O POLEMICĂ AMICALĂ Terminus post quem

MAKE
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 14 august 2013

Terminus post quem

Tocmai când, din nou dezamăgit, mi-am publicat concluziile asupra "polemicii amicale" purtate în jurul unei eventuale strategii de relansare a pieţei de capital, cititorii care nu-mi agreează opiniile au intrat în luptă, cu forţe sporite şi pe un nivel teoretic, i-aş spune, "civilizat".

Ceea ce, realmente m-a bucurat, m-a determinat să solicit conducerii Redacţiei publicarea dezbaterii din comentariile de pe site-ul BURSA, în ziarul tipărit de astăzi şi să întocmesc acest nou episod, în care le răspund, intitulat "Terminus post quem" - expresie latinească însemnând "Limita după care...", adică, originea a ceea ce urmează.

Dezbaterea din comentarii a fost mai coerentă decât altădată, iar seara, la ora 20.46, a marcat o cotitură de nivel, prin intervenţia celui ce-şi spune "Prazilianul" (este probabil că a adoptat pseudonimul, impresionat de expresia "adio şi-un praz verde", pe care o folosisem în legătură cu preconizata confiscare a economiilor din sistemul bancar, ca măsură limită, pregătită de Uniunea Europeană - sensibilitatea asta mă face să suspectez că "Prazilianul" este bancher, dar nu încerc să-l identific).

La orele 23.09, un "anonim" a înaintat ideea remarcabilă că nu ne valorificăm piaţa reglementată pe care o avem - BVB -, opinând că ar trebui să ne concentrăm pe perfecţionarea ei, iar "Prazilianul" a revenit la ora 1.00 şi la 1.14, deşi ziua se încheiase şi articolele ediţiei noii zile le luaseră locul celor ale zilei precedente.

Au rămas fără răspuns.

Le răspund acum, în primul rând "anonimului" şi apoi "Prazilianului".

Ordinea mă avantajează - răspunsul pentru "anonim" include contraargumente la ceea ce afirmă "Prazilianul".

ANONIMUL DE LA ORA 23.09

Bursa de Valori Bucureşti (BVB) nu mai este un puişor, ci (dacă luăm în calcul data inaugurării sale formale, din iulie 1995) a atins vârsta de optsprezece ani a majoratului.

Desigur, preşedintele BVB Lucian Anghel nu cunoaşte detaliul, aşa că nu i-a organizat Bursei nicio festivitate.

Măcar să fi zis - "Nu, noi sărbătorim data de 20 noiembrie, când, în 1995, a avut loc prima şedinţă autentică de tranzacţionare, iar nu mascarada politică de la 21 iulie 1995".

Dacă nu ştie, nu are cum.

Faptul simbolizează atât ceea ce afirmaţi - că nu ne valorificăm piaţa regulată existentă -, dar şi explicaţia sa - faptul că am promovat la conducerea BVB incompetenţi, laşi, lipsiţi de personalitate, inerţi mânaţi de interese proprii, dependenţi de "păpuşari" care îi manevrează din spatele scenei luminate, ei înşişi dezamăgiţi de gesturile necontrolate ale păpuşii.

La rândul său, ăsta este un rezultat al felului în care se desfăşoară crâncenele lupte pentru şefia pieţei - niciodată nu este dezbătut vreun program de dezvoltare - lupte, aparent, complet nejustificate, datorită neînsemnatei consistenţe a Bursei (probabil, însă, că nivelul "epic" al acestor confruntări şi frecvenţa lor sunt semne al unei corupţii greu de dovedit, care prilejuieşte câştiguri notabile găştii care preia frâiele - posibil să fie o luptă pentru acces direct, privilegiat, la informaţii existente în sistemul Bursei şi în Depozitar, însă nu doar pentru atât).

Dar, amândouă, incompetenţa şi gregarismul sunt ele însele semn ale unui defect mai profund al pieţei: sensibilitatea brokerilor le spune ceva ce n-ar mărturisi nici picaţi cu ceară - că aşa cum este concepută, piaţa de capital românească este un eşec.

