"Multe bănci au lichiditatea şi solvabilitatea mai bune decât au nevoie"

Reporter: În ce punct se află sectorul nostru bancar, în actualul context european?

Gelu Gherghescu: După cinci ani de pierderi sau lipsă a profitului, sectorul bancar va avea, probabil, un uşor profit anul acesta. Conform Barometrului Bancar 2015, peste 90% dintre bănci se aşteaptă ca rezultatele financiare să se îmbunătăţească. Totuşi, această îmbunătăţire nu înseamnă nici pe departe că rentabilitatea capitalurilor va fi în linie cu aşteptările acţionarilor. De altfel, pentru unele din bănci aşteptările de îmbunătăţire a performanţei financiare nici nu înseamnă că vor avea profit în 2015, ci mai degrabă că vor reduce substanţial pierderile, sau pur şi simplu că îşi vor stabiliza evoluţia costului riscului şi a cheltuielilor administrative, ca premiză pentru o eventuală trecere pe profit, în anii următori. Prin contrast, în ţări ca Polonia şi Cehia, rentabilitatea capitalurilor a fost de peste 10%, în ultimii câţiva ani.

Gelu Gherghescu: În pofida pierderilor suferite de bănci în toţi aceşti ani, capitalizarea sectorului bancar s-a menţinut la un nivel ridicat, datorită acţionarilor acestora, care au injectat capital în diverse forme.

Este foarte important ca rezultatele băncilor să se îmbunătăţească, acestea contribuind, astfel, la capitalizarea instituţiilor bancare şi implicit la creşterea apetitului de creditare. Lipsa profitului în sectorul bancar sau o profitabilitate cu mult sub cea obţinută de alte sisteme bancare din regiune nu este de natură să determine grupurile financiare să prioritizeze România în procesul de alocare a capitalului în cadrul grupului.

Reporter: Tot mai mulţi oameni spun că şi-au pierdut încrederea în bănci. De altfel, este ceea ce susţin şi reprezentanţii sistemului bancar. Ce trebuie făcut pentru recâştigarea încrederii în acest sector?

Gelu Gherghescu: Odată cu reluarea sustenabilă a creşterii economice, băncile se aşteaptă ca încrederea clienţilor în perspectivele economiei, dar şi veniturile disponibile să crească, lucru care va duce la o creştere a cererii de credite, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice. Astfel, excluzând efectul unor eventuale ştergeri de credite din bilanţ (write-off-uri), activele şi soldul creditelor ar trebui, în sfârşit, să crească, în 2015.

Reporter: La ce nivel se ridică neperformanţa din sistemul bancar?

Gelu Gherghescu: Pierderile de risc de credit din portofoliile băncilor româneşti au fost în mod evident mai mari decât în multe ţări din regiune. Rata mai ridicată de neperformanţă a creditelor din România s-a datorat, în mare măsură, diferenţelor dintre evoluţia economică a României şi evoluţia economică a celorlalte ţări unde nu a existat o trecere de la o creştere a PIB-ului de aproximativ 7%, în 2008, la o scădere de aceeaşi anvergură, în 2009. În plus, previziunile privind evoluţia economiei pentru 2009-2010 au fost relativ optimiste (soft lending) chiar până în primele luni ale lui 2009.

Este evident că aşteptările din perioada premergătoare intrării în recesiune, şi anume de continuare a creşterii economice în România chiar şi în condiţiile unei recesiuni tot mai probabile în ţările europene dezvoltate, au indus un grad relativ mare de optimism în deciziile băncilor de creditare şi dezvoltare, dar şi în deciziile clienţilor acestora.

Totuşi, neperformanţa din sistemul bancar românesc nu a fost atât de mare, relativ la alte ţări, cum pare dacă ne uităm la diferenţialul dintre maximele ratelor de NPL (n.r. credite neperformante) din România şi respectivele ţări. Aceasta, pentru că o parte din diferenţial este explicată în principal de doi factori. Primul este diferenţa dintre practicile de write-off, până anul trecut băncile româneşti nescoţând, practic, din bilanţ activele problemă. Cel de-al doilea ţine de un interes mai scăzut al cumpărătorilor de NPL-uri pentru activele de acest fel din România, dată fiind abundenţa ofertei de NPL-uri din ţări cu economii mai atractive, deci cu perspective mai bune de rentabilitate pentru aceşti cumpărători. La această lipsa de atractivitate au contribuit desigur şi perspectivele economice ale României, dar şi problemele cadrului legislativ relevant pentru recuperarea creanţelor.

Dat fiind că, de câţiva ani, abordarea băncilor în privinţa creditării s-a schimbat, iar creşterea economică probabil va continua, se aşteaptă ca proporţia/ numărul debitorilor care devin neperformanţi în cursul anului să scadă şi în consecinţă cheltuielile cu provizioane să se reducă în cazul marii majorităţi a băncilor. De asemenea, rata creditelor neperformante îşi va continua evoluţia descendentă, pe fondul reducerii procentului de debitori care devin neperformanţi şi, respectiv, write-off-urilor pe care băncile continuă să le facă.

Reporter: Ce trebuie făcut pentru relansarea creditării?

Gelu Gherghescu: Multe din bănci au o lichiditate şi o solvabilitate mai bune decât au nevoie şi îşi doresc să crească volumul creditelor, aceasta fiind una dintre principalele căi de a rămâne sau a deveni profitabile, în condiţiile în care cheltuielile de operare/administrare nu mai pot fi reduse foarte mult, iar costul riscului, deşi stabilizat, rămâne ridicat.

Creditarea s-a reluat, dar ritmul este dat şi de politicile şi standardele de creditare adaptate la volatilitatea mediului economic experimentat în aceşti şase ani de către bănci. Procesul este iterativ şi ia timp, băncile relaxând standardele de creditare pe măsură ce perspectivele economice se îmbunătăţesc, capitalizarea clienţilor făcând posibilă extinderea creditării. O relansare a creditării în alt ritm s-ar putea realiza doar dacă mediul economic de afaceri şi legislativ s-ar îmbunătăţi semnificativ, în timp scurt.

Şi cred că sunt câteva lucruri care se pot face, începând cu îmbunătăţirea aplicării cadrului legislativ al insolvenţei persoanelor juridice, care ar creşte apetitul băncilor pentru creditarea IMM-urilor, şi continuând cu alte demersuri legitime, care duc la reducerea incertitudinilor şi riscului de credit la care se expun băncile când dau credite. Un exemplu ar fi acordarea accesului (desigur, în baza acceptului clienţilor) la baza de date a autorităţilor fiscale pentru verificarea veniturilor persoanelor fizice. Astfel, pe lângă reducerea cheltuielilor de operare, s-ar reduce incertitudinile legate de existenţa şi valoare veniturilor (mai ales a celor care nu sunt de natură salarială), cu efect direct asupra apetitului de creditare al băncilor.

Un alt exemplu, care, ca şi celelate, se constituie în demersuri pe care băncile le fac pe lângă autorităţi, ar fi accesul la baza de date a MAI pentru verificarea identităţii persoanelor care aplică pentru credite, astfel încât să se reducă riscul unui fals de identitate.

Reporter: Mulţumesc!