OECD: "Ţările dezvoltate vor acumula datorii suplimentare de 17 trilioane de dolari în lupta cu Covid-19"

Cele mai bogate ţări de pe glob vor acumula datorii publice adiţionale de cel puţin 17.000 de miliarde de dolari, în acest an, în contextul luptei pentru atenuarea efectelor economice negative ale pandemiei de Covid-19, potrivit estimărilor Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), citate de Financial Times.

Datoria publică medie la nivelul ţărilor OECD este astfel estimată să crească de la 109% din PIB anul trecut la 137% în acest an, multe ţări urmând să ajungă să aibă un nivel de îndatorare similar cu nivelul actual al Italiei, se atrage atenţia în raportul OECD. Majorarea raportului datorie/PIB pentru ţările OECD vine şi în contextul în care veniturile fiscale sunt puternic lovite în general de colapsul activităţii economice, iar planurile de supravieţuire şi repornire după şocul economic presupun cheltuieli bugetare masive.

Datoria suplimentară per capita ce se va emite pentru finanţarea răspunsului anti-Covid-19 va fi în cuantum de cel puţin 13.000 de dolari pentru fiecare din cei 1,3 miliarde de cetăţeni ce locuiesc în cele 35 de ţări membre ale OECD. Nivelurile de îndatorare ar putea creşte şi mai mult dacă revenirea economică ce va urma vârfului pandemic va fi mai întinsă în timp decât speră majoritatea economiştilor.

Situaţia ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte sustenabilitatea pe termen lung a nivelurilor ridicate ale datoriilor publice şi private, spune Randall Kroszner, profesor la Chicago Booth School of Business şi fost membru în boardul Federal Reserve, sistemul de bănci centrale americane. "Trebuie să recunoaştem realitatea dură a faptului că nu vom avea o revenire economică în formă de V", subliniază el pentru Financial Times, indicând că va fi nevoie de şi mai multe împrumuturi pentru acoperirea cheltuielilor în cazul în care acestea nu se vor reduce sau dacă economiile nu vor începe să consemneze ritmuri mai alerte de creştere.

OECD mai notează în raport că datoria publică a celor 35 de ţări membre a urcat cu 28% din PIB în timpul crizei financiare globale din 2008-2009, mai exact cu un total de 17.000 de miliarde de dolari. "Pentru 2020, impactul economic al pandemiei Covid-19 este aşteptat să fie mai puternic decât cel al marii crize financiare", arată OECD.

Multe guverne au anunţat recent măsuri fiscale suplimentare ce variază de la 1% din PIB în Franţa şi Spania la 6% din PIB în Statele Unite, pachetele precedente fiind considerate insuficiente. În România, ultimele discuţii vizează demararea unui nou program de garantare, similar IMM Invest, de data asta pentru companiile de mari dimensiuni, program ce s-ar ridica la circa 8 miliarde de lei.

În tot acest context, creşterea datoriei publice va deveni o problemă în viitor, spune Angel Gurria, secretarul general al OECD. Acesta adaugă totuşi că guvernele nu ar trebui să fie preocupate de poziţiile fiscale în mijlocul crizei.

Acum un deceniu, consensul în rândul economiştilor era că un grad de îndatorare de peste 90% din PIB este nesustenabil. În contextul reducerii dobânzilor la zero în ultimii ani în Vest, economiştii nu s-au pus de acord pe un nou nivel maxim al sustenabilităţii datoriilor - Italia are o datorie publică de peste 130% din PIB -, însă câţiva sunt de părere că o îndatorare şi mai puternică la nivelul statului ar putea crea distorsiuni în ceea ce priveşte investiţiile din sectorul privat, cu un posibil efect negativ asupra potenţialului de creştere economică.

