O POLEMICĂ AMICALĂ Dezbaterea de pe site

1. Tranzacţiile directe

(mesaj trimis de Dan, în data de 12.08.2013, ora 10:36)

Cu tot respectul, dar tranzacţii directe se făceau. Atunci când se acumulau acele certificate, precursoarele cupoanelor. Chiar şi atunci când se acumulau cupoanele, dar erau într-o zonă gri. Gri închis chiar :) Şi se făceau într-o complicitate productivă cu piaţa reglementată. Eu aşa am auzit.

1.1. Ai auzit bine, dar interpretarea suferă... (răspuns la opinia nr. 1 )

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 11:28)

Da, s-au făcut tranzacţii directe, nu doar cu Carnete de certificate şi cu Cupoane nominative (mai greu, dar s-au făcut), ci şi cu acţiuni ale societăţilor privatizate în 1993 şi 1995 (în februarie).

"Gri", "gri închis" şi chiar "negru" (cum s-a spus că ar fi culoarea pieţei tranzacţiilor directe, la vremea aceea) reprezintă o interpretare lipsită de orice temei legal.

Dimpotrivă, Legea 54/1994 prevedea expresis verbis permisiunea tranzacţionării Certificatelor de proprietate, iar tranzacţiile directe sunt permise de lege şi astăzi.

Atenţie!

Propria afirmaţie (care este adevărată), "Şi se făceau într-o complicitate productivă cu piaţa reglementată", ar trebui să te pună pe gânduri.

În realitate, Rasdaq-ul nici nu ar fi putut să funcţioneze altfel: brokerii autorizaţi, băteau satele cu câte un copiator în maşină şi făceau copii după buletinele ţăranilor, îi puneau să semneze ordinul de vânzare la piaţă la un preţ şi le cumpărau Certificatele de acţionar, la o treime din preţul consemnat în ordin.

Asta arată că întreaga mea "teorie" despre cum să facem piaţa funcţională nu este decât reflectarea unei realităţi.

Doar că, în acest caz descris, mecanismul este ilegal; da, astea au fost infracţiuni.

Ceea ce descriu în articolul de astăzi (ca şi în cele trecute) este, în principiu, similar, doar că se referă la mecanisme absolut legale.

Doar că brokerii nu pot imagina să se lipsească de un câştig teoretic de astăzi (este, desigur, doar teoretic, pentru că, practic, ei au ajuns pe geantă şi nu câştigă nimic, reţinând, în piaţa reglementată, societăţi care nu se tranzacţionează), pentru un câştig real de mâine.

Până la urmă, stimate Dan, nu ţin neapărat la teoria mea; veniţi voi cu alternativa!

Ceva care să nu fie despre chestiile fumate, cu Romgaz, Sobolewski, road show-uri şi tranzacţii în marjă.

Veniţi cu o restructurare benefică a pieţei, care să ne dea o speranţă consistentă.

Eu, unul, pur şi simplu nu ştiu alt plan decât cel conceput de mine.

Veniţi cu altul!

1.2. Planul nu e neapărat rău (răspuns la opinia nr. 1.1)

(mesaj trimis de Dan, în data de 12.08.2013, ora 11:58)

Eu nu zic că planul nu e bun, ba din contră mi se pare suficient de logic. Dar mă întreb dacă nu e cam târziu. Crezi că ar putea fi pus în aplicare şi acum, cu acelaşi succes? Sau măcar cu succes?

1.3. Mai bine mai târziu... (răspuns la opinia nr. 1.2 )

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 12:11)

Sigur că oportunitatea anilor 1995-2000 a fost pierdută.

Dar nu văd altă cale să aducem economisitorii în piaţă.

Pe de altă parte, presiunea la care UE supune băncile reprezintă o altă uriaşă oportunitate pentru piaţa de capital.

Economiile de 45 de miliarde de euro din bănci vor deveni bani îngroziţi, bani disperaţi să scape de la confiscare (vezi articolul lui Rechea, din ediţia de astăzi).

Este o oportunitate pe care piaţa de capital pare că o va pierde din nou, din aceeaşi prostească lăcomie.

Dacă am adopta planul despre care vorbesc, atunci măsurile ar trebui luate astăzi, pentru că disperarea va începe să se manifeste în toamnă şi va exploda, în 2014.

Eu unul nici nu m-aş mai întreba dacă planul va avea sau nu succes - l-aş lua drept singurul despre care ştiu că marchează o schimbare radicală, într-un moment crucial.