Cred că ei simt că munca onestă şi sârguincioasă, în direcţia concepută "ab initio", nu duce la nimic.

Probabil că simt, într-un mod neexplicit, că străduinţa "valorificării pieţei organizate existente", aşa cum şi-a formulat observaţia "anonimul", nu are sorţi de izbândă.

BVB nu mai este un puişor, ci a ajuns la majorat.

În optsprezece ani, s-a perfecţionat, şi-a crescut suprafaţa, s-a delocalizat, şi-a îmbunătăţit mecanismele, a evoluat, a atras la Cotă titluri importante, a căutat să-şi diversifice produsele şi operaţiunile, şi-a completat normele, a încercat să ridice nivelul profesional al staff-ului şi al participanţilor la piaţă, a încercat să educe şi să menţină transparenţa, a încercat să promoveze principiile care guvernează pieţele consacrate.

BVB nu mai este nici ca în 1995, nici ca în 2000, nici ca în 2005 şi nici măcar ca în 2010.

A evoluat.

La ce a dus asta?

La nimic.

La ruină.

Muncă aruncată pe apa sâmbetei.

Bursa de Valori Bucureşti nu se află într-un "cerc benefic", condiţiile în care este pusă să lucreze nu-i dau nicio şansă (iar aici, nu înţeleg prin "condiţii" ostilitatea statului, ci arhitectura infirmă a pieţei, care nu prezintă interfaţă pentru publicul larg).

Nu poate, prin sine, să disloce economiile populaţiei şi să le atragă în piaţă şi, de aceea, se autodistruge.

De aceea, comunitatea pieţei acuză statul că nu îi acordă sprijinul - o acuzaţie care este, în acelaşi timp, atât adevărată, cât şi incorectă.

Este adevărată pentru că, aşa cum a fost concepută, piaţa Bursei este dependentă de sprijinul statului.

Este incorectă, pentru că esenţialmente, bursele exprimă independenţa afacerilor de centralismul statului, vârful de lance al democraţiei în economie.

Când cari nisip de la o colină, la alta şi înapoi, munceşti.

Zădărnicia, însă, demobilizează.

Devin normale corupţia, incompetenţa, sforăriile, lipsa de solidaritate, lipsa voinţei colective şi imposibilitatea acţiunii coordonate.

Devin normale absenţa strategiei de dezvoltare, imposibilitatea formulării unei soluţii generale, inapetenţa pentru dezbatere, orizontul de idei îngust, descalificarea.

De aceea nu suntem capabili să ne promovăm piaţa organizată.

Acesta este răspunsul pentru "anonim".

PRAZILIANUL DE LA ORA UNU

O bună parte din răspunsul adresat "anonimului" vă este destinată şi dumneavoastră, ca o metateorie.

Dar, există puncte specifice în intervenţia dumneavoastră, la care mă încumet să dau replica.

Primul fapt care mi-a sărit în ochi este că nu intră în vederile dumneavoastră participarea largă a populaţiei, prin proprie voinţă, ispitită de piaţă, ci vă axaţi speranţa pe "investitorii de calibru".

Desigur, publicul larg este implicat în fondurile de pensii, dar, după cum ştiţi, aceste fonduri sunt constituite prin "ucaz", în mod forţat, iar nu prin seducţie şi voinţă proprie a participanţilor.

Şi chiar dacă însăşi fondurile de pensii ar fi "încurajate" să investească la BVB (cum vă exprimaţi dumneavoastră - dar nu văd modul în care să fie "încurajate", altfel decât tot prin "ucaz", aşa cum au făcut-o polonezii ), popularitatea Bursei nu are cum să crească şi nu are cum să-şi găsească temeiul în necesitatea economică a cetăţeanului.

Este cert că, într-o măsură, BVB şi-ar spori lichiditatea, dar rezultatul este unul forţat, nu face parte dintr-un proces de antrenare prin mişcare proprie, fiind simetric entuziasmului răcit de la listarea Fondului Proprietatea, care, la rândul său, nu a fost decât un epigon al dezumflărilor de după listarea băncilor, a obligaţiunilor municipale, a SIF-urilor, a unor foarte mari întreprinderi din petrol, produse farmaceutice.

