut demersuri pentru preluarea companiei din România, dar firma multinaţională a constatat că nu existau documente pentru întreaga reţea fixă a societăţii din ţara noastră. S-a constatat că mare parte din reţeaua de fibră optică a fost pusă fără autorizaţii şi atunci nu s-a mai încheiat tranzacţia respectivă.

Reporter: Dar reţeaua respectivă, care este funcţională, este prinsă în documentele companiei din România?

Mihai Eftimie: Da, în documentele interne e specificat exact câtă fibră optică au şi în ce zone, numai că nu au în spate autorizaţiile care au stat la baza lucrărilor respective. Reiterez însă că situaţia respectivă, ce se poate întâlni la mai mulţi operatori, a fost cauzată de birocraţia excesivă de pe plan local. Din iulie 2022 s-a schimbat legislaţia, dar doar pentru operatorii mobili, în sensul în care amprenta staţiei de bază nu depăşeşte 50 metri pătraţi nu mai trebuie autorizaţie, ci trebuie doar notificată autoritatea publică locală.

Reporter: Ce trebuie făcut pentru a mări concurenţa în domeniul internetului fix, unde avem un operator care deţine peste 2/3 din piaţa internă, spre deosebire de internetul mobil unde piaţa este împărţită cât de cât echitabil?

Mihai Eftimie: Ajungem iar la discuţia privind inventarul reţelelor fixe. Dacă vom vedea câţi kilometri de fibră are în realitate un operator şi care este cota de piaţă deţinută, s-ar putea să vedem nişte discrepanţe care nu se pot explica decât prin încălcarea legislaţiei din domeniu. Putem întâlni situaţii aberante în care, deşi operatorul are în actele oficiale mai puţini kilometri de fibră optică şi de cabluri coaxiale, să aibă o cotă de piaţă foarte mare. Iar acest lucru înseamnă concurenţă neloială pentru firmele cu cotă de piaţă mai mică, care au lucrat legal, cu toate autorizaţiile necesare, spre deosebire de compania dominantă. Probabil că aşa se explică şi faptul că firma care are poziţia dominantă pe piaţa de internet fix nu a mărit preţul serviciilor oferite clienţilor, deoarece costurile ei sunt mai mici, ţinând cont că mare parte din lucrările de extindere a reţelei au fost făcute fără toate autorizaţiile necesare şi fără să plătească o taxă autorităţilor locale pentru toată fibra optică instalată. Drone militare pe frecvenţe civile, nemonitorizate de ANCOM

Reporter: Cât de sigure sunt reţelele de comunicaţii electronice din ţara noastră, mai ales acum când avem la graniţa de nord şi est un conflict armat în Ucraina declanşat de Federaţia Rusă?

Mihai Eftimie: Toate reţelele au diverse grade de vulnerabilitate şi cele din România nu stau mai bine decât cele din străinătate. Cu toate acestea se merge pe un principiu vechi, security by obscurity (securitate prin obscuritate). Problemele au fost cauzate de celebra lege 5G, care obligă operatorii din ţara noastră să schimbe tehnologia Huawei cu altceva. Din punct de vedere tehnic şi al securităţii, este inexplicabil de ce legiuitorul a prevăzut o perioadă de graţie de 5 ani pentru înlocuirea echipamentelor radio de pe teren şi respectiv 7 ani pentru celelalte. Problema este că reţeaua radio este mult mai vulnerabilă şi ar fi trebuit o perioadă de graţie mult mai scurtă. Afectate sunt marile companii multinaţionale Vodafone şi Orange care au tehnologia Huawei, pe când RCS-RDS are şi alte tehnologii instalate.

Reporter: Ce punem în locul Huawei? Că noi nu producem aceste tehnologii pentru 5G.

Mihai Eftimie: Din păcate nu s-a băgat în PNRR costul de înlocuire a acestor echipamente deşi ar fi fost nişte cheltuieli eligibile. Apoi avem şi o problemă de concurenţă. În momentul în care avem patru operatori mobili care folosesc tehnologia 5G şi cei mai mari dintre ei, adică primii doi au costuri enorme de înlocuire a tehnologiei Huawei, normal că vor încerca orice este posibil pentru ca să scoată din funcţiune cât mai târziu această tehnologie, pentru că vorbim despre costuri de sute de milioane de euro pentru schimbarea necesară la nivel naţional pentru multinaţionalele respective. Iar aceste costuri se vor resimţi în valoarea serviciilor oferite clienţilor şi utilizatorilor. De aceea Orange şi Vodafone au semnat un acord să facă un proiect în România privind utilizarea unei tehnologii open-source, adică nu de la furnizori consacraţi.

Reporter: Revenind la securitatea reţelelor, aţi menţionat că mai vulnerabile sunt reţelele radio. De ce?