Să fac ceva, să nu stau letargic este tot ceea ce contează, acum.

1.4. POST SCRIPTUM (răspuns la opinia nr. 1.3 )

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 12:23)

Decât să le ziceţi "adio şi-un praz verde" la economiile de 45 de miliarde de euro, care să dispară cu totul, în finanţarea sistemului bancar (din care, 85%, capital străin), nu mai bine vărsaţi banii ăştia în piaţa informală?

Măcar, rămâne potenţial pentru piaţa reglementată.

1.5. notarii adevăraţi (răspuns la opinia nr. 1.3)

(mesaj trimis de Dan, în data de 12.08.2013, ora 13:04)

Nu înţeleg ceva. Costul cu comisioanele brokerilor e cel care îi sperie pe potenţialii investitori într-o piaţă directă? Dar el nu ar fi înlocuit cu comisioanele notarilor? Sau tranzacţiile să se facă fără notari? Nu ştiu, se poate asta, e valabil un contract de vânzare-cumpărare fără autentificare? Deci reformele sunt în lanţ...

1.6. Notarii (răspuns la opinia nr. 1.5)

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 13:56)

Dacă acţiunile tranzacţionate sunt "la purtător", atunci schimbul se face "prin simpla tradiţiune", după cum se exprimă Legea (adică, na acţiunile, dă-mi banii, ura şi la gară!).

Dacă acţiunile sunt nominative, atunci nu este necesar notarul, ci noul proprietar se înscrie la Registrul acţionarilor ţinut de întreprinderea emitentă, conform Legii.

Notarii sunt implicaţi la preluările ascunse, când noul proprietar nu vrea să se înscrie în Registrul acţionarilor, dar se asigură că nu-i va contesta nimeni proprietatea.

1.7. "Ura şi la gară " (răspuns la opinia nr. 1.6 )

(mesaj trimis de Theraflu, în data de 12.08.2013, ora 15:17)

Vai ce simplu şi fără bătăi de cap? În perioada interbelică, probabil aşa aveau loc tranzacţiile cu acţiuni nominative la purtător. Acţionarul X vânzător din Botoşani se întâlneşte în Cişmigiu sau la Piaţa Universităţii cu un cumpărător Y din Târgu Jiu fluturând ştafeta cu ziarul BURSA pentru recunoaştere, fac schimbul (20.000 de EURO pentru 50.000 de acţiuni ale societăţii "Avântul Prăbuşirea" apoi "ura şi la gară".

Foarte simplu, fără riscuri, fără bătăi de cap, fără comisioane "grase" la brokeri, fără probleme cu fiscul şi spălarea banilor.

Sigur va funcţiona această piaţă, dar ce zic să funcţioneze, va dudui de vor rămâne uimiţi americanii şi cu gura căscată.

Va fi piaţa tuturor!

Poate e cineva din guvern sau parlament pe net şi se prinde de potenţial, 45 MILIARDE EURO. Adică vreo 2.000 de Euro per cetăţean. De aceea pun politicienii noi taxe, au văzut cât de bogaţi sunt românii.

P.S.

Acum vreo 8 ani am rămas captiv cu un rest de acţiuni la o societate delistată abuziv printr-o instrucţiune CNVM care încalcă Legea pieţei de capital. Nu am mai primit nicio informare de la respectiva societate!

1.8. Abuziv (răspuns la opinia nr. 1.7)

(mesaj trimis de Dan, în data de 12.08.2013, ora 15:31)

Poate că abuzivă a fost şi listarea ei, de aceea nu vă recunoştea ca acţionar. Şi dacă aveai acţiuni la purtător poate nu rămâneai captiv atâţia ani. Le puneai pe okazii.ro şi... "ura şi la gară".

1.9. Brokeri avem, emitenţi? (răspuns la opinia nr. 1.6 )

(mesaj trimis de Oarecare, în data de 12.08.2013, ora 15:54)

Indiferent de modul de tranzacţionare, nu aş zice că se vor "îmbulzi" emitenţii să lanseze oferte iniţiale. Şi de unde atâţia emitenţi pentru că de cei "ceauşişti" s-a ales praful? Brokerilor care ar reuşi totuşi să "convingă" la aşa ceva emitenţi din sectorul privat ar trebui să li se facă o statuie.