Întrebaţi, vă rog, cât de fericite au fost fondurile de investiţii străine intrate masiv în Rasdaq, în 1997, şi cum au fost obligate de realitate (cele care au rămas aici) să-şi restructureze complet filosofia iniţială, transformându-se, din investitori de portofoliu, în investitori strategici.

Vedeţi fondurile de pensii capabile de aşa ceva?!

Le-o permite vocaţia?!

Pe de altă parte, prima condiţie ca "investitorii de calibru" să vină la BVB nu este nici transparenţa, nici guvernanţa corporativă, nici respectarea drepturilor minoritarilor şi nici traducerea în engleză a "disclosure"- urilor (cum recent observa Morgan Stanley, când ne-a downgradat); da, ele sunt extrem de importante, sunt condiţii esenţiale, dar prima condiţie este ca BVB să le apară pe ecran.

Şi nu le apare pe ecran, dacă tranzacţiile BVB au o medie valorică zilnică de circa 10 milioane de euro.

Există, în lumea asta, "investitori de calibru" care, când pleacă să cumpere castraveţi de la Piaţa Ferentari (numele pieţei luaţi-l ca figură de stil), au în buzunar 10 milioane de euro - aceştia se numesc HNWI (High Net Worth Individuals) de putere medie; cei superiori, au drept bani de cheltuială, peste 30 de milioane de dolari, în buzunar, oricând, în orice zi, pentru mofturi personale (nu pentru afaceri).

Credeţi-mă, BVB nu le apare pe ecran, oricât ar fi ecranul de mare, fie ecranul cât zidul!

BVB nu le apare, că le încurcă locul.

N-au timp de prostii.

De ce s-ar uita balena în ibric?

Ceea ce susţine "Prazilianul" este, în fapt, strategia reală de până acum: aterizăm forţat piaţa de capital pe onduleul mioritic, forţăm lichiditatea să curgă în ea şi asta îi va atrage pe investitorii de calibru, astfel că se va încinge joaca-n Bursă, ceea ce, eventual, i-ar ispiti şi pe ciobanii noştri să li se urce pe cocoaşă.

Nu-i rău.

Dar n-a ţinut.

De asta stau brokerii cu mâna întinsă la stat.

Strategia asta n-a ţinut, şi în loc să ne căpătuim cu o bursă utilă, o suprastructură folositoare vieţii economice, ne-am căptuşit cu o miloagă - "Dă-mi şi mieeeeee!"

E incomodă, ruşinoasă şi contraproductivă.

Iar strategia asta n-a ţinut în vremuri normale.

Prin urmare, în condiţiile crizei financiare internaţionale, trebuie să uitaţi complet de această strategie!

Ştergeţi-o din minte!

Dacă mai vrem vreo piaţă de capital, atunci trebuie să-i construim o bază naturală.

Finalul strategiei alternative, prin piaţa informală, este identic cu al acesteia a "Prazilianului" - parteneriatul dintre investitorii autohtoni şi cei străini, în piaţa regulată, organizată, ordonată, supravegheată şi perfecţionată.

Doar baza este alta şi este naturală, fundamentată pe procesul istoric al constituirii oricărei burse dezvoltate de astăzi.

Încă trei subiecte punctuale, menţionate de "Prazilianul":

1)"Covered bonds" nu mai au şanse nici la ele acasă, garanţiile colaterale s-au dovedit curată escrocherie şi au contribuit la agravarea crizei internaţionale;