Un exemplu negativ elocvent al îndatorării excesive este Italia, în special în contextul restricţiilor bugetare impuse de tratatele Uniunii Europene. Italia, ţară a cărei economii a stagnat în ultimul deceniu, deşi a consemnat deficite bugetare consecutive în ultimii zece ani a înregistrat pe aceeaşi perioadă surplusuri bugetare dacă se exclude plata dobânzilor la datoria emisă (surplusuri primare).

"Vom avea greutăţi pe aripi, pentru că încercăm să zburăm şi deja ducem datorii enorme, iar acum adăugăm altele suplimentare", spune Angel Gurria.

Ca urmare, mult mai multe ţări se vor confrunta cu un mediu economic similar cu cel experimentat de Japonia după explozia bulei financiare în 1990. Îngrijorările cu privire la nivelul datoriei publice şi al deficitelor au fost o caracteristică definitorie a politicii economice a Japoniei de atunci, gradul de îndatorare stabilizându-se la circa 240% din PIB în mandatului premierului actual Shinzo Abe. De altfel, mulţi economişti şi istorici se referă la problemele economiilor moderne din Vest în materie de creştere economică scăzută şi inflaţie persistent redusă în termeni de "japonificare" a economiei.

Mulţi politicieni şi lideri de business din Japonia se declara de altfel îngrijoraţi de pachetele fiscale suplimentare alocate de guvern pentru lupta împotriva Covid-19.

"Strategia noastră economică este folosirea unei cantităţi considerabile de bani şi, sincer vorbind, în viitor va fi o mare problemă fiscală. (...) Nu am niciun plan bun. Până nu-şi revine economia cu adevărat pe picioare, nu cred că există un răspuns sensibil şi concret", spune Hiroaki Nakanishi, directorul executive al Hitachi şi lider al grupului de lobby Keidanren, citat de FT.

Soluţia salvatoare de-a lungul timpului pentru Japonia şi în ultimul deceniu pentru economiile din Vest a fost achiziţia de titluri de stat de către băncile centrale, aşa-numitele programe de relaxare cantitativă care preiau din presiunea de pe sectorul privat şi de pe necesarul mai ridicat de finanţare, menţinând de asemenea costurile de finanţare la niveluri mai scăzute.

Willem Buiter, profesor la Universitatea Columbia, atrage însă atenţia că există limite în privinţa deficitelor bugetare ce pot fi finanţate de băncile centrale în condiţii non-inflaţioniste. Guvernele ar putea aborda gradul ridicat de îndatorare prin majorarea taxelor sau reducerea cheltuielilor publice, însă la nivel politic aceasta este o abordare nefezabilă după un deceniu de austeritate în anumite ţări precum Marea Britanie sau un deceniu de stagnare în cazul Italiei. O altă problemă este şi realitatea economică: cele două majorări ale taxei pe consum aplicate de guvernul nipon (de la 5% la 8% în 2014 şi apoi la 10% în octombrie 2019) au dus economia în recesiune în tot atâtea rânduri.

Adam Posen, şeful de la Peterson Institute for International Economics, un think-thank american, consideră însă că este de importanţă vitală evitarea unor asemenea majorări de taxe. "Cel mai important lucru este să faci economia să crească mai rapid decât creşte datoria", a spus el, săptămâna trecută, unui grup de parlamentari britanici. În Statele Unite, mai mulţi candidaţi pentru nominalizarea Partidului Democrat la prezidenţialele din noiembrie, printre care Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, au propus ca soluţie taxarea marilor averi. Ambii candidaţi s-au retras din cursa pentru prezidenţiale în primele trei luni din an.

La rândul lui, Randall Kroszner, fostul membru în boardul Fed, consideră că cea mai bună politică economică în acest moment este arta "delicată" a ştergerii şi restructurării datoriilor. Aplicată corespunzător, spune Kroszner, ştergerea/restructurarea datoriilor ar putea fi în interesul creditorilor, care vor fi astfel asiguraţi că se evită un default şi că datoriile vor fi plătite la un moment dat.