Cât despre Rasdaq-ul iniţial şi "vânzările directe" pe o cinzeacă ale certificatelor la cele peste 6000 de societăţi, mai bine să nu ne amintim. Nu pentru că a fost o piaţă gri, neagră sau altă culoare, doar că nu a ajutat cu nimic bietele societăţi, ba din contră ...

1.10. Rămâneţi în gara voastră mică! (răspuns la opinia nr. 1.7

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 16:00)

În primul rând, mi se strânge inima, stimate Theraflu, când vă văd că folosiţi termenul de "acţiuni nominative la purtător"; ele ori sunt nominative (adică, numele proprietarului este înscris pe ele), ori la purtător (nu au numele proprietarului înscris).

Doar cehii şi francezii au inventat ceva care să nu fie nici cal, nici măgar, dematerializând acţiunile şi predându-le unui custode care să se înregistreze cu ele, obţinând, astfel, o anonimitate care să le facă asemănătoare acţiunilor la purtător.

Detaliul este minor, în raport cu subiectul discuţiei, dar relevă o aproximaţie care pluteşte deasupra întregului dumneavoastră discurs (nu bag în seamă sarcasmul, pentru că - încă o dată o spun - nu-şi are locul, trece "pe lângă"...)

Sunt foarte fericit că vă îngrijorează bunăstarea fiscului şi spălarea banilor, dar credeam că (fiind broker sau investitor, eventual) vă interesează, în primul rând, piaţa de capital, iar confortul Gărzii Financiare, abia în al doilea rând (vă asigur, însă, că Garda are instrumentele legale să se exerseze, în caz).

Cred, totodată, că suntem mai interesaţi să ne funcţioneze piaţa, decât să le oferim, sau să nu le oferim americanilor motive să ne aplaude.

Dar, chiar aşa: acum vă aplaudă americanii?!

Dacă da, atunci rămâneţi aşa!

Nu cunosc cazul societăţii la care aţi rămas captiv, aşa că nu mă pot pronunţa (judecând, însă, după aproximaţiile dumneavoastră, sunt suspicios că CNVM nu va fi respectat legea, la delistarea sa).

Oricum, dacă vă simţiţi furat, apelaţi la poliţie.

1.11. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.9)

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 16:18)

Dar BVB?

1.12. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.11 )

(mesaj trimis de Oarecare, în data de 12.08.2013, ora 16:48)

Mda ...

1.13. Nominative sau anonime (răspuns la opinia nr. 1.10 )

(mesaj trimis de Theraflu, în data de 12.08.2013, ora 19:05)

În exemplul sarcastic am considerat acţiunile materializate pe suport de hârtie nominative şi la "purtător" şi nu am vrut să fie confundate cu acţiunile materializate anonime sau la purtător.

Nu duc grija instituţiilor menţionate dar ele duc grija contribuabilului complicându-i existenţa.

Dumneavoastră susţineţi o construcţie care nu va funcţiona în opinia mea şi de aceea încerc să o dărâm punând în locul ei ceva din zilele noastre.

1.14. Sunteţi invitatul meu! (răspuns la opinia nr. 1.13 )

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 19:38)

Asta şi cer de la dumneavoastră, o alternativă.

Pe mine nu mă duce capul la altceva.

Dar, când spuneţi că susţin "o construcţie care nu va funcţiona", ar trebui să argumentaţi la nivelul "arhitecturii" ei (după cum s-a exprimat un comentator), iar nu să obiectaţi în detalii (mai ales că detaliile sunt bine puse la punct, în acord cu legea - credeţi-mă, vă rog, m-am ocupat realmente de chestiune; dacă vi se pare că ar fi ceva care să nu "meargă", atunci întrebaţi-mă şi vă răspund cu plăcere).

Trebuie să reamintesc că arhitectura asta nu am inventat-o eu, ci istoria.

Trebuie să vă reamintesc că istoric, pieţele organizate au reieşit din cele informale şi că nu a venit niciun extraterestru cu bursa în farfuria zburătoare, ca la noi.

Şi mai trebuie să vă reamintesc că scepticismul dumneavoastră privitor la funcţionalitatea acestui design al pieţei ignoră exemplul anilor 1992-1996, din România.

Porniţi cu stângul, aveţi un handicap din pornire şi v-aş ajuta, dacă aş şti cum.

2. ce memorie pot să am!