2)Rezidualele SIF-urilor: cu vreo şapte-opt ani în urmă, i-am livrat unuia dintre cele cinci SIF-uri (care juca, oarecum, rol de lider, pe atunci şi ar fi avut capacitatea mobilizării tuturor), o strategie de rezolvare parţială (dar, în mare măsură) a problemei, prin instrumentul numit Global Depository Receipt (GDR); rezidualele sunt în număr variabil, pe cap de acţionar, de la un SIF la altul, ba chiar şi în interiorul aceluiaş SIF, dar există un "coridor", care poate crea un "pachet standard"/acţionar ("atâtea" de la SIF 1, "atâtea" de la SIF 2....etc.), care să se constitue în substanţa unui GDR; dezvoltarea este evidentă - totalitatea GDR-urilor ar putea agrega un aşa zis SIF6 (am calculat, la vremea respectivă, că valoarea sa ar fi remarcabilă, pe piaţa noastră), cu titluri tranzacţionabile, funcţional. Planul s-a îngropat;

3)"Prazilianul" spune: "Însă toate măsurile pe care le-am menţionat reclamă voinţa din partea tuturor actorilor relevanţi". Ei bine, acesta este un defect - voinţa şi disciplina nu ne caracterizează şi cred că este defectuoasă o strategie care să se bazeze pe aşa ceva. Ceea ce propun eu este o strategie bazată pe ispită şi exerciţiul lăcomiei fireşti (nimic blamabil), lăsând ca perfecţionarea pieţei să decurgă natural, într-o durată accelerată de know-how: reglementarea să fie adoptată la momentul oportun, ca să impulsioneze tranzacţiile, iar nu să le ofilească, ca acum.

Mulţumesc cititorilor care mi-au răbdat teoriile, fără să mă înjure.

Le mulţumesc lui Doru Nicolaescu, că a declanşat polemica şi lui Virgil Anastasiu că se dovedeşte, încă, apropiat pieţei.

Mulţumesc "Prazilianului" şi "anonimului".

Mulţumesc tuturor celor care au participat la dezbatere, cu comentarii - trebuie să remarc faptul că dialogul a fost mai interactiv, decât cu 13-18 ani în urmă.

Cred că titlul este nimerit - "Terminus post quem" - pentru că, indiferent de ceea ce urmează, desfăşurarea aceasta de idei, venite din mai multe părţi, a avut loc şi nu mai este ca şi când n-ar fi avut loc.

Adică, indiferent de ceea ce veţi face, în piaţa de capital, măcar suntem toţi conştienţi că aţi avut ocazia să deveniţi conştienţi de consecinţe.

Opinia Cititorului ( 9 )

  1. Draga Make,

    aceasta polemica extraordinara prinde in centrul atentiei sale o dezvoltare a pietei reglementate, asa cum si-ar dori anonimul, precum si o axare pe investitori de calibru asa cum isi doreste domnul Prazilian. Comentariile facute de analistii Erste Bank, J P. Morgan, Raiffeisen Centroban sau Credit Suisse care au aparut in ziarul standard de ieri si mai ales titlul din ziarul wirtschaftsblatt de astazi (13.08.2013) demonstreaza ca fara o sustinere din partea unori institutii financiare care sa formuleze o opinie pertinenta nu vom avea nicio sansa ca piata romaneasca de capital sa depaseasca stadiul cateogoriei musca. Cum se face ca un concern precum OMV in ciuda numeroaselor probleme reuseste sa creasca cu 1.12 %, iar SNP prezentand cifre ca de pe alta planeta abia ajung la 2.5%. . Ceea ce ne lipseste este acea componenta media numita MEDIA PARTNER FOR CAPITAL MARKETS (MP4CM) si pe care ziarul Bursa cu sprijinul Uniunii Europene , in speta a Parlamentului European, are obligatia sa o puna in practica, primul pas fiind inregistrarea ca marca a acestei notiuni menita sa aduca o standardizare si astfel o imbunatatirre a comunicarii in domeniul pietei de capital . 

    Dle Make

    Din polemica dumneavoastra cu restul, pe care am urmarit-o cu mare atentie se desprind doua lucruri care ar putea schimba piata de capital: 

    1) sistemul inedit descris de dumneavoastra si care are sanse de realizare ZERO deorece inclusiv americanii se opun creerii lui ca sa nu mai vorbim de rezistenta interna 

    2)cresterea lichiditatii pietei actuale pentru a intra si BVB-ul pe radarele stainilor (spusele dumneavoastra), implementarea intregului mecanism al pietei care inseamna ; imprumuturi de actiuni, vanzare in lipsa, tranzactionare in marja, market-making cu instrumente romanesti. 