Mihai Eftimie: România se află la graniţa unui război, iar un subiect foarte fierbinte îl reprezintă dronele şi nu mă refer la dronele de agrement. Mă refer la dronele militare care survolează nestingherite spaţiul aerian al României. Conform legii, Ministerul Apărării Naţionale are grijă de frecvenţele militare şi le monitorizează, iar frecvenţele civile sunt monitorizate de ANCOM. Problema este că există drone militare care folosesc frecvenţe civile şi nu le vede nimeni. Nu le monitorizează nimeni, deşi ANCOM are atribuţia monitorizării frecvenţelor civile.

Reporter: Vorbiţi despre chestii grave în actualul conflict. Aveţi probe în acest sens?

Mihai Eftimie: Da şi le voi face publice dacă instituţiile cu atribuţii de control mi le vor solicita. Deşi ANCOM are staţii prin care monitorizează frecvenţele civile nu este suficient, deoarece a monitoriza frecvenţele nu înseamnă doar a cumpăra nişte echipamente, de a face o licitaţie în acest sens, de a le instala şi gata. Nu aşa se face o monitorizare. Ca să nu mai spun că pot să fie cazuri în care drone civile care să folosească serviciul de comunicaţie oferit de reţelele mobile şi atunci chiar nu le mai vezi deloc. Dacă ANCOM vrea să îşi îndeplinească obiectivele în actuala situaţie, trebuie să îmbine cerinţele juridice cu cele tehnice, iar apoi să vină cu propuneri privind reglementarea problemelor ivite în piaţa serviciilor de comunicaţii electronice.

ANCOM, o instituţie a cărei activitate în teren trebuie dinamizată

Reporter: Dacă pe piaţa de telefonie mobilă sunt şapte operatori la nivel naţional, potrivit datelor ANCOM de la jumătatea anului trecut, pentru internet avem 400 de furnizori. Are Autoritatea personalul necesar pentru a verifica dacă aceşti operatori respectă legislaţia din domeniu?

Mihai Eftimie: Problema se pune nu câţi oameni are ANCOM, ci ce fac ei în timpul programului. Stau şi taie frunză la câini sau merg într-adevăr pe teren? De aceea consider că este nevoie de regionalizarea ANCOM, ceea ce nu înseamnă o disponibilizare de personal. Regionalizarea va însemna desfiinţarea celor 41 de sedii actuale, existente la nivelul fiecărui judeţ plus Bucureşti şi înfiinţarea doar a opt sedii regionale. Personalul ANCOM va rămâne acelaşi, ba chiar e nevoie de angajarea unui număr de persoane care să completeze schema actuală, dar nu vor mai fi atâţia oameni în birouri, ci se vor deplasa zilnic în teren, pentru verificările şi monitorizările necesare.

Reporter: Din tabloul conturat de dumneavoastră, reţinem că ANCOM s-a ocupat în ultimii ani doar de licitaţia privind atribuirea frecvenţelor 5G şi nu şi-a impus punctul de vedere în reglementarea pieţei de comunicaţii electronice şi pieţei de servicii poştale. Nu a ştiut sau nu a vrut să îşi impună punctul de vedere în reglementarea respectivă?

Mihai Eftimie: Ambele. Până la urmă, o instituţie publică este alcătuită, la fel ca şi o companie, din oameni. La o companie privată hârtiile de înfiinţare sunt doar la Registrul Comerţului, iar la instituţia publică sunt actele normative, dar ambele funcţionează cu oameni. În momentul în care angajaţii instituţiei publice nu au lucrat niciodată de cealaltă parte, nu ştiu cum se fac practic anumite lucruri, practic funcţionarii publici sunt defazaţi, depăşiţi la tot pasul. De multe ori, au existat situaţii în care au fost luaţi peste picior pentru că nu cunosc realitatea. Prin urmare, la ANCOM este nevoie de cineva care să nu aibă doar diplome de studiu, ci să aibă şi experienţă reală pe lângă documentele respective.

Reporter: Care sunt primele trei măsuri necesare pe termen scurt pentru revigorarea ANCOM şi care este o măsură pe termen mediu-lung?

Mihai Eftimie: Pe termen scurt: rezolvarea problemei privind roamingul dintre România şi Republica Moldova, introducerea României în spaţiul Schengen privind tarifele de voce şi monitorizarea şi reglementarea situaţiei privind reţelele de tip net-city. O măsură pe termen mediu-lung este reprezentată de accelerarea şi generalizarea digitalizării administraţiei publice, companiilor şi serviciile oferite cetăţenilor pentru ca România să urce în raportul anual DESI privind competenţele digitale, deoarece este inadmisibil să fim de atâţia ani pe ultimul loc în acest domeniu.

Reporter: Vă mulţumim!