(mesaj trimis de ion în data de 12.08.2013, ora 14:32)

Domnule Make, citesc ce scrieţi de când lumea.....Uitaţi, mi-am adus aminte de articolul din Bursa luni 18 martie 2002: Teoria conspiraţiei.

2.1. Da, memorie extraordinară! (răspuns la opinia nr. 2 )

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 15:31)

Am revăzut articolul şi îl reproduc mai jos.

Constat că, în câteva detalii, există diferenţe. Ele se datorează unor alterări, în memorie; articolul de atunci, însă, îl confirmă pe acesta.

Mulţumesc, ion, spre deosebire de mine, ai o memorie extraordinară!

TEORIA CONSPIRAŢIEI

Conspiraţia străinătăţii împotriva economiei româneşti s-a sfârşit, pentru simplul motiv că, dacă a existat vreodată cu adevărat, atunci ea şi - a atins scopul. Decalajul dintre noi şi unguri, de pildă, nu va mai putea fi recuperat zeci de ani. TEORIA CONSPIRAŢIEI a avut o oarecare "priză" la mase în primii ani ai deceniului trecut şi încă mai circulă prin unele medii naţionaliste radicale. Interesant este că, în urma unei discuţii private, purtată la începutul anului 1998, am primit toate confirmările că ar exista o astfel de conspiraţie internaţională care ne este ostilă - dar nu numai nouă românilor, ci tuturor popoarelor care au trăit încuiate sub lacătul comunist. Au trecut patru ani de atunci, interlocutorul meu s - a pensionat între timp, astfel că relatarea convorbirii noastre, în mod public, nu îi mai poate aduce vreun rău. De aceea mă încumet să vi - o împărtăşesc.

Criticile acerbe publicate de ziarul "BURSA" la adresa pieţei "Rasdaq", au determinat Agenţia de Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite (USAID), care asigurase asistenţa tehnică şi financiară a acestui proiect, să disloce de la centru o echipă de vreo şapte experţi care să evalueze rezultatele, în februarie 1998. Printre ei se găseau cel puţin doi consultanţi care lucraseră pentru Banca Mondială, iar unul dintre aceştia îmi era cunoscut de la un seminar desfăşurat la Istanbul, când îşi manifestase explicit dezamăgirea faţă de expertiza specialiştilor USAID. Cel de al doilea-un american în vârstă, cu nume franţuzesc - era şeful echipei şi mi - a solicitat o întrevedere neoficială, ca să înţeleagă "de la sursă" motivaţia atacurilor obsesive ale ziarului "BURSA" la adresa "Rasdaq".

Convorbirea a luat o turnură conflictuală şi a durat aproximativ patru ore. Pe parcursul ei, expertul american m-a copleşit cu cunoştinţele lui vaste în domeniul financiar - bancar, abilitatea surprinzătoare cu care le conexa la economia reală. Mi-a trebuit multă încăpăţânare şi inventivitate să-mi susţin argumentativ, în continuare, teza că piaţa de capital românească are nevoie de acţiuni "la purtător", iar nu "dematerializate". Mie, unuia, îmi era clar că lupta aceasta doctrinară, pe terenul unei specialităţi atât de înguste, inaccesibile publicului, era de fapt o luptă patriotică. Consecinţele economice ale acestui mărunt detaliu din piaţa de capital - acţiunile "la purtător" - sunt, în realitate, enorme. Spre deosebire de acţiunile "dematerializate", cele "la purtător" înlesnesc accesul maselor la afaceri, încurajează economisirea, au darul să capitalizeze întreprinderile şi prilejuiesc inversarea raporturilor cu puterea politică, eliminându-i influenţa la nivel microeconomic. Adică, descentralizează economia, oferindu-ne şansa relansării ei.

Am fost stupefiat să constat către sfârşitul discuţiei, că expertul american era conştient de toate astea şi că, până atunci, nu fusesem pentru el decât un fel de cobai pe care îşi experimentase teoriile în care nu credea, dar pe care le propaga oficial.

M-a oprit, spunându-mi: "Gata! Ştiu cine eşti, ştiu ce susţii, ştiu de ce o faci! Da! Ai dreptate! Aşa este, dacă aţi emite acţiuni la purtător aţi dobândi şanse să vă relansaţi economi".

Schimbarea bruscă de atitudine m-a uluit, dar ceea ce a spus în continuare a depăşit orice imaginaţie. "Vreau să-ţi reamintesc", a spus el, "că în 1989, voi, sistemul comunist, aţi pierdut un război. A fost un război îndelungat, între două sisteme politice cărora le-au corespuns două sisteme economice diferite. Pe parcursul războiului, în zeci de ani, s-au dat diverse bătălii economice, cu pierderi de ambele părţi. Noi suntem cei care am câştigat războiul, voi l-aţi pierdut.

Îmi face plăcere să -ţi spun asta. Şi îmi face plăcere să îşi reamintesc că, după fiecare război, cel victorios îşi ia prada de la cel înfrânt. Sunt despăgubirile de război. Aceasta este ceea ce vi se întâmplă vouă. Da, dacă aţi emite acţiuni la purtător, ne-aţi îngusta posibilităţile să ne luăm prada de război. Din nou, cu plăcere deosebită, te anunţ că nu ai nici o şansă în a determina autorităţile voastre să permită emisiunea acţiunilor la purtător".

Şeful echipei de control a USAID era un domn în vârstă. Lucrase pentru Banca Mondială la un program de privatizare într-un stat african.

Avusese un moment de rebeliune, împotrivindu - se anumitor mecanisme sofisticate de privatizare, impuse statului din Africa, care îi erau defavorabile aceluia. Fusese retras din misiune şi şomase doi ani. În acel moment al discuţiei noastre, îşi aştepta termenul de pensionare, complet cuminţit.

I-am mulţumit pentru onestitate. Între timp s-a pensionat. La discuţie a fost martor adjunctul său. Adjunctul este un expert de origine română, are nume românesc şi este cunoscut în anumite zone din mediul bancar de aici. A zâmbit înţelegător pe tot parcursul convorbirii.

Realmente, se pricepea...

MAKE

POST SCRIPTUM

Dacă, în urma acestui articol, ajungeţi la concluzia că viaţa noastră economică s - a degradat din pricina vreunei conspiraţii internaţionale, atunci aţi ajuns la o concluzie greşită. Fiecare stat, fiecare ţară, fiecare popor are drept scopuri naturale să devină mai bogat şi mai puternic, iar sprijinul pe care îl acordă altora nu este decât modalitatea, oarecum paradoxală, pe care trebuie să o adopte, la un moment dat, ca să-şi atingă scopul. Noi înşine am acceptat să fim mai slabi un timp, ca să devenim mai puternici şi mai bogaţi ulterior.

Doar că nu ne-a reuşit...

BURSA, 18 Martie 2002

3. fără titlu

(mesaj trimis de utopia acţiunilor la purtător în data de 12.08.2013, ora 15:56)

niciodată n-o să fie de acord fiscul, DNA-ul, DIICOT -ul să nu cunoască la modul real acţionarii unei firme.La modul propus de tine nu mai există responsabilitatea actului de administrare.

3.1. Alo! E lege! (răspuns la opinia nr. 3)

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 16:04)

Persoanele pe care le enumeri sunt chiar acelea care trebuie să aplice LEGEA.

Legea prevede explicit acţiunile la purtător.

Poate explici cum dispare responsabilitatea în actul de administrare: afirmaţia îmi este misterioasă.

3.2. Câteva precizări necesare ... (răspuns la opinia nr. 3.1 )

(mesaj trimis de Prazilianul, în data de 12.08.2013, ora 20:46)

Stimate d-le Goldstein,

Întotdeauna vă citesc cu mare plăcere articolele şi pot să afirm că de foarte multe ori mă regăsesc în opiniile pe care le exprimaţi. Faţă de subiectul de astăzi, mi-aş permite să fac două aprecieri: (i) problema principală a pieţei noastre de capital rezidă în lipsa de viziune a principalilor actori, începând cu brokeri, BVB, depozitari centrali, contrapărţi centrale, autorităţi de reglementare şi supraveghere etc., care îşi urmăresc exclusiv interesele lor mărunte, fără a înţelege faptul că piaţa de capital constituie o extraordinară fereastră de oportunitate pentru economia românească. Dar pentru aceasta trebuie să priceapă cu se "mănâncă" bursa. (ii) În legătură cu propunerea dvs. privind acţiunile la purtător şi tranzacţiile realizate în mod direct, îngăduiţi-mi să vă prezint următorul argument - practica europeană în domeniu: "There are several different ways for ultimate owners to hold securities. In some jurisdictions, physical securities circulate and the ultimate owners may keep securities in their possession, although to reduce risks and safekeeping costs they typically employ a custodian to hold them on their behalf. The costs and risks associated with owning and trading securities may be reduced considerably through immobilisation of physical securities, which involves concentrating the location of physical securities in a CSD or other depository system...()The immobilisation or dematerialisation of securities and their transfer by book entry within a CSD significantly reduces the total costs associated with securities settlement and custody. By centralising the operations associated with custody and transfer within a single entity, costs can be reduced through economies of scale. In addition, efficiency gains can be achieved through increased automation, which reduces the errors and delays inherent in manual processing. By reducing costs and improving the speed and efficiency of settlement, book-entry settlement also supports the development of securities lending markets, including markets for repurchase agreements and other economically equivalent transactions. These activities, in turn, enhance the liquidity of securities markets and facilitate the use of securities collateral to manage counterparty risks, thereby increasing the efficiency of trading and settlement. (...) The immobilisation or dematerialisation of securities also reduces or eliminates certain risks, for example the risk of destruction, falsification or theft of certificates. The transfer of securities by book entry is a precondition for the shortening of the settlement cycle for securities trades, which reduces the replacement cost risks. Book-entry transfer also facilitates delivery versus payment, thereby eliminating principal risks. Thus, for reasons of both safety and efficiency, securities should be immobilised or dematerialized in CSDs to the greatest possible extent. Some investors (both retail and institutional) may not be prepared to give up their certificates because they like the apparent assurance and tangible evidence of ownership that securities certificates and other physical documents provide. However, secure electronic documentation can provide higher levels of assurance. On this basis, the operators and users of depository systems as well as the relevant public authorities should explain clearly to the public the benefits of dematerialisation or immobilisation, including lower transaction and custody charges" (ESCB-CESR Recommendations for SSSs and CCPs in The EU).

Suplimentar: "Any company that issues transferable securities which are admitted to trading on regulated markets shall arrange for such securities to be represented in book-entry form as immobilisation through the issuance of a global note, which represents the whole issue, or subsequent to a direct issuance of the securities into a dematerialized form." (Proiectul de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind îmbunătăţirea decontării instrumentelor financiare în cadrul Uniunii Europene, depozitarii centrali de instrumente financiare - CSDR).

3.3. Completare - Câteva precizări necesare (răspuns la opinia nr. 3.1 )

(mesaj trimis de Prazilianul, în data de 12.08.2013, ora 21:11)

Pentru claritate - textul în engleză se constituie drept un contraargument faţă de opinia privind acţiunile la purtător şi tranzacţiile directe. În rest, vă doresc, domnule Goldstein, să fiţi acelaşi ziarist incisiv şi consecvent în opiniile exprimate, chiar dacă, uneori (rareori), nu sunt de acord cu acestea.

3.4. Absolut! (răspuns la opinia nr. 3.2 )

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 22:01)

Documentele europene sunt rezonabile, sunt valide.

Aşa este: dematerializarea sporeşte lichiditatea, îndepărtarea riscurilor de tot felul şi diminuarea costurilor de depozitare, de tranzacţionare, de livrare şi plată - da, toate astea au darul să încurajeze tranzacţionarea şi să sporească lichiditatea şi să ispitească noi şi noi investitori.

Aşa este.

Absolut!

DAR NUMAI ÎN PIEŢE DEZVOLTATE!

În pieţe artificioase, cum este cea românească, este pe dos, descurajează tranzacţionarea şi subţiază lichiditatea, tărăgănează fluctuaţia de preţ şi în final, ca rezultat de capăt, îi alungă şi pe investitorii mari, nu doar pe cei mici.

Documentul european sintetizează concluzii ale unui segment de piaţă pe care noi nu am reuşit niciodată să-l atingem.

La noi, dematerializarea a îngustat accesul în piaţă până la circa 10% din masa acţionarilor rezultaţi din Procesul de Privatizare în Masă (PPM).

Prin anul 2001, încă mai existau circa nouă milioane de acţionari din cele 16 milioane din PPM.

La şase ani după finalizarea privatizării, mai existau vreo şapte milioane, iar astăzi trebuie să se fi blocat pe la 4-5 milioane (nici o casă de brokeraj nu mai este dispusă, de mult, să tranzacţioneze acţiunile corespunzătoare unui Cupon, din cauza costurilor).

Rezidualele celor cinci SIF-uri sunt (astăzi) în posesia a 16 milioane de cetăţeni şi nu pot fi nicidecum tranzacţionate, din cauza dematerializării.

Dar publicul investitor a fost rărit şi de cea mai simplă prevedere decurgând din dematerializare: orarul de funcţionare al pieţei, care nu acoperă întreaga zi, la început nu a acoperit toate zilele de lucru ale săptămânii şi oricum, nu va acoperi niciodată zilele de weekend.

Aveţi idee câţi moştenitori de acţiuni PPM nu şi-au efectuat succesiunea, din cauză că taxa notarială întrece cu mult preţul pe care l-ar obţine pe ele, la piaţă?!

Dacă erau la purtător, atunci nu exista problema.

Aveţi idee câte Certificate de acţionar PPM se află în lăzile de haine din casele ţărăneşti, ori în dulapurile proletarilor din oraşele mici, din cauză că drumul cu "rată" până la oraşul în care se găseşte o casă de brokeraj (care, oricum, refuza ordinul), da, drumul costă mai mult decât câştigul din vânzare?!

Birocraţia intrării în piaţă şi neîncrederea în intermediar greblează şi ea printre potenţialii investitori, în special autohtoni.

Ce să mai zic de custozi şi conturi discreţionare, de registratarul corupt, de autoritatea de supraveghere care s-a compromis mortal, în două rânduri, livrând clienţi puşcăriei?!

PIAŢA NOASTRĂ DE CAPITAL ESTE EUROPEANĂ, NUMAI ŞI NUMAI DACĂ NU FUNCŢIONEAZĂ.

Dacă vrem să funcţioneze, atunci trebuie să ne-o rostuim singuri, după nevoile noastre.

Nu există un balsam universal - "Iată reţeta implementării pieţei de capital pe Globul Pământesc, oriunde!"

Nu cred că specialiştii care au elaborat recomandările pe care le citaţi, au în vedere realitatea pieţei noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţia cu care aţi urmărit Polemica şi pentru străduinţa să îmi clarificaţi ideile.

Nu cunoşteam documentele pe care le-aţi prezentat aici, dar ele sunt echivalente altora, pe care le-am studiat în detaliu.

Din păcate, le consider nepotrivite pentru noi.

De altfel, consacră situaţia actuală.

3.5. Şi am şi eu o completare (răspuns la opinia nr. 3.4 )

(mesaj trimis de MAKE, în data de 12.08.2013, ora 22:47)

Repet: nu sunt partizanul unui instrument şi prin urmare, nu instrumentul ori operaţiunile pe care le prilejuieşte ar trebui să devină subiectul dezbaterii; ci metodele de dislocare a economiilor şi afluirea lor în piaţa de capital.

Recomandările europene, în principiu, sunt deja aplicate şi nu au condus la acest rezultat.

3.6. Ce-i de făcut... (răspuns la opinia nr. 3.5)

(mesaj trimis de Prazilianul, în data de 13.08.2013, ora 01:00)

Stimate domnule Goldstein,

Este pentru prima dată când am un schimb de opinii cu dvs. şi pot să afirm că îmi face o deosebită plăcere acest prilej. Mai mult, faptul că dezbaterea publică se axează pe aspecte importante este, în opinia mea, un aspect pozitiv. Până la urmă, dezbaterile, fie ele chiar şi contradictorii, sunt generatoare de progres. Sunt pe deplin de acord cu dvs. în privinţa problemei acţionarilor reziduali, în special la SIF-uri. Ar fi fost totuşi o bună oportunitate majorarea/eliminarea pragului de deţinere la SIF-uri atunci când cotaţiile erau la un nivel ridicat, ceea ce ar fi favorizat "curăţirea" registrelor acţionarilor (îmi cer scuze dacă nu este cea mai potrivită exprimare). Cu toate acestea, cred că dacă vrem să intrăm în rândul lumii ar trebui să adoptăm acele practici/mecanisme utilizate la nivel european şi să le adaptăm uşor specificului naţional. Investitorii de calibru intră doar pe o piaţă unde drepturile acţionarilor minoritari sunt protejate, unde guvernanţa corporativă este o realitate indiscutabilă, transparentă este corespunzătoare, sistemele de tranzacţionare, aranjamentele de post-tranzacţionare şi custodia sunt în linie cu cele existente în alte ţări dezvoltate, abuzurile şi alte abateri de la litera legii sunt sancţionate obiectiv şi într-un orizont de timp adecvat etc. Cred că toate aceste coordonate ar face ca piaţa de capital autohtonă să se aşeze acolo unde i-ar fi locul. Ar trebui analizate cu mult profesionalism cerinţele FTSE şi MSCI pentru a înţelege foarte clar ce avem de îmbunătăţit. Avem nevoie de ameliorări atât pe partea de cerere de finanţare (listările marilor companii publice să nu fie doar un prilej de vânzare, ci şi de strângere de capital pentru investiţii, acompaniată de o mai mare transparenţă a acelor emitenţi), cât şi pe partea de ofertă de finanţare (fondurile de pensii administrate privat acumulează sume din ce în ce mai mari, nu sunt confruntate cu obligaţia de a efectua plăţi în viitorul apropiat şi trebuie încurajate să investească pe piaţa autohtonă). Să nu pierdem din vedere uşurinţa cu care emitenţii de obligaţiuni au strâns în ultima perioadă sume importante de pe piaţa de capital. Se vor face progrese cu obligaţiunile acoperite (covered bonds). Dacă alături de cele 5SIF-uri, FP, TEL, TGN, SNP, BRD mai adăugăm Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, CE Craiova/Oltenia, Electrica, Romtelecom etc. se creează o masă critică ce îşi permite să intri pe ecranul investitorilor importanţi.Însă toate măsurile pe care le-am menţionat reclamă voinţa din partea tuturor actorilor relevanţi. Nu în ultimul rând, apreciez ca fiind pozitivă implicarea prof. Dăianu la ASF şi a d-lui Sobolewski la BVB - avem mare nevoie de profesionişti şi de oameni cu redibilitate. BVB promovează aplicarea principiilor guvernanţei corporative de către emitenţi, însă puterea exemplului contează - există vreun administrator independent în CA-ul BVB sau BMFMS ? Nu ! Cred cu tărie că trebuie să renunţăm la metehnele cu iz fanariot şi la abordări de genul "ridică-te tu ca să mă aşez eu şi ai mei". în final, aş vrea să adaug că susţin aproape în totalitate ideile pe care le-aţi exprimat în articolul CU PATIMă, DESPRE BVB / Lasciate ogne speranza.

3.7. P.S. (răspuns la opinia nr. 3.5 )

(mesaj trimis de Prazilianul, în data de 13.08.2013, ora 01:14)

"Recomandările europene, în principiu, sunt deja aplicate şi nu au condus la acest rezultat". Mi-aş permite să nu fiu total de acord cu dvs. Altminteri am fi ieşit foarte bine la evaluările FTSE, MSCI, FMI (FSAP) etc. Mai este foarte mult spaţiu pentru a realiza progrese...

3.8. Mai am şi eu o completare (răspuns la opinia nr. 3.5 )

(mesaj trimis de Dan, în data de 13.08.2013, ora 12:03)

În cazul multor societăţi nelistate, dar deosebit de interesante, au avut loc concentrări de acţiuni tocmai prin asemenea tranzacţii directe. Adică domnul director sau un investitor extern (uneori chiar ostil, adică fără sprijinul directorului, ba din contră) dădea anunţ în fabrică cum că se cumpără acţiuni. Fabrica era deţinută de PAS, unde domnul director probabil avea vreo 10-20%. Angajaţii se bucurau că cineva le cumpăra acţiunile, făceau actele necesare, iar pe parcursul câtorva luni bune directorul sau investitorul extern se alegea cu o participaţie frumuşică, poate chiar de peste 50%. Era mai greu fără acceptul directorului, fiindcă oamenii se temeau să-şi piardă serviciul, dar s-a făcut şi aşa. Tranzacţii directe, pe o piaţă reglementată doar de Codul Comercial. După care, eventual, compania era adusă pe bursă. Eventual.

4. Avem piaţa!

(mesaj trimis de anonim în data de 12.08.2013, ora 23:09)

Bună seara!

Un articol bun domnule Make! Mi se pare interesantă propunerea dumneavoastră şi ar putea fi o alternativă. Cred însă că România are o piaţă de capital, una chiar reglementată-BVB. Întrebările pe care mi le pun sunt: de ce nu se pune în valoare ceea ce avem? De ce nu sunt atraşi investitori pe piaţa existentă deja? Ce rost ar mai avea nişte soluţii alternative, dacă nu suntem în stare (sau mai bine zis cei care ar trebui să se ocupe nu sunt în stare) să punem în valoare ceea ce avem?