    Cele de la punctul 2 se pot face foarte repede, daca avem sprijinul dumneavoastra si se urgenteaza aprobarea acestor masuri de catre ASF.

    Exista de la finalul lunii aprilie tot setul de masuri care a fost trimis de BVB catre ASF.Nimeni nu vorbeste despre aceste lucruri, despre necesitatea creeri acestui sistem, ceea ce dovedeste ca prea putini il inteleg si-i acorda importanta cuvenita. 

    1. Lichiditatea e esentiala , cel putin la fel cum este un comportament moral al celorlalte sisteme financiare, cum ar fi cel bancar. Ati observat cumva ca firma Fantana poate lua 30 milioane de euro de la Erste, iar o firma ca Oltchim se chinuie sa faca rost de 10. Modificati balada Miorita in care ciobanul este schimbat profesional cu un investment banker, iar cei doi protagonisti adversi dati-le chipul celui austriac si polonez. Poate atunci vom intelege cu totii de unde bate vantul si unde ne duce corabia... 

      Tot ceea ce sustin presupune, drept esentiala, cresterea lichiditatii, prin 'deschiderea la mare', pe termen lung, intr-un proces de antrenare.

      Apreciez realismul dumneavoastra, care evalueaza la zero sansele de aplicare ale unui astfel de proiect. 

      Tranzactiile in marja, vinzarile in lipsa, imprumuturile de actiuni, market-making-ul fac parte din arsenalul devenit clasic, al burselor, care, intradevar, sporeste lichiditatea. 

      Desigur,daca sint bine concepute (fara riscuri sistemice), atunci sprijinim initiativa (eu, unul, nu stiu ca sprijinul ziarului BURSA sa fie determinant in adoptarea operatiunilor).

      La rindul meu, insa, va avertizez sa nu va iluzionati - calea aceasta este, doar, un paliativ: nu are deschidere la mare... 

      Pentru ca atunci cand aia de la Erste introduc datele financiare ale Oltchim in sistem, le da cu virgula, se blocheaza aplicatia :) Mai bine intrebati-va cum s-a ajuns aici, cine sunt vinovatii pentru situatia in care a ajuns Oltchim, o adevarata perla a petrochimiei romanesti, fara exagerare. In epoca medievala, nu sultanul tragea pielea de pe tarani, ci boierii locali. Asa si acum. Oricate conspiratii sionisto-masonice am cauta, e foarte posibil ca lichelele sa fie de-ai nostri :)

    Make, iti vor da pace soaptele? mai ales cele de noapte?. 

    Stimate d-le Goldstein,

    Având satisfactia faptului ca argumentele pe care le-am exprimat cu ocazia precedentei postari au fost luate in seama, chiar daca unele dintre acestea le-ati combatut, dar si ca o replica la contraargumentele dvs, imi permit sa va supun atentiei urmatoarele aspecte:  

    (i) Sunt de acord cu foarte multe dintre cele mentionate in raspunsul dvs. pentru dl. "anonim" si nu voi insista pe acestea. De asemenea, sustin in mare parte filosofia conform căreia nu exista o singura cale de a atinge un obiectiv sau un singur model viabil (“one fits all”). Insa cred ca este nevoie de o oarecare armonizare, mai ales intr-o lume in care interdependentele în general, si în domeniul economico-financiar, in special, sunt atat de pronuntate. Piaţa financiara din Romania concurează cu pietele similare din regiune pentru atragerea de capital. Ar fi foarte util sa avem in vedere ca asistam la o schimbare majora de paradigmă –capitalul nu va mai fi abundent. Chiar si acum cand s-au injectat sume uriase de bani in economia mondiala, investitorii sunt mult mai selectivi in optiunile lor de investitii, iar aceasta tendinta va fi si mai accentuata odata ce se va recurge la inversarea masurilor de relaxare cantitativa, ceea ce va amplifica in mod profund aversiunea atat fata de risc, cat si fata de investitiile in strainatate. Prin urmare, opinez ca ar trebui îndeplinite, fara intarziere, normele minime convenite la nivel european in domeniu. Experimentul nereuşit cu piaţa RASDAQ (care nu este nici piata reglementată, nici sistem alternativ de tranzactionare) constituie un exemplu elocvent, in sensul că investitorii (straini) au fost derutati, acestia afland ex-post ca de fapt au investit intr-o piata in care drepturile lor sunt mult mai reduse. Ce semnal credeti ca a transmis o asemenea stare de fapt ? Cu siguranta un semnal negativ. Apoi, cum credeti ca au fost percepute derapajele legate de lipsa transparentei manifestate de emitenti, nerealizarea ofertelor publice obligatorii si nesanctionarea acestor fapte ? Deci cadrul legal nu este „enforceable”. 

    (i i) In legatura cu implicarea fondurilor de pensii, as dori sa fac urmatoarea remarca: cu toate ca iesirile de capital sunt perfect legale - deoarece contul de capital este liberalizat complet inca din anul 2007 (despre inoportunitatea acestei masuri a scris cu mult timp inainte prof. Daianu) -, este anormal ca, dintr-o economie care se confrunta cu deficit de economisiri, să migreze capitalul autohton, pentru că fondurilor de pensii nu le sunt oferite alternative viabile de investire pe plan naţional. Nu este vorba de a-i obliga pe administratorii fondurilor de pensii, ci de a-i stimula sa investeasca aici. Ne avantajează aşa-numita “home bias” – in sensul ca investitorii au o apetenta crescuta pentru investitia pe plan local, ei avand o mai buna cunoastere a pietei si a particularitatilor acesteia. Daca administratorii fondurilor de pensii se limitează la investiţii în titluri de stat si depozite bancare, unde mai este abilitatea lor de investire, pentru care de altfel sunt remunerati ? Prin intrarea pe bursa autohtona fondurile de pensii şi-ar putea echilibra portofoliile. Personal, am optat pentru un fond care are cea mai mare orientare spre piaţa de capital autohtonă. In conditiile in care contribuţia la pilonul II este obligatorie, atunci autoritătile publice ar trebui să influenteze si direcţia în care se duc aceste plasamante, nu prin forţă ci prin aşa-numitele masuri “market friendly”. Aşa cum pentru investiţiile în energie regenerabile s-au creat facilităţi (nu insist asupra cuantumului acestora) ori aşa cum în prezent există preocupări pentru a stimula investiţiile în “tradebles”, la fel şi cu stimularea implicarii fondurilor în piaţa de capital. Acestea, prin specificul lor, ar urmări un orizont de timp îndelungat (spre deosebire de investiţiile străine de portofoliu care sunt volatile) şi ar avea rol stabilizator mai ales in perioadele de turbulente. 

    (iii) Lipsa lichiditaţii pietei romanesti este o realitate incontestabila. Dar dacă se adoptă măsurile care se impun (lista din postarea anterioara nu este exhaustiva) si piaţa de capital promovează de la categoria “frontier market” la categoria “emerging market”, va fi facilitata intrarea pe radarul investitorilor de anvergură, creandu-se astfel un cerc virtuos. Este imperios necesar să le „vinzi o poveste” de succes investitorilor – nu să-i induci in eroare, ci să stii sa iti pui în valoare avantajele. Deşi conceptual agreez politica “prin noi înşine” trebuie să admitem existenta in prezent a unor economisiri relative reduse in Romania, iar capitalul se acumulează totusi în timp. Cred ca suntem constienti ca Romania nu va deveni, din punct de vedere financiar, o oază de tip anglo-saxon, în sensul că finanţarea prin piaţa de capital să fie preponderentă (nu avem spiritul antreprenorial necesar). Insa obiectivul realist ar fi să ne apropiem de modelul european, în care piaţa de capital sa detin 25-33% din finantarea atrasa de corporatii. 

    (iv) Neimplicarea investitorilor de retail are deopotriva cauze structurale si ciclice. Din prima categorie as mentiona incultura financiara. La momentul in care bursa autohtona s-a inscris pe o traiectorie descendenta pronuntata, am avut ocazia de a intra in contact cu „investitori” care nu puteau intelege cum se face ca bursa poate sa si scada. Asa cum unii decidenti nu intelegeau importanta politicilor anticiclice, iar unii investitori credeau ca economia Romaniei nu se va confrunta cu un „ soft/hard landing” ci va avea un „continuous flying”. O asemenea miopie este si mai pronuntata in cazul investitorilor nesofisticati. Apoi, pasivitatea acţionarilor reziduali este cauzată şi de faptul că actiunile au fost dobandite gratuit – altfel privesti o investitie in care ai plasat propriile economisiri. Din categoria cauzelor ciclice, as aminti aversiunea accentuata fata de risc, ce urmeaza in mod natural spargerii bubble-urilor speculative - modelele creionate de Kindleberger (2005) si Minsky (1992) sunt elocvente. Prin urmare, memoria colectiva va fi marcata o perioada lunga de timp de experienta nefasta a scaderii dramatice a bursei romanesti. 

    O baza solida pentru latura de oferta de finantare poate fi constituită din investitori care înţeleg rolul bursei într-o economie, care au fonduri ce pot fi investite pe termen lung, care nu urmăresc neapărat „tunuri” şi care au experienţă şi expertiză în domeniu. Nu aş promova ispita şi lăcomia ca si catalizatori ai lichiditatii bursei; ispita și lăcomia au mânat în luptă pe mulţi „investitori” nepricepuţi, care şi-au pierdut economiile şi care nu vor să mai audă de bursă. Lăcomia şi tranzacţionarea excesivă vor reapărea inevitabil peste un timp (considerabil), dar nu pe aşa ceva cred ca se poate construi o baza sustenabila pentru bursa. Investiţia raţională la bursă cere un anumit grad de sofisticare. Tranzactionarea directa nu poate suplini, nici macar intr-o faza preliminara, nevoia implicarii investitorilor institutionali. Probabil, solutia optima o constituie un mix între investitorii instituţionali şi cei de retail (primii având importanţa prevalenta). 

    (v) In legatura cu lipsa de perspectiva a „covered bonds”, mi-as permite sa subliniez urmatoarea nuanta: depinde despre ce vorbim – cum se partajeaza riscul si care este calitatea activelor (ca sa glumesc, nu ma refeream la credite garantate cu posete de lux, asa cum citesc in ziarul dvs ca se intampla in Hong-Kong). Cu siguranta modelul de tip „originate and distribute” si-a etalat carentele, insa nu la acesta ma refeream in postarea anterioara. Spre exemplu, obligatiunile acoperite cu credite acordate prin programul „Prima casa” (in care pierderea este impartita de stat si institutia de credit, initial era suportata doar de catre stat) ar fi o sansa de lichidizare a portofoliilor de credite ale bancilor si o posibilitate atractiva de plasament pentru investitorii institutionali. Sa nu uitam ca rata de default pentru aceste credite este de 0,1 la suta si se bucura si de garantia statului. Chiar si pentru creditele ipotecare din afara acestui program, rata de neperformanta este scazuta (servicul datoriei a fost indeplinit in parametrii adecvati) pentru ca majoritatea respectivelor imobile constituie principalul activ din avutia gospodariilor din Romania. In alta ordine de idei, s-ar putea vorbi foarte mult despre oportunitatea introducerii tranzactiilor de tip repo, care ar putea oferi atat un mijloc de crestere a rentabilitatii detinerilor de valori mobiliare, dar si un instrument de protectie pentru asa-numitele „cash-rich entities”, mai ales ca mentionati anterior nesiguranta depozitelor bancare in cazul deponentilor/creditorilor negarantati. 

    (vi) Nu cred ca lipsa tranzacţiilor directe este cauza lichidității scazute, ci lipsa încrederii în instituţia pieţei de capital, in credibilitatea actorilor, ceea ce ne condamna la subdezvoltare. Avem nevoie de instituţii publice robuste, iar Acemoglu si Robinson (2012) releva in mod corespunzator diferenta dintre societăţile inclusive şi cele extractive. Ati afirmat ca ne lipsesc voinţa şi disciplina si probabil aveti dreptate. Insa faptul că nu le avem - e bine măcar că am conştientizat acest lucru - ar trebui să ne determine să încercăm să le dobândim. 

    In incheiere as dori sa adaug ca ideile prezentate nu sunt neaparat niste idei deosebite, ci ţin de ceea ce se numeste generic „common sense”. Nu am pretenţia că am dreptate pe deplin, ci am dorit doar să subliniez nişte aspecte care ar putea sa faca diferenta intre ceea ce este acum bursa romaneasca si ceea ce majoritatea ne-am dori. 

    PS: Şi pentru ca, la final, să condimentez un pic dezbaterea caracterizată de valenţe teoretice, as mentiona faptul ca pseudonimul ales are o alta conotaţie decat cea pe care ati incercat dvs sa o intuiti: nu m-am inspirat din expresia pe care ati folosit-o in articolul anterior, ci sunt ... un consumator de praz. 

    1. Stimate domnule Prazilian,

      va sunt la randul meu recunoscator pentru fraza dumneavoastra "

      Este imperios necesar să le „vinzi o poveste” de succes investitorilor – nu să-i induci in eroare, ci să stii sa iti pui în valoare avantajele. Deşi conceptual agreez politica “prin noi înşine” trebuie să admitem existenta in prezent a unor economisiri relative reduse in Romania, iar capitalul se acumulează totusi în timp. Cred ca suntem constienti ca Romania nu va deveni, din punct de vedere financiar, o oază de tip anglo-saxon, în sensul că finanţarea prin piaţa de capital să fie preponderentă (nu avem spiritul antreprenorial necesar)." Pentru a profita de posibilitatea de a "combate" pe care publicatia Bursa o ofera cu atata generozitate consider fraza pe care am selectat-o fiind ceea ce as fi dorit sa aud de la domnul Anghel atunci cand s-a referit la discount ca la cel mai bun mod de a atrage investitori si limbajul pe care l-ar fi folosit domnul Vulpescu cand a spus despre natie si tara ca ar fi imperfecte deoarece nu se pot face privatizari de succes. Trecand insa la practica viata aduce mai multe variabile pe care in modelul teoretic nu le luam in seama. Si exemplele urmeaza in felul urmator: Ati fi interesat sa aveti o firma in concern care sa fie mai valoroasa decat firma care o consolideaza? Ati avea curajul sa refuzati un IPO spunand doar ca va infuriati daca se va intampla acest lucru? Credeti posibil ca o firma careia i se taie furnizarea de materie prime sa aiba o evolutie pozitiva pe bursa? Prindet va rog si aceste variabile in logica dumneavoastra si lasati-ne sa ne bucuram de opiniile dumneavoastra. Pentru aceasta introduc inca un copy/paste si sa va contrazic "ideile prezentate nu sunt neaparat niste idei deosebite, ci ţin de ceea ce se numeste generic „common sense”. Nu am pretenţia că am dreptate pe deplin, ci am dorit doar să subliniez nişte aspecte care ar putea sa faca diferenta intre ceea ce este acum bursa romaneasca si ceea ce majoritatea ne-am dori." Sunteti un om care doreste sa schimbe ceva si fara indoiala va reusi! 

      Replica, dupa Sinta Maria.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
veolia.ro
Apanova
digi.ro
aages.ro
danescu.ro
librarie.net
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

19 Noi. 2024
Euro (EUR)Euro4.9769
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7110
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3354
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9529
Gram de aur (XAU)Gram de aur399.1947

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Mirosul Crăciunului
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
petreceriperfecte.ro
targuldeturism